Vreau sa-mi gasesc tatal pe care nu l-am cunoscut niciodata

Exact domnule Joha. Ca nu da un semn o luna, doua, trei este una, dar 34 de ani... Sunt totusi ani. Si riscul este ca dupa ce dati bani si va consumati nervii sa dati peste unul care sa spuna ”A, da? Esti baiatul meu? Asa si?”. Sau sa nu mai scapati de el pe la usi sa va ceara bani.

Eu nu ii înțeleg pe cei care sunt dați spre adopție și apoi aceștia își cauta părinții naturali.

Situația poate ca este la fel.

Copilul are dreptul de a-și cunoaște părintele sau părinții și este poate ceva normal.
Sub aspect psihologic este un comportament normal.
Probabil ca orice copil are aceasta curiozitate.
Scopul userului este și unul nobil pentru ca dacă tatăl ar avea mustrări de conștiința ar dobândi liniștea dacă ar ști ca este iertat.
Raționamentul lui este logic.

Atâta timp însă cat nu se știe nici măcar dacă tatăl a știut ca are un copil este incorect ca acesta sa fie judecat.
Adevărul, sau o parte din el, îl poate afla când își va găsi tatal.

E posibil și sa îl caute pe la ușă si sa ii ceara bani dar nu are niciun drept de a primi...conform legii...

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Atâta timp însă cat nu se știe nici măcar dacă tatăl a știut ca are un copil este incorect ca acesta sa fie judecat.

A stiut.

alexfelea a scris:

Nu a vrut sa ma recunoasca(...)

Demersurile pentru gasirea tatalui pot fi anevoioase si cu un rezultat incert.
Daca nu a vrut sa il recunoasca la nastere sau intr-o perioada rezonabila de cativa ani, in conditiile in care copilul era si de sex M (barbatii vor baieti, femeile fete!. mai sunt si exceptii:)), nu cred ca dupa 34 de ani sentimentele s-au schimbat.
Este alegerea lui @alexfelea daca doreste sa continue cautarile dar, in opinia mea, in cazul "fericit" al gasirii tatalui, nu cred ca acesta va fi de acord sa faca un test ADN pentru stabilirea paternitatii.

Se spune ca doar mama știe cine este tatăl copilului.La drept profesorii chiar pot expune problema asa la materia respectiva...
Tatii nu cred mereu ca ei sunt tatii.

Este clar acum ca, după atâția ani, dacă va fi cautat, tatal va putea sa creada mai ușor ca el este tatăl.

Oricum nu este important ce vrea tatal ci ceea ce vrea copilul.
Problema nu se pune sub aspectul unei recunoașteri a paternității din cate am înțeles eu.

Este și dreptul copilului de a afla ce s-a întâmplat și din ce motiv nu a vrut sa îl recunoască.
Poate ca era căsătorit...

Bineinteles ca e optiunea si dreptul userului sa intreprinda demersuri.
A fi parinte este cea mai grea meserie .......
Din punctul meu de vedere, strict punctul meu de vedere subliniez, nu m ar interesa un asemenea parinte. Deranjul este prea mare.
Insa nu toti suntem la fel....