Cum procedam cu programul de vizitare a minorului?

Este de înţeles atitudinea dvs, againstPAS dacă nu înţelegeţi sensul spuselor d-nei proastasatului; chiar pe acest site, au fost nişte filmuleţe şi un articol cum copiii îşi imită părinţii: băieţelul îşi ajuta tatăl la căratul pumnilor mamei, fetiţa arunca pe stradă ambalajul ciocolatei după ce mama a aruncat biletul de tramvai tot pe jos.
Astfel, nu putem afirma că un partener agresiv, violent cu partenera poate fi un părinte bun, pentru simplul motiv arătat mai sus: copilul îşi imită părintele.
Dvs., convins de propriul adevăr, nu vă daţi seama că judecaţi cu dublă măsură: tatăl şi părinţii săi au voie să denigreze mama, tata are voie să nu plătească pensia alimentară, adică să nu respecte Legea 272/2004 de a asigura traiul şi educaţia copilului, în schimb, dacă copilul, supărat de ce aude în casa tatălui, nu mai doreşte să meargă acolo, mama e vinovata de serviciu, că a alienat copilul !!!
V-am mai spus şi o repet: am văzut relaţii excelente tată-fiică, fără ca fata să fi dormit o singură noapte la familia tatălui; dar acel tată era om civilizat, când venea în vizită la fată vorbea frumos şi cu fosta soţie, era invitat la evenimentele legate de fiica sa, era prezentă şi sora după tată, fetele se înţelegeau, erau chiar prietene, tatăl era respectat, la rândul său, de familia extinsă a fiicei sale.
Aşa văd eu o relaţie părinte-copil la o familie destrămată: cu bun simţ, cu înţelegere, nu cu Poliţie, executare silită, reclamaţii peste reclamaţii, etc.

Doamna Martonze: Am spus ca i-as recomanda bunicii consiliere. Concluzia, bunica nu are voie sa denigreze mama, insa am spus ca nu stiu la ce nivel autoritatile ar reactiona la asa ceva, cand in alte cazuri de denigrare extrem de grava (adica imposibil de reprodus fara sa primesc report) instantele si alte autoritati au ridicat din umeri.
Personal si eu vad in acelasi fel relatia parinte-copil, dar cand parintele rezident nu stie ce sa mai faca sa te scoata din viata copilului, atunci plangerile, reclamatiile, procesele pot veni intr-un numar mare chiar de la parintele rezident.
Dar ca sa o lamurim pe doamna care cere un sfat pe acest forum, ii recomand o discutie cu bunica, poate reuseste sa o faca sa inteleaga ca este total gresita atitudinea ei.

Chiar ca se amesteca lucrurile :) Doamna care a deschis subiectul nu a spus ca fostul sot nu plateste pensia alimentara ci ca nu o plateste la o data fixa.
Daca bunica fetei vorbeste rau de mama nu e ceva ce poate fi acceptat dar nici nu poti interzice accesul tatalui la copil pe motiv ca mama lui nu e cazuta in extaz dupa fosta nora.
In plus, nici nu stim cat de obiectiva este doamna sau daca nu cumva fetita pune propriile cuvinte in gura bunicii ca sa transmita ceva mamei.
Este ceva de urmarit insa in functie de reactia fetitei.
Daca incepe sa-si respinga mama pentru ca este montata de bunici impotriva ei atunci poate fo vorba de alienare.

Corect! Nu te poti baza 100% pe relatarea unui copil de 3 ani. Si tatal ar putea sa-i atraga atentia propriei mame sa nu vorbeasca urat in fata copilului. (asta indiferent despre cine ar vorbi si cu atat mai mult despre mama). Comportamentul bunicii nu are legatura cu dreptul de vizitare al tatalui. In acelasi timp daca bunica continua politica de denigrare a mamei (daca se dovedeste real) in timp s-ar putea sa aiba legatura!
ps: obsesia parintelui rezident "miroase" a 2 lucruri: o relatie neconsumata care macar in furie si sete de pedepsire continua, si o imaturitate de asumare a propriei contributii la o proasta relatie cu copilul,

Eu cred ca in cazul asta nu e nevoie de interventia legii, ci a unui psiholog.
Si pentru ca tot ati spus de psihologi, arat ca atata timp cat nu poti schimba oamenii din jur (si nici n-ar trebui sa incerci poate) pentru a trai bine cu tine si cu toti poti sa schimbi atitudinea pe care tu o ai fata de ei si de ce fac ei.
Cum un copil de 3 ani si 8 luni nu isi poate adapta atitudinea si trairile ca sa suporte tampeniile unei bunici frustrate si pentru ca nu dorim ca acel copil sa ajunga frustrat si el de situatia de a suporta acele tampenii... il putem invata sa se adapteze. Sa inteleaga de unde vin cuvintele urate, sa accepte ca unii oameni se exprima asa si sa inteleaga ca un om numit rau nu e rau doar pentru ca cineva il numeste.
Sigur, mai avem alternativa in care nu lucram deloc la intelegerea copilului nostru pe motiv ca, ce... copilul trebuie sa inteleaga? copilul, care nu stie nimic despre oameni si societate la varsta asta, trebuie sa ramana mereu asa, limitat... si il lasam asa, cu stresul de a asculta mereu cuvinte nedorite, fara sa-l invatam sa-si protejeze propriile sentimente de frustrare, de stresul emotional produs si sa speram ca, intr-o zi, copilul nostru va fi bine.

Eu dadeam acele sfaturi nu pentru ca e x sau y vinovat, pentru ca atunci cand e vorba de copii, nu conteaza atat de mult cine e vinovat, ci mai degraba cum sa ajutam copilul.
E alegerea fiecarui parinte daca se supara si enerveaza constant la fiecare venire a copilului sau de la alte persoane sau daca ii explica si il ajuta pe copilul sau ca, indiferent de cum si ce vorbesc altii, copilul sa relationeze frumos si sa fie impacat cu sine insusi.

Mai mult, in cazul unui copil de 3 ani si 8 luni e momentul ideal. E timpul cand copilul abia incepe sa perceapa societatea, nu are inca multe amintiri, ii poti povesti multe, e momentul magiei in gandirea copiilor, intrarii abstractului in viata lor... poti face orice tip de joc pentru a putea ajuta copilul sa treaca peste, sa accepte. Scopul e, indiferent de vinovat, sa ii fie copilului bine.
Da, oricati copii as avea, mi-ar placea enorm sa ii invat asta. Da, daca ar fi vorba despre copiii mei, asa as face si i-as ajuta sa isi exprime, necenzurat si frumos, sentimentele ranite. Sa ii spuna bunicului cand a sarit calul si cand nu doreste sa mai auda anumite cuvinte. Sa ii spuna ca el, copilul, a mostenit jumatate din mama lui si, daca bunicii spun ca mama e rea, inseamna ca ii spun si lui, copilului, ca e macar jumatate rau si asta il supara, il face trist si nu-i mai vine sa petreaca timp cu oameni care il jignesc.
Ca i se pare un lucru rau sa spui despre oameni ca sunt rai... un lucru urat sa spui despre oameni ca sunt urati... ideea e sa nu accepte si sa inghita cuvintele alea indoite de propria suferinta. Nu e ok pentru copil, chiar daca nu se ajunge la o alienara fata de mama.
Sa inteleaga ce inseamna o jignire, ca e dificil si dureaza cateva saptamani la varsta asta... Ce inseamna mostenirea parintilor, genetic vorbind...

Toate astea fac parte din a educa copilul si daca exista si daca nu exista un vinovat pe udneva. Parerea mea.