Nerespectare program vizita

Oamenii sunt subiectivi şi este cât se poate de normal ca să judece după propriile experienţe.Şi dacă experienţa trăită personal este descrisă de alte persoane ad litteram, se poate trage concluzia că este un comportament tipic unei anumite categorii de persoane.
Dacă aţi citit atent postarea doamnei Adi, dânsa este acuzată de alienare parentală, exact cum am fost şi eu, deşi
1.tatăl a cunoscut grădiniţa şi şcoala copilului
2.tatăl nu a plătit pensie alimentară ani de zile, apoi a plătit, cu religiozitate, pensia alimentară minimă, pe lângă procesele intentate(ca şi cazul userului)
3.tatălui i se răspunde la telefon doar când doreşte el, cu condiţia să nu fie noaptea la ora 3
4.tatăl vine la program de vizită odată pe an şi se plânge că mama îi obstrucţionează dreptul de a fi tată
5.copilul vorbeşte cu el la telefon şi pe viu când el vine, e drept, puţin, fiindcă nu au temă de discuţie.Nu se pune problema de înjurături, copilul nici nu ştie să înjure.
Pe lângă alienare parentală, am fost învinuită că am creat copilului Sindromul Stockholm
Stimate When, acest domn a scris şi el în acele grupuri şi, dacă îl ascultaţi, îi daţi dreptate, fiindcă minte fără jenă.La o discuţie despre pensia alimentară, s-a lăudat cu dublul sumei.
La fel ca în cazul Adi2010, s-a plâns la grădiniţă că mama nu-i dă informaţii despre copil şi suna regulat acolo, apoi a chemat în instanţă personalul grădiniţei, ca să-şi demonstreze interesul. S-a plâns cât efort face să vină să-şi vadă copilul când, în realitate, nici nu a venit, dar a dus martor mincinos în instanţă, care a declarat sub jurământ că a fost cu el în programul de vizită şi nu i s-a deschis poarta! Domnule, scrii mail odată, de două ori, de zece ori că de ce nu s-a prezentat la programul de vizită dar...nu se poate, ani de zile, să ai tu în minte acoperirea cu dovezi a minciunilor ce vor veni cu ocazia viitoarelor procese, fiindcă procesomanul se distrează. Omul mai trebuie să şi trăiască, să se bucure de viaţă, nu să deschidă cu teamă cutia poştală să vadă ce citaţie a mai primit.
Cu doamna Adi2010 conversam prin 2011, credeam că s-au liniştit apele....

Ma regasesc atat de mult in cele scrise mai sus, incat, daca nu as stii ca este imposibil sa vorbim despre una si aceeasi persoana, as crede ca este acelasi tata !!!
In cazul meu, in prezent....este o liniste care anunta furtuna... :( . Am mai trait aceasta stare si mi-e cunoscuta :( . Eu am solicitat DGPASC si consiliere parentala, adica am cerut ca si tatal sa fie invitat la discutii, pentru a ameliora tensiunile existente si, daca s-ar dovedi ca eu gresesc undeva, sa fiu indrumata cum sa "repar".
Vineri aflu ce rezultat a avut demersul meu, cert este ca merg de doua luni la consiliere cu copilul, si nici urma de tata.
Oare acest lucru arata ca alienez parental copilul (asa cum afirma tatal), sau ca incerc cum pot sa gasesc acea cale catre....liniste ?!

Imi permit sa fac si eu o lista:

1. Tatal stie unde este scoala. Dar conducerea scolii este anuntata ca tatal nu are program de vizitare la scoala si nu are ce sa caute acolo. Daca cumva vine la prima zi de scoala sa zicem, cam iese cu scandal.
2. Tatal plateste pensia de intretinere, dar mama nu este niciodata multumita. Toti ar vrea sa plateasca insa in natura, dar mama nu este de acord. Copilul nu trebuie sa stie ca tata face ceva pentru el, asa ca tatal sa faca bine sa trimita banii ca mama sa se ocupe in realitate de tot.
3. Tatalui i se raspunde la telefon, dar nu i se da niciodata copilul, ci eventual se foloseste acest prilej pentru a-l mai jigni si balacari pe tata.
4. Tatal vine la program de zeci de ori. De obicei se intalneste cu usa inchisa, sau mama cu mama in usa ce mai profita si aceasta ocazie pentru niste jigniri, reprosuri. Daca dupa un an doi in care vine constant, rareste vizitele atunci se zice ca vine o data pe an. Daca nu rareste vizitelele, ai atunci in mod evident fie e inca obsedat de fosta sotie, fie o sicaneaza, dupa caz. Daca vine cu martor nu e bine ca in realitate nu-l intereseaza copilul. Si oricum martorul minte.
5. Copilul refuza sa mai plece cu tata si mama gaseste zeci de explicatii pentru asta. In principiu nu gaseste de cuviinta sa mearga cu copilul la consiliere, pentru ca nu-i asa ca ea stie cel mai bine ca de fapt tata e responsabil pentru refuzul copilului? De fapt tatal este un cumul de defecte si mama un cumul de calitati.

Offff, Doamne....
La noi situația este cu totul diferită. Eu m-as bucura sa fiu sprijinita în creșterea si educarea copilului.
Eu am informat școală despre situație și am fost de acord sa ofere informatii despre copil, cu condiția să știu și eu. Nu as avea nici o problema sa ia copilul de la școală dacă si-ar dori.
Nu ma cramponez ca plătește 230 RON pe luna, dar ma deranjeaza sa mai fiu data și în judecată și sa-mi ceara sa plătesc și avocatul.
Sunt mereu acasa in ziua de vizită și am fost si în ultimele luni de când nu a venit. Nu ne-am făcut program decat dupa ora 11, ca sa nu spună că am plecat.
Copilul ar răspunde la telefon dar daca ar fi sunat.... Știe că nu are voie sa fie nerespectuos, sa nu raspunda sau sa fie obraznic.

De asta ziceam eu doamna adi ca spetele sunt diferite. Un parinte alienator nu-i spune celuilalt nici macar unde face copilul fotbal ca nu cumva sa apara acolo si sa-l vada copilul cand are meci. Pana si bucuria de a avea doi parinti in momentele importante din viata copilului i-o distruge. Credeti ca un parinte alienator il anunta pe celalalt unde organizeaza ziua de nastere a copilului sa poata sa vina si el? Sa ia copilul de la scoala? Niciodata asa ceva! Credeti ca sunt de acord sa-i cumpere copilului ceva si copilul sa stie ca vine de la tata? Nici vorba.
Doamna Adi, nu va faceti griji. In cazul parintilor alienatori faptele lor vorbesc mai mult ca orice texte le-ar scrie ei pe ici pe colo. Cand vrei ca tatal sa faca parte din viata copilului este atat de simplu! Iar cand nu vrei, atunci incepe lista de o suta unu scuze pentru nu se poate nici asta, nici asta, nici asta.