avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 997 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Cum procedam cu programul de vizitare a minorului?
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Cum procedam cu programul de vizitare a minorului?

Buna ziua,
vin si eu cu cateva intrebari la care sper sa va ajutati sa gasesc raspuns.

Am terminat divortul in decembrie 2014, programul de vizitare este urmatorul: 2 weekenduri pe luna, o saptamana in luna iunie si una in luna august, in anul cu sot 4 zile de Paste si in anul fara sot 4 zile de Craciun. Precizez ca fetita are 3 ani si 8 luni.

Intrebarile si nelamurile mele sunt urmatoarele:

1. Copilul nu vrea sa mearga la el, se mai intampla uneori sa ma sune tatal ca sa vb cu fetita iar aceasta plange la telefon ca vrea acasa, plus ca atunci cand incep sa o pregatesc psihic ca va merge la tatal ei plange si nu vrea in niciun chip sa mearga la el. Ce pot face din punct de vedere legal?

2. Fostul sot lucrand in ture acesta nu poate sta cu copilul toata saptamana sau chiar in anumite weekenduri lasand-o pe fetita la parintii lui, acestia vorbesc urat copilului despre mine ( fetita imi spune tot timpul ca eu sunt o mama buna si nu asa cum spune mamaie). Se poate face ceva in legatura cu acest aspect?

3. Urmeaza sa o ia o saptamana in luna iunie, fata fiind la gradinita as putea sa merg si eu la gradinita sa o astept si sa o vad? Ma gandesc ca ii va fi f greu in acesta situatie sa nu ma vada o saptamana si nu vreau sa creada am abandonat-o tinand cont ca asta i se spune ca voi face in casa tatalui ei.

4. In legatura cu procura pentru iesirea din tara in care trebuie sa am acordul lui cum pot face pt a o obtine cand acesta nu este de acord. ( precizez ca imi doresc sa ies din tara cu copilul pt maxim o saptamana ca de ex sa mergem la mare in Bulgaria sau Grecia)

5. Privind pensia alimentara, acestuia nu i s-a dat in instanta o anumita data in care trebuie sa fie platita, cateodata o trimite la inceputul lunii cateodata la sfarsit. Exista o anumita data specificata in vreo lege ?


Va multumesc f mult ca ati avut rabdare sa cititi si sper sa gasesc raspunsurile cautate.
@ doamna proastasatului, in cazul de fata, daca nu va este cu suparare, care ar fi acel orice pret la care va referiti? De ce ar fi in interesul superior al fetitei relatia cu tatal? Ca bunicii nu sunt model de educatie sau cum?
Multumesc acelora care ma vad cu peste un dece... cu peste multi mai tanara! Inseamna ca, macar la nivel de gandire exprimata pe acest forum, n-am imbatranit! B-)

Sunt atatea familii cu relatii neplacute intre rude, important e ca parintii sa nu-si puna cenusa in cap, sa nu dramnatizeze inutil, ”vai de mine, iar se strica copilul ca ma face cumnata-mea pr.. c...” sau cum o face.
Mai mult, exprimarea de urat e specifica inceputului de gradinita, varstei de 3-4 ani, un adult nu prea spune despre altul pe care nu-l suporta ca e urat.
Cat despre abstractizare, dupa 3 ani, mai exact intre 3 si 5 ani, copilul incepe sa incerce sa inteleaga abstractul iar urat e un cuvant generic, abstractizat de copil, prin care defineste ceva neplacut. Unii copii folosesc si cuvantul rau.
La inceputul abstractizarii, majoritatea copiilor se intreaba (nu le vorbesc parintii, ci se intreaba ei) despre moarte, infinit, unde e cerul. Imediat dupa varsta DE-CE-ului incepe preocuparea copilului pentru abstract.
Intelegerea binelui si raului se face acum, in mijloc de gradinita, asa incat se diferentiaza usor despre faptul ca un om e rau sau un om a facut un lucru rau. Jocurile de rol sunt la indemana oricui pentru a clarifica asta, discutia pe seama unui desen animat e alta. Sau o poveste cu talc, in functie de preferinta copilului...

Nimeni nu e perfect, si eu fac lucruri rele, si tu o sa faci, si tatal tau, si bunicii. Eu cred ca e un lucru rau sa jignesti pe cineva spunandu-i ca e rau sau urat, poate bunicii cred ca e un lucru rau ca nu locuiesc in aceeasi casa cu tatal tau. Dar nu putem locui peste tot cu toti, asa as vrea sa locuiesc si cu mama mea, dar nu locuiesc, si cu sora mea, dar ea e departe... fiecare locuieste cum alege pentru el, nu te poti supara pentru asta. Asa cum tu ti-ai ales ieri inghetata si nu un mar, cum mi-ar fi placut mie. Fiecare alege cum ii place lui si nu e mereu placut de altii.
Chiar, azi ce vrei, inghetata sau mar? :))
E normal sa nu te placa toata lumea, nici tu nu preferi toti colegii de la gradi, nu? Unii sunt mai draguti cu tine, cu altii esti tu mai draguta... asta nu te face un om rau nici pe tine, nici pe mine, nici pe buni.

La 3 ani si 8 luni ar fi minunat sa fie in plin progres educarea de evitare a etichetarii oamenilor, diferentierea fapta rea/om rau fiind necesara a fi facuta in copilaria mica.
Copiii sunt niste oameni mai mici: ei nu sunt tampiti, au o capacitate mare de intelegere si mai mare decat noi de empatizare si cred ca e un lucru rau sa-i desconsideram ca si cum ar fi niste oameni mai putin inteligenti. Cred, insa, ca deseori adultii nu sunt indeajuns de inteligenti sau de rabdatori ca sa gaseasca explicatii pe intelesul unui copil de 2 sau 7 ani. De multe ori copilul ar intelege, dar nu are pe cine... Uf!
Singura mea sustinere, in care insistit, este ca nu unui copil de 3 ani si 8 luni trebuie sa i se ceara "intelegerea" si "scuzare" comportamentului unor adulti ci exact invers.
Ma mira ca dnul against pas un fan declarat al asa-zisului sindrom al alienarii, nu recunoaste in denigrarea mamei de catre bunicii paterni un comportament alienator.
Din totdeauna am adorat dubla masura!
Dna AVLIL nu copilului trebuie sa-i explicam si sa-i cerem intelegere pentru iesirile necivilizate ale adultilor, ci acestia din urma trebuie sa se auto cenzureze, si asta pentru ca noi ca adulti trebuie sa fim un exemplu si un model in educatia copiilor si nu invers!
Ma rog, daca dvs chiar si aceste roluri doriti sa le inversati din nesatul drepturilor tatalui, faceti-o va rog, dar cu copiii dvs!
In ceea ce ma priveste pe mine, daca am facut greseala de a ma amesteca in tarate accept ca ma mananca porcul, dar porcului nu-i voi da de mancare si pe copilul meu, deoarece el nu e vinovat de alegerea facuta de mine. Si in masura in care-l pot feri de contactul cu grosolonia, proasta crestere, limbajul suburban, lipsa de responsabilitate evidentiata prin eschivarea de la plata pensiei alimentare, va rog sa ma credeti ca o voi face cu convingerea ca acestea dauneaza cresterii si educarii morale, principiale si corecte a copilului meu.
Si mie imi vine sa spun de "dulce" despre fostul meu sot si atunci imi sun o prietena. Nu vars in capul si inima copilului meu abjectii despre tata! Nu cer decat un tratament egal.
Cine nu poate sa mearga la psiholog sa invete auto disciplina!
Ultima modificare: Marți, 21 Aprilie 2015
proastasatului, utilizator
Ei doamna, tocmai ce spusesem ca am intalnit cazuri mult mai grave de denigrare si nu s-a luat nicio masura. Inteleg ca totusi nu tatal este cel care ar avea cuvinte de ocara fata de mama, ci se pare bunica. Nu stiu in ce masura ar putea fi invitata bunica la consiliere, dar n-ar fi rau.
Si ca tot ati adus vorba de alienarea parentala, din nou se intrezareste nevoia de a va proteja copilul de tata (ba e prost crescut, ba nu plateste pensia, limbajul nu e cel potrivit). Parintele alienator cam asta face doamna, spune ca daca instanta nu e capabila sa ofere protectie copilului fata comportamentul tatalui, o va face el, se consideră victima a celuilalt părinte şi crede că orice ar face pentru a „proteja” copilul este justificat. Cam asa e si cu "ferirea contactului de tata" pe care spuneti ca o aplicati propriului copil.
Ultima modificare: Marți, 21 Aprilie 2015
againstPAS, utilizator
Stimate domn,

Referire la neplata pensiei si la proasta crestere e din postarea userului care a deschis subiectul, nu din viata mea!
Despre alienarea mult sustinuta de dvs eu remarcam dubla masura. (mama e vinovata, bunica paterna nu)
Cat despre "ferirea copilului": a fi prost crescut si incapabil sa te stapanesti e o optiune. Nimeni si nimic nu te opreste sa-ti corijezi comportamentul spre a putea fi model si subiect de mandrie pentru copilul tau si nu de rusine!
Parintele nealienator in schimb zice (in viziunea dvs): Cum a zis bunica ca e mama? proasta? ce draguta bunica, poate data viitoare zice ca e vaca. Foarte frumos, uite asa se vorbeste frumos, poate maine spui si tu dragul mamei asa despre dna invatatoare.
Ultima modificare: Miercuri, 22 Aprilie 2015
gi-jane2, moderator

Alte discuții în legătură

Denigrarea celuilalt parinte, in fata copiilor annaluk annaluk Buna ziua, Sunt divortata de 1 an de sotul meu. Avem 2 copii, o fată de 13 ani si un baiat de 6 ani. Copiii au domiciliul la mine, dar custodia e ... (vezi toată discuția)
Influența negativă a tatălui asupra copilului. ce pot face pe cale legală? Honey32 Honey32 Buna ziua. Am o problema cu fostul concubin si cu relatia lui de tata cu fiica noastra. De fiecare data cand o aduce (dupa vizita la el) fetita, de 2 ani si 5 ... (vezi toată discuția)
Ce putem face pentru o viata linistita? diana lazar diana lazar Am mai pus o intrebare la aceasta sectiune si intr-unul din raspunsuri am fost informata ca tatal are dreptul sa isi viziteze copilul minor desi la divort nu a ... (vezi toată discuția)