sunt mama unui baiat de 12 ani si il cresc singura de cand acesta avea 5 luni.tatal, in aceasta perioada l-a vizitat foarte rar,iar atunci cand venea era violent fizic si verbal. in vara anului trecut ,tatal copilului a deschis un proces prin care cerea stabilirea legaturii cu minorul in anumite perioade, iar instanta i-a dat castig de cauza. bineinteles,ca minorul a refuzat sa mearga. a venit cu executorul si insotit de politie, insa rezultatul a fost acelasi. in procesul verbal intocmit de executor este precizat faptul ca eu nu m-am opus executarii si sunt consemnate motivele pe care minorul refuza sa mearga cu tatal. dupa acest episod ,minorul a fost obligat la 3 luni de consiliere, fapt care a inrautatit si mai mult situatia, deoarece il duceam fortat la aceste sedinte, iar rezultatul final a fost acelasi. dupa aceasta consiliere,am simtit ca se petrece ceva cu fiul meU- se accentuase teama -,astfel incat am ajuns la psihiatrie diagnosticul;tulburari emotionale ,cu elemente depresive,stari de anxietate ,tratament-serlift-antidepresiv pt cel putin 6 luni. in aceasta pero=ioada , tatal a deschis un alt proces in care cere daune cominatorii, si, surpriza, castiga - irevocabil. sunt obligata sa platesc 100lei/zi,in favoarea reclamantului, pana la executare. ce pot face, pt ca minorul refuza in continuare, iar starea lui de sanatate e cea mentionata mai sus. multumesc anticipat!
Pentru a se putea obține ordin de protecție ar trebui ca agresiunile și riscul de agresiune sa fie iminente.
În urma cu cat timp au avut loc agresiunile?
Dacă ați putea dovedi ca exista risc de repetabilitate ați putea avea șanse sa obțineți însă este foarte greu.
Cred ca se poate face putina lumina daca privim problema din alt unghi: prevederile Codului de Procedura Civila NU au fost facute pentru a obliga un copil sa petreaca timp cu un parinte violent, numai o interpretare amatoreasca si ilogica poate duce la aceasta concluzie. Acele mentiuni din Codul de Procedura au fost gandite pentru a proteja un copil dar si un parinte nerezident de incercarile eventuale ale parintelui rezident de a impiedica contactul copilului cu parintele nerezident. Am vazut in practica nenumarate situatii in care mama, din propria ei ura fata de fostul sot, manipula copilul si crea copilului o imagine dezastruasa fata de tata, astfel incat copilul ajungea sa creasca fara tata (si refuza sa se vada cu tatal lui, DAR IN BAZA POVESTILOR AUZITE DESPRE EL DE LA MAMA SI RUDELE ACESTEIA). Nici nu e nevoie ca mama sa o zica raspicat - credeti ca daca mama ii spune copilului ca tatal a facut-o sa sufere, copilul va incepe sa dezvolte o mare dragoste pentru tata?Nu.Inca ceva - ce parere are un copil despre un tata care a fost de fata 5 luni? Are vreuna? Isi aminteste ceva? Nu e normal ca un copil sa creasca cu o imagine SF despre parintele nerezident, ceea ce este normal este formarea unei opinii proprii. Daca dumneavoastra, ca mama, considerati ca tatal este un pericol, actionati in acest sens, cai legale sunt destule. Copilul dumneavoastra are, inainte de toate, dreptul la opinie proprie, care poate fi diferita de a dumneavoastra. Trebuie sa-l incurajati in acest drept si puneti-va in pielea lui: daca se va trezi la maturitate si va regreta ca, mic fiind, nu si-a cunoscut tatal mai bine si a ramas cu o imagine care, poate, doar poate, este eronata? Cel mic nu poate rationa in acest mod, tocmai de aceea legea considera, ca sa reiterez metafora dumneavoastra, sa dati copilul afara din casa. Este foarte adevarat ca nu este un lucru, dar este la fel de adevarat ca dumneavoastra ar trebui sa luati decizii intelepte in locul lui, decizii pe care el, la varsta lui NU LE POATE LUA SINGUR.
Deci, intentia legii nu e aceea de a mutila copiii. Pentru ipoteza tatilor agresivi si violenti, exista alte remedii, nicio instanta nu va obliga un copil sa stea intre patru pereti cu un animal violent, sa fim seriosi. Dar aceste acuzatii...trebuie dovedite, tocmai pentru ca dupa divort se stie ca fostii parteneri zic vrute si nevrute unul despre altul.
Si un ultim aspect foarte important: copilul este protejat de lege pentru ca el este influentabil si imatur. Cat de sigura sunteti ca nu aveti nicio contributie la aversiunea copilului fata de tata? De ce credeti, ca intr-o asemenea situatie, legea amendeaza parintele rezident pentru refuzul copilului?
Nu spun ca aici e vorba despre reaua-intentie a mamei, spun doar ca ar trebui sa privim lucrurile logic, fara victimizari care intuneca judecata.
In concluzie, daca vreti cu adevarat o solutie:
1. Vorbiti cu copilul despre beneficiile pe care le are el, in dezvoltarea lui, daca pastreaza legaturi cu tatal sau (asta daca nu e cazul de o bestie) si cel mai important acceptati si dumneavoastra aceasta idee. Spre exemplu, fara sa isi cunoasca tatal, va ramane o viata intreaga cu aceasta viziune incompleta asupra tatalui sau. Va ramane cu impresii eronate care nu-l vor ajuta in dezvoltarea sa. Daca acest tata este un monstru caruia nu ii pasa de copil, de ce se chinuie atat sa petreaca timp cu el? E vreun sadic? Sa stiti ca pana si oamenii cu grave probleme emotionale isi iubesc copiii, iar baiatul dumneavoastra nu ar trebui sa raman cu ideea ca nu este iubit de tata doar pentru ca acesta are, sa zicem, grave probleme de exprimare.
2. Copilul va incepe sa colaboreze si veti vedea ca si problemele psihologice vor deveni mai blande. Invatati-l ca daca il va atinge vreodata, tatal sau isi va pierde dreptul acesta, ca dumneavoastra il veti proteja si apara.
3. Consilierea unui psiholog va poate ajuta pe dumneavoastra in primul rand.
Din cate știu eu se da program de vizita fără probleme și dacă tatăl a fost agresiv fata de mama.
Problema este insa aceea ca tatal va întâmpină dificultăți la executarea hotărârii.
Acesta este cazul clasic în care tatal e de vina și mama e obligata la penalități ca nu respecta minorul hotărârea.
În urma cu vreo 15 ani tatii nici nu primeau drept la legături personale cu minorii decât cu titlu de excepție,regula fiind respingerea acțiunii însă atunci se judeca și cu mai mare atenție decât astăzi și nici nu impunea jurisprudența CEDO sa se dea program de vizita.
În regimul comunist tatii avea mari probleme sa obțină program de vizita dacă nu erau tați buni.
Oare se știa atunci ca nu orice hotărâre se poate executa și nu se dădeau decât în mod excepțional hotărâri care sa nu se poată executa?
Poate ca era mai compact sistemul decât este astăzi și studiile indicau ceva ce astăzi se ignora...
Sa nu uitam un lucru, în justiție cel care are un drept trebuie sa il și dovedească și mai ales ca nu trebuie sa afecteze dreptul altuia, respectiv al minorului.
Când se va judeca si după acest criteriu lucrurile vor reveni la normal.
Reclamantul trebui sa își dovedească pretențiile în justiție. ..
Daca tatăl e violent fata de copil și se dovedește atunci nu ar primi program de vizita însă trebuie dovedit.
Agresiunile pot fi și de natura psihica și nu numai fizice...
O mare problema pe care nu o înțeleg tatii e și aceea ca minorul are și el nevoie sa se joace și tatăl ii poate manca din timp.
Dacă la minor nu ii face placere sa piardă un timp liber pentru joaca și nu are afecțiune pentru tata e normal sa aibă probleme serioase deoarece copilul nu are plăcerea. ..si dragoste cu sila nu se poate...
Tatii care nu au dezvoltat o relație armonioasa cu copilul nu vor mai redresa situația decât în mod sporadic.
Adică culeg ce au semănat. ..
Ceea ce nu remarcă nimeni este că legea spune : "Minorul are dreptul la menţinerea legăturilor personale cu persoanele faţă de care a dezvoltat relaţii de ataşament"
Deci observăm: copilul trebuia să fi dezvoltat relaţii de ataşament cu părintele său.
Ori dacă acesta nu a existat în viaţa copilului, copilul nu a dezvoltat nici un fel de relaţie de ataşament, de ce îl obligă părintele nerezident, brusc trezit că are un copil, să relaţioneze cu el? Asta este satisfacerea dreptului tatălui, adică subordonarea interesului superior al copilului dreptului părintelui!
Doamna avocat întăreşte aprecierea că dacă un părinte face reclamaţii la autorităţi, deschide procese peste procese, înseamnă că acela este interesat de copil. FALS!
Legile în vigoare dau posibilitatea multor frustraţi să se răzbune , legal, pe mamele copiilor lor. Cum catalogaţi altfel lipsa de interes faţă de copil 1, 2,...10 ani, ca apoi, brusc, îşi aduc aminte că au copii? Dar cum explicaţi că aceştia se luptă în instanţe pentru program de vizită, îl obţin, apoi uită 5-6 luni, 1 an, ca apoi să apară cu Poliţia şi cu martori, să ia copilul în vizită? Unde este aici interesul superior al minorului?
În cazul de faţă, stimată doamnă avocat, domnul tată a cerut program de vizită după 11 (unsprezece) ani de la divorţ şi iată, acum este benefeciarul unei posibile amenzi de 100 lei pe zi întârziere, dacă copilul nu merge să doarmă cu dl. cunoscut recent ca tataă. Adică îmbogăţire fără justă cauză!
Ce a făcut acest "părinte" timp de 11 ani? Unde e relaţia de ataşament? De ce trebuie să traumatizăm ACUM un copil, pentru un posibil "bine" din viitor?
avocatnet.ro explicăm legislația
CLAUDIU LASCOSCHI, Avocat
Martonze, utilizator
raluca_barbulescu