godspeed a scris:
Apai Grushenka nu, din aceleasi considerente din care nu puteti empatiza cu mamele din speta Robison. Ca daca ar fi sa ne luam dupa Berdiaev " Femeia este un simplu obstacol întîlnit pe drum, ea nu interesează în sine, ci
doar ca fenomen interior al destinului masculin.", iar dupa o alta opinie " femeile lui Dostoievski inspira fie voluptate, fie mila", none of which... Deci raman la Svidrigailov.
Mie Katerina Ivanovna nu-mi inspira nici voluptate si nici mila si nici nu mi s-a parut a fi un simplu obstacol in drumul lui Dimitri Karamazov catre ocnele siberiene ori un fenomen interior al destinului sau. Mi s-a parut insa foarte reala si avand o anumita particularitate oarecum inspaimantatoare.
Dar ca sa revenim la subiectul nostru.
Ceea ce e demn de remarcat este ca societatile traditionale nu cunosc schizofrenia. Nu o sa auziti/cititi de schizofrenici din triburile amazoniene, australiene, africane, eschimose decat in masura in care societatea s-a schimbat corcindu-se cu societatea noastra industriala sau post-industriala. In societatile traditionale schizofrenicul e samanul venerat ca "artist al sacrului", cel care calatoreste in alte lumi pentru a aduce ploaia, soarele sau sanatatea semenului sau inapoi. Daca-i spui unui nenet sau unui tungus ca samanul tribului ar trebui internat pentru ca vorbeste cu spiritele, se imbraca ciudat, crede ca e stapanit de spiritul ursului, mormaie ca ursul si urla ca lupii in timp ce topaie ore in sir batand la o toba pictata probabil ca nu vei mai ajunge sa raportezi cazul acestui schizofrenic celui mai apropiat spital. Celui "ciudat", celui care e altfel, societatea traditionala i-a gasit un loc si o valoare in societate pe care noi, cei hiper-super-ultra-pro dezvoltati suntem incapabili sa o banuim macar. Noi ii inchidem, ii drogam pana la limita la care-i transformam in legume, ii "tratam" cu dusuri reci si socuri electrice si numai cu relativ putin timp inainte le taiam unele parti din creier despre care se credea ca sunt rele. Toate acestea in numele umanitatii si al normalitatii noastre si in "beneficiul" lor. Cu putina atentie se poate observa ca, statistic, tratamentul psihiatric are ca rezultat transformarea schizofrenicului in imbecil. Imbecilul e comod pentru societate.
Chief Bromden e schizofrenic. Se lupta sa nu fie inghitit de inexistenta (pentru noi) "Combina". Chief Bromden e un criminal diagnosticat anterior crimei sale cu schizofrenie paranoida si desigur ca e periculos, dupa cum periculos e orice om care a crescut si trait la fel ca el vazand cum lumea lui se plastifiaza si dizolva iar in loc apare ceva ciudat si de neinteles care "inghite" barbati si femei intregi la trup si minte si scuipa in locul lor un smoc de zdrente animate de mecanisme coplicate si ascunse.