Doamna, cred ca esenta problemei dv. se afla in mesajul in care ne spuneati ca nici nu a fost necesar sa vorbiti de rau tatal...
Dar cine s-ar gandi daca e necesar sau nu sa vorbeasca de rau un parinte al copilului? Cine si-ar pune astfel problema, fie si ulterior?
De asemenea, partea aceasta:
Cum sa-mi dau copilul afara? Eu, mama?care este vina mea ?
nu o inteleg.
Aparent, solutia instantei este legala, scopul legii e ca copilul sa isi vada ambii parinti, nu vad drama in tipete daca mama nu a vazut drama in tipete... daca ati vazut, existau actiuni legale ce se puteau lua, separat de programul de vizita... daca nu ati luat masuri, instanta a fost legata de maini si de picioare. Daca ati incercat sa luati, atunci nu le cunosc eu.
Permiterea psihologului agresiv fata de copil atesta lipsa de interes, nu inteleg de ce nu ati luat masuri. Inteleg ca merge la meditatii platite, un psiholog particular cu dedicatie nu e un capat de lume si ar face minuni pentru copilul dv.!
Nu am inteles ideea excursiei, ne trebuie context pentru asta, pare sa reiasa ca copilul ar fi vrut, ca dv. v-ati opus... dar nu stiu, putine date.
Cam asa, ca mai sus, ar vedea o instanta ce ati aratat aici. Daca adevarul e altul, ati evitat sa il aratati pe calea corecta intr-o instanta. Si nici pe-aici nu-l vad...