ref.divort

stefan_al a scris:

Eu consider ca ar trebui sa retin si florile la ghiveci pe care le-am oferit si mai exista si acum in casa, doar eu le-am cumparat. E vorba de banii mei. Nu e corect asa ? Ea a venit in casa mea fara acele bijuterii, obiecte electrocasnice si flori. Quod erat demonstrandum. Nu e corect sa plece asa cum a venit ?

NU, nu e tocmai corect, ca nu se poate asta...
POate femeia a venit indragostita in domiciliul comun, nu e chiar drept sa plece la fel...
Apoi, poate v-a calcat o haina care nu era calcata inainte sa ajunga ea acolo, cum sa-si ia femeia calcatura inapoi? :(
Apoi, ca sa mai desting atmosfera, poate a venit constipata... :)) Nu vreti sa plece la fel dupa cativa ani, nu? (Sper sa o luati ca pe o gluma.)

NIci morala batraneasca si nici legea omeneasca nu admit asa ceva. Eu nu cunosc situatia veniturilor in relatia dv., ca nici la intrebari nu prea doriti a raspunde si nici nu vreau sa va judec in vreun fel... dar in fiecare relatie se creste impreuna un picut, atat emotional, dra si material.
Deci nu, nu e chiar normal ca una dintre parti sa iasa din relatie cu ce-a avut acum 5 luni sau 7 ani, indiferent ca a fost somera majoritatea timpului. E in firea omului sa adune, nu se poate ca o parte sa involueze pana la ce detinea inainte de relatie si nimic mai mult.
Evident ca nu ma refer la extreme...

Nu vreau sa comentez modul in care scrieti referitor la doamna dv., dar va arat ca ar fi indicat ca macar in instanta sa va angajati un avocat pe care sa-l lasati sa redacteze cererile in stilul lui si nu al dv.
Tineti cont ca suntem orgolioase, ca sunt multe complete de judecata formate din sotii care nu ar vrea sa fie tratate asa impersonal.
De asemenea, sper ca sotia nu va solicita divort din vina dv. sau dv. nu-l veti solicita din vine ei exclusiva, ca aveti sanse mici daca va prezentati la fel de suparat in instanta. :( Ajunge ca sotia sa joace rolul victimei, restul il veti face dv. asa cum, din nefericire, nici pe-aici nu ati atras pre multe simpatii.

Bine, in caz ca nu vi se potriveste nimic din toate astea, sa ma iertati ca am tras concluzii pripite din putinele randuri pe care ni le-ati scris.
Succes cu bunurile!

mentionati faptul ca doriti ca sotia sa plece din casa dvs, asa cum a venit, adica "cu mainile goale ".
pe de alta parte, munca dansei in gospodarie nu conteaza in nici un fel ? cine a avut grija de casa ? dvs ?

din moment ce i-ati daruit acele bijuterii cu diferite ocazii , personal consider ca dansa are dreptul sa le pastreze in continuare . cadoul este cadou pana la urma !!
in ceea ce priveste obiectele electrocasnice , acestea vor fi incluse in masa partajabila .

Va rog sa tineti cont de faptul ca pe timpul casatoriei veniturile realizate din munca cum ar fi cele salariale sunt bun comun si atunci tot ceea ce se transforma din acestea raman bunuri comune. Deci tot ce cumpara sotul din salariul lui este bun comun.
Mai este insa o problema efectele personale nu pot face obiectul executarii silite. Deci bijuteriile in masura in care vor fi catalogate astfel, lanticuri, bratari, ceasuri care au fost oferite in scopul de a fi folosite ca efecte personale si nu ca investitii de familie, nu vor putea fi recuperate indiferent daca sunt sau nu bunuri comune. Se va naste astfel doar un drept de creanta in favoarea sotului.
In privinta electrocasnicelor ele vor face obiectul partajului fiind bunuri comune asa cum am aratat.

@rares: felicitari, ai reusit sa dai raspuns la obiect (si corect, consider eu), fara implicare afectiva, fara a amesteca "moralul/eticul" cu "legalul"! =D>

Pai... legea trebuie sa fie morala, ca doar n-o fi Gica contra! Legea tine cont de traditii, de realitatea sociala, se raporteaza la obiceiuri uneori etc.
Afectivul, in DReptul familiei, e majoritar... :D si cred ca sta la baza pornirii domnului.
Indiferent de abordarea din instanta (care trebuie sa fie diferita, evident), cu clientul vorbesti ca de la afectiv la afectiv... Il intelegi si incerci sa-i explici pe aceeasi lungime de unda...

Eu nu stiu in ce masura veniturile din munca sunt bunuri comune si chiar ma indoiesc in mod serios.
Poate ca ar fi buna o discutie pe tema asta, desi nu stim daca astea sunt veniturile domnului, din munca...
Munca e un bun propriu, ea e personala; orice bun "facut" in timpul casatoriei e prezumat comun. De aici teoria generala ca si veniturile din munca sunt comune.
In drept ele nu sunt comune, ci prezumate comune, caci ele se vor imparti in caz de divort dupa cum s-a contribuit la ele.
De aceea salariul meu depus la banca, desi prezumat bun comun, mi se va atribui mie ca bun propriu.
Tocmai pentru ca munca e bun propriu, ea fiind baza obtinerii salariului, de aia se tine cont de care erau veniturile sotilor (si din munca) la impartirea bunurilor.
In final, salariul e bun propriu, rezultand din munca proprie, indiferent ca e prezumat comun ca orice alt bun.
Contributia in gospodarie, de care se tine seama, e alta dovada ca ce fac eu din munca mea imi apartine si mi se cuvine, e propriu si mi-l iau... la plecare.
Opinii???