Nerespectare program de vizita minor

Din cate stiu eu ca sa treaca de la custodie comuna la custodie unica ar trebui sa-l decada din drepturi pe tata, dar.....e posibil sa gresesc.
in al doilea rand din pacate sunt multe cazuri,cel putin in primul an de custodie comuna in care instantele au apreciat ca nu e in interesul minorului ca parintii care se dusmanesc sa aiba custodie comuna. Ceea ce a fost si este un abuz.
Custodia comuna a fost si este un drept al copilului nu al parintelui custodian, daca are sau nu chef sa imparta custodia cu fostul....
Din aceasta perspectiva am spus ca nu are importanta de ce nu mai are custodie comuna.
E important faptul ca isi doreste sa fie implicat in viata copilului si nu stie cum.
Si e important faptul ca mama incalca relaxata o hotarare judecatoareasca.

Din păcate, nu ştiţi bine.Decăderea din drepturile părinteşti e una, autoritatea părintească unică e alta. Dacă un părinte este alcoolic, drogat, violent faţă de copil sau partener sau dacă reprezintă orice risc pentru dezvoltarea normală a copilului, i se poate restrânge dreptul , cf. art.398 Cod Civil
În autoritatea părintească unică, părintele care nu are autoritatea părintească are toate drepturile părintelui cu autoritate comună, în afară de posibilitatea de a interzice plecarea copilului peste graniţă fără acordul său. Am mai întâlnit caz în care, în virtutea "autorităţii părinteşti comune" un părinte a făcut valuri fiindcă fosta a înscris copilul la şcoala unde era profesoară, fără acordul său. (Aici fac o observaţie: la şcoala unde am înscris eu copilul, cu mai mulţi solicitanţi decât locuri disponibile, unul dintre criteriile de departajare era locul de muncă al părinţilor sau bunicilor la care locuieşte copilul)
Chiar şi la "mama" Custodiei comune, în Belgia, s-a ajuns la concluzia că , dacă părinţii se află în conflict iremediabil, este dăunătoare exercitarea autorităţii părinteşti în comun.
Dar nu trebuie să ne spună treaba asta specialiştii, viaţa ne demonstrează că, atunci când părinţii nu se înţeleg, copilul suferă, ori suferinţa nu e în interesul său major.

Doamna, sunt foarte la curent cu cazul de care vorbiti si imi pare rau sa va dezamagesc dar o sa completez ce ati mentionat cu detaliile de rigoare:
Fetita din poveste mergea la o scoala unde profesoara nu refuza sa dea date tatalui despre copil, unde il informa despre serbari si despre progresele minorei. Scoala unde mergea aceasta era un scoala unde mama tinuse mortis sa dea copila, pe care o vizitase si o verificase si care era aproape de casa. Drept urmare a situatiei prezentata de fosta sotie si tatal a sustinut inscrierea acolo.
Pe parcursul primului semestru situatia dintre cei doi fosti soti s-a inrautatit datorita doamnei care a alienat copila, pot sa va dau exact detalii ce si cum dar nu intru in detalii acum.
In luna februarie,tatal primeste sms,atentie, sms,nu mail nu telefon de la fosta sotie cum ca a mutat DEJA copilul la scoala la care preda ea,pentru ca la vechea scoala brusc,dupa un semestru nu mai erau conditii si ca sa mearga sa dea un acord scris, ca acum il cereau cei de la scoala.
Dat fiind faptul ca aveau custodie comuna,tatal a scris scolii intreband cum au efectuat acel transfer dat fiind faptul ca fosta sotie avea acum un nume diferit de al copilei si dat fiind faptul ca nu-i solicitasera acordul. Atunci au realizat ca fiind vorba de o profesoara din colectivul lor nimeni nu au mai urmat procedurile legale si au inscris la scoala un copil pentru care in fapt nu aveau forme si pentru care nu aveau acordul unui parinte in conditii de custodie comuna. Apropo, doamna nu depusese la dosar nici decizia de divort in care era prevazuta custodia comuna. Intai s-a transferat copilul si dupa s-a completat dosarul de transfer. Frumos,nu?
Trebuie sa mentionez ca mama a deschis si o actiune in instanta pentru suplinire a unui acord care nu a fost niciodata cerut fie vorba intre noi la presiunea scolii care incepuse sa fie presata de inspectorat despre acel transfer :) Tatal insa si-a dat acordul pana sa inceapa acel proces dar, a cerut o opinie de la vechea scoala a fetei asupra motivelor enumerate de mama in actiunea inaintata in instanta si i s-a raspuns negru pe alba ca doamna minte.
Ba mai mult, de la 5 minute fata de casa a mutat copila la o scoala la care ajunge schimband doua tramvaie.
In motivarea facute catre prima scoala pentru a muta copila a zis ca nu mai are cine sa o ia pe aceasta de la scoala :) desi bunica materna care o lua atunci o ia si zici, de la noua scoala.

Va dau insa dreptate cum ca custodia comuna nu functioneaza in conditii de tensiune intre doi fosti. In acest caz de care vorbim de exemplu copilul ar trebui incredintat tatalui cu custodie unica nicidecum mamei care nu face altceva decat sa sicaneze tatal.
Mai nou, in alte tari,se acorda custodia unica parintelui care este mai dispus sa lase copilul sa relationeze cu celalalt parinte nu automat mamei. Un parinte care limiteaza accesul copilului la celalalt parinte din cauza problemelor emotionale ale lui nu este un parinte capabil sa mai hotarasca binele superior al copilului deci nu mai e un parinte care ar trebui sa aiba custodia.

Tin sa va mai mentionez ca o completare finala ca Protectia Copilului a deschis o actiune in instanta in urma careia fetita in cauza a mers la niste sedinte de consiliere,sedinte intrerupte abuziv de catre mama dupa ce copila a inceput sa aiba o relatie mai buna cu tatal. De asemenea raportul psihologic pentru minora in cauza mentioneaza clar ca mama are nevoie de consiliere psihologica pentru a depasi divortul si ca datorita ei tata-fiica nu au o relatie normala.

De asemena, pot sa va spun ca desi au autoritate parinteasca comuna multi parinti sunt discriminati si practic nu au deloc mai multe drepturi decat aveau inainte.

Am cerut celor de la Protectia Copilului sa monitorizeze vizitele, au facut monitorizarea dar nu au cerut consiliere psihologica pentru copil in instanta. Stiu ca in final au facut un raport dar copilul nu a vrut nici sa vina la la Protectia Copilului (sau nu a vrut mama lui)
Acum eu ce sa fac in continuare?
Sa cer alta monitorizare de la Protectia Copilului?
Mama fetei imi toarna aceasi minciuna cand vreau sa-mi vad fata "ca nu vrea copilul sa vina la mine"
Dar fetita e alienata si se bucura de fiecare data cand ma vedea la scoala
Exercitarea auroritatii am vazut pe internet ca mi s-a luat astept inca acasa hotararea judecatoreasca sa vad motivele. Probabil pot face si recurs. Oricum exercitarea autoritatii parintesti nu m-a ajutat la nimic
Eu vreau sa-mi vad copilul

Va dau si eu un raspuns, nu juridic (aici sunt incurcate caile), unul care tine de suflet. Cuvintele spun mai multe decat sunetele lor.
Tata si parinte. Ar fi bine sa le intelegem sensurile. Drepturi si obligatii. Un drept implica o obligatie. Am o fetite, am un program, am incercat, am vorbit, am facut o plangere, am avut si exercitarea autoritatii parintesti. Sunt curios daca ati oferit afectivitate, mangaiere, vorbe dulci, ati implinit vise, ati produs bucurie, ati fost tandru, ati surprins placut etc. Numai in urma acestor gesturi, fapte, cuvinte,vine iubirea, dorinta de a te vedea cineva, de a fi impreuna. Intr-o famile, un copil nu iubeste pe ambii parinti la fel. Ce sa mai zicem cand nu sunt impreuna. Parerea mea - daca doriti sa va iubeasca copilul trebuie sa faceti eforturi monumentale sa recuperati atentia si apoi s-ar putea sa primiti o atingere. Copilul nu poate fi educat sa urasca, la fel cum nu poate fi educat sa iubeasca. Toate acestea vin din simturi. Va intrebati ce simte, cea simtea cand vede ca va luptati cu mama ei in loc sa simta ca va ganditi la EA.
Toate acestea le-am scris pentru ca exprimarea - sa vad fata - este fara continut. Mai degraba suna ca si cum vizitam gradina zoologica sa vedem (ce doriti). Cred ca exprimarea corecta si dorita ar fi - sa fiu impreuna cu fata mea - in cuget si in simtiri.