Legalizarea consumului de droguri si a prostitutiei - argumente pro si contra

@ teufelssohn
Foarte interesanta pledoaria pentru satanism (satanism luminat nu e cumva pleonasm B-) ) si mai ales foarte provocatoare (prietenii stiu de ce). Colectia de eseuri a lui Howard Stanton Levey (Anton LaVey) si-a gasit un titlu pe masura autorului sau care a reusit sa-l corceasca pe Jack London cu Aleister Crowley si sa-i amestece apoi pe amandoi cu un picut de Nietzsche condimentat cu ce o mai fi citit el prin ziare. Acest ghiveci a primit foarte comercialul numele de "Satanic bible" - transformarea a orice in marfa este un fenomen foarte american de care se plangea si domnul G.G. Marquez "capitalistii vor transforma cartile mele intr-un fel de marfa" - si s-a vandut destul de bine pentru ca erau anii 60 si orice opozitie fata de ceea ce era oficial (Vietnam, republicani, Biblie, etc.) se putea vinde.
Daca satanismul mai luminat sau mai obscur permite sau nu prostitutia e o chestiune lipsita de relevanta cata vreme influenta sociala a satanismului in Romania e nula (biserica azuriu-martiana e si mai toleranta si are si cu doi membrii mai mult :stunned: ). Daca satanistii sunt toleranti cu cei din jurul lor iar crestinii sunt intransigenti e problema fiecaruia pentru ca Romania e un stat laic iar daca lozinca "non serviam" i se potriveste cuiva iarasi scriu ca e problema lui, insa daca mi se sugereaza cumva ca satanist si tolerant sunt cumva sinonime am sa raspund: VADE RETRO !

Gabri-El

Dumnezeu a permis oamenilor ,ca fiecare sa aiba opinie de care crede ca este in folosul vietii sale . Dvs., teufelssohn, sunteti adeptul satanismului. Nimeni nu Va contesta aceasta posibilitate , si nimeni nu poate sta in serviciul la doi stapani .In aprecierea mea problema satanismului ,pentru lamurire , ar merita un topic nou , in care inteles l-am si initiat .Spuneti-va parerea .

@ teufelssohn

Dati Circarului ce este al Circarului!
(Un CIRCAR cautand iubirea pe care n-a aflat-o in familie )
Anton Szandor La Vey

Ca tot sunteti dumneavoastra un evoluat al " Messelor Negre", alaturat va transmit cateva marturii din temnita , marturisiri ale unui misionar (copilul diavolului ) care a promovat nivelul 5 si acum posteste.
Scrisoarea a fost adresata unei Maicute.


In deschiderea acestei scrisori, am sa va spun ca tot imi vine greu sa vorbesc despre viata mea, pe care in pofida multor evenimente traite dincolo de firesc si la intensitate mare, tot o gasesc nesemnificativa. Mama s-a zbatut si s-a luptat pentru a ma tine in viata. Am fost o fire bolnavicioasa, insa mama nu s-a lasat impresionata de acest detaliu minor. Tata avea conceptii rigide. El mergea pe selectia spontana: numai cei puternici si perfecti scapa. “Daca moare, facem altul”.
(…) La varsta de 6 ani baietii mari din cartier ma puneau sa fur pentru ei. Ei erau (unii din ei) fugiti de acasa si nu aveau ce sa manance. Treapta intai am dat-o la “Liceul de marina comerciala Navrom” timorat de diriginta, toata gasca profesorilor, elevilor care invatau bine, mama; ca nu este pentru mine, ma depaseste.
Din 700 de candidati pe 360 de locuri, am fost pe locul 72, cu o medie puternica, surprinzand intreaga masa de oameni care ma cunosteau, cu mine in frunte (de fapt eu cred ca am fost cel mai adanc miscat, socat, blocat, terifiat, marcat, motivat, onorat etc.). Specific mie, “m-am culcat pe-o ureche” cu invatatura. Eram liceu de 1500 de baieti, numai baieti. Am invatat (stiam, am practicat – e mai corect spus) barbut, poker, copcica, mare-mica, alba-neagra s.a.m.d. Tot ce se poate juca pe bani se juca. Inteligent serpuind uleios printre materii, pentru a nu ramane corigent m-am lovit in carcasa ganditorului de treapta a doua.
Cu o medie ce ar fi tins catre zero absolut, daca nu ar fi fost un punct din oficiu, am aterizat la un liceu de constructii, undeva in zona industriala a orasului. Aici totul era… nedefinit (?). Drumul pana acolo era lung si exasperant. Noxele de gaze de la fabricile bere te inecau la propriu. Zgomotul fabricii de B.C.A. care era aproape lipita de liceu facea bancile sa vibreze si sa nu te poti auzi. Am inceput sa umblu pe strazi cu golanii, la furat (nu era pentru prima oara), relatiile familiale au inceput sa fie din ce in ce mai incordate. Am ales sa fug de acasa.
Dupa ce a murit tata, am incercat sa-l cunosc mai bine. Mama mi-a spus ca a terminat dreptul si filosofia. Am gasit intr-o mapa a lui personala, ferita pana atunci de ochii mei, un livret militar cu gradul de locotenent major in cadrul laboratorului de criminalistica. Fotografii avand pe verso: “Eu la biroul meu”.
Pe undeva era normal sa ma razvratesc impotriva unei societati umane imputite si necunoscute, care nu-mi spunea nimic. Am discutat cu persoana, care era un rocker, si mi-a zis ca 80% din rockeri sunt satanisti. Mi-a dat casete cu muzica satanica; nu prea era de fapt muzica (ragete, grohaituri, zbierate, discordante, unele piese erau un haos general) si le-am ascultat. Le ascultam si de mai multe ori pe zi. Apoi am instaurat in cartier “legea” sa facem inainte de a pleca la casele noastre ceva rau. Asta noaptea tarziu. Spargeam becurile de la stalpii de iluminat, aruncam usile lifturilor in niste puturi adanci de zeci de metri de pe valea portului, spargeam fisierele din blocuri cu lista locatarilor.
In paralel cu mine, fratele meu umbla cu o fata adepta a curentului muzical Rock, care fusese, dupa cate mi-a zis Tibi, la o biserica de descrestinizare din Timisoara si apoi devenise satanista. Fratele meu facuse un “Pact. Rugaciune. Testament” catre satana, in scris, pe care inainte sa-l semneze si-a pus amprenta digitala cu sange. Pana la procuratura eu nu am stiut ca aveam asa ceva in casa.
Eu unul, in cartier, cu baietii am omorat o pisica neagra si am desenat cu sangele din inima ei o pentagrama (semnul diavolului) pe putul de pe valea portului. Am mers chiar mai departe… ar trebui chiar sa spun tot ??? Mi-e si frica si rusine si scarba de cele de atunci, in plus, nu tin sa va ingrozesc. Am sa continui totusi, in speranta ca ma va ajuta.
Intr-o noapte, cu mai multi baieti, in casa la mine, dupa ce am baut si am ascultat muzica la televizor, am hotarat sa… invocam satana. Imi vine greu sa scriu. Am hotarat eu sa intorc icoana care era in camera cu fata la perete. Dupa ce am intors-o, nu m-am multumit numai cu atat, i-am tras si un pumn, de s-a spart geamul si s-a rupt lemnul ramei. Era o icoana de-a tatei, “Fecioara cu pruncul”, era veche, nu stiu de cand, eu m-am nascut cu ea in casa. Apoi am adus o carte religioasa, de la secta “Martorilor lui Iehova”. Pe coperta era Iisus si i-am infipt un cutit in cap. Faptul ca nu era o carte din literatura patristica nu are nici o importanta, pana la urma urmei nici nu aveam cunostinte despre asa ceva, atunci gestul a fost adresat Fiului. Apoi ne-am asezat in cerc, ne-am prins mainile intre noi prin degetele mici (nu face parte din vreun ritual anume; dupa cum am mai spus, nu am avut contact cu vreo organizatie) si am spus ceva de genul: “Satan, daca existi cu adevarat, in 30 de secunde arata-te!”. Nu stiu daca de 30 de secunde a fost vorba sau mai putin, sau mai mult, cert este ca am inceput sa numaram invers, adica descrescator. Dupa ce am ajuns la zero, dezamagiti ca nu s-a intamplat nimic, am aprins televizorul si am tot injurat.
Acesta cred ca a fost momentul cand am inceput sa nu mai cred in nimic. Nu mai stiu daca in noaptea aceea a fost si fratele meu sau Cristi, pur si simplu nu-mi mai aduc aminte, dar nu la mult timp m-am dezis de satanism si m-am auto-intitulat ateu-negativist.
Tibi mi-a zis, la ceva timp dupa ce i-am spus noile concluzii pe care le-am tras: “Esti la fel ca Lavinia (parca asa o chema pe fata aia), nici ea nu mai crede in nimic!”. El insa a continuat. Am vrut sa ma fac, dupa ce am fost rapar, rocker, satanist, am vrut sa devin neo-nazist, insa am optat pentru curentul PUNK, adepti ai haosului si anarhiei. Ca si in satanism, nu am avut tangente cu grupari organizate, ci totul s-a rezumat la atitudine si imagine (creasta in cap).
Astfel m-a prins pe mine “fapta”. In ‘94 sau ‘95, cred ca in ‘95, a aparut pe piata “Magazinul Dracula”, o revista gen carte cu imagini (fotografii) ale victimelor celor mai inedite si abominabile crime de pe Terra. In el erau descrise, cu lux de amanunte, cum erau comise faptele (racolare, tortura, mod de stergere a urmelor) si trairile criminalilor. Se vorbea de stari de extaz fara implicare sexuala. L-am citit de aproape ca-l invatasem pe de rost.
In ‘94 am fost la un film care se numea “Nascuti asasini” in regia lui Oliver Stone, film inspirat dupa un fapt real, despre un baiat si o fata care se indragostesc si iau in piept viata. Fata era de mai mult timp violata de tatal ei, baiatul o salvase, ucigandu-i tatal si mama, care nu luase nici o pozitie, in pofida faptului ca avea cunostinta de ceea ce se intamplase. Filmul a fost interzis in cea mai mare parte a Occidentului. In Anglia nu a rulat decat o singura data, pretul “la negru” al unui bilet urcand pana la 300 de lire sterline. Pe parcursul filmarilor, dupa actorii principali Woody Harelson si Juliette Lewis, se carau boxe imense, cu muzica rock data la maximum, pentru a mentine o dispozitie negativa a actorilor. Focurile de arma care s-au tras au fost reale, din acelasi motiv, iar 150 de scene au fost cenzurate din film, ca fiind prea violente. Si totusi s-a creat filmul de factura super-violenta, al tuturor timpurilor. Filmul a fost in decembrie ‘94. Cand am iesit de la film, primul gand a fost sa urmaresc pe cineva, sa vad daca intra in vreo scara de bloc si sa-l omor cu un pietroi. Lucrul acesta s-a concretizat 6 luni mai tarziu.
Cam acestea doua au fost principalele cauze care m-au impins sa comit faptele. Eu unul zic ca nu satanismul, de care ma dezisesem cu aproape un an in urma, ci in principal acest film, plus “Almanahul Dracula”.
(…) In noaptea de 2/3 mai ‘95, dupa ce bausem 2 sau chiar 3 sticle de votca (nu eram beti), eu, Tibi si Cristi, pe valea portului unde ne aflam, dupa ce discutasem despre probleme filozofico-existentiale (…), din intunericul din jurul nostru a venit un om. El era acolo de la bun inceput, la vreo trei metri de noi. S-a bagat in seama cu noi, i-am dat sa bea, sa fumeze, am stat de vorba cu el despre faptul ca il lasase sotia si plecase cu cel mai bun prieten al lui, de faptul ca avea un fiu de 18 ani. Nu arata a boschetar; era barbierit, imbracat curatel… dar traia la conducte. In singuratatea de pe valea portului si in “protectia” noptii, am hotarat sa-l omoram. Nu-mi facuse nimic. Dar voiam sa vad cum e. Tibi a zis: “Nu, bai Oaca, nu. Da-l in…”. Cum omul se imbatase. am vorbit cu Tibi si cu Cristi, fara sa ma feresc, intocmind un plan. Tibi trebuia sa caute o piatra mare, Cristi sa-l loveasca in cap cu ea, iar eu sa-i tai gatul cu briciul pe care-l aveam cu mine. Poate ar trebui sa relatez mai pe ocolite, dar pana la urma urmei, in esenta, asta am facut.
In timpul comiterii crimei am avut o stare intensa de ireal. Usor surescitat, cu pulsul marit, aveam senzatia unei vizionari de film, insa in tridimensional: ochii mei vedeau ca un ecran, totul in ansamblu, m-a transfocalizat, si parca nu mi se intampla mie. Nu incerc sa spun ca am fost posedat sau ceva de genul acesta. Am vrut sa vad cum e cand ucizi si asa a fost.
A fost deprimant si insipid. Nu mi-a spus nimic. Nu extaz, nu remuscari. NIMIC !!!
Experienta m-a dezamagit fata de ceea ce cautam eu. Insa mi-a dat un plus de incredere si de siguranta interioara.
Dupa patru zile, impreuna cu Cristi, am repetat experienta. Tibi n-a mai vrut sa participe, el a plecat in bar. Dar dupa ce am terminat, ne-am dus si l-am adus si pe el sa-l vada.
Aici lucrurile au stat diferit in timpul comiterii, ca si dupa.
Am omis sa spun ca dupa prima fapta am avut o zi rea. Am fost invaluit de un vid existential. Eram la munca (paznic de noapte), vantul batea puternic, indoind copacii, cerul era innorat, era frig, eram singur. Am cochetat putin si cu ideea sinuciderii, nu stiu sigur, sper sa nu mint. Am dat telefon acasa tarziu in noapte, mama era de asemenea la munca, sora mea era mica si dormea, iar fratele meu trecea prin aceleasi trairi ca mine si ca si Cristi (am aflat ulterior). In momentele acelea eram SEC la maximum. Nu ma atragea nimic. Nu-mi mai doream nimic. Nu ma interesa nimic. A fost urat. A fost greu. Insa, la cea de-a doua fapta lucrurile au stat pe dos. A intervenit placerea. O senzatie placuta prin dominarea victimei: in timp ce dadeam cu sete ma acapara.
Dupa cea de-a doua fapta am vrut sa mai ucid un om cu Cristi. Se luase de noi, dar era ziua si martori oculari, asa ca am renuntat. Daca nu ne prindea, acum ar fi fost multe victime sub semnatura mea.
Semnele de pe victime (pentagrama, crucea intoarsa si 666) nu-mi mai aduc aminte daca am vorbit sa le facem sau nu. Au aparut. Cand spun ca nu-mi mai aduc aminte, inseamna ca nu-mi mai aduc aminte, nu incerc sa ascund nimic.
Eu nu mai credeam in satana, probabil, de fapt, foarte probabil sa fi fost chiar o “semnatura”, asa cum citisem in “Almanahul Dracula”, a modului de operare, nu stiu.
(…) Acum lucrurile stau altfel. In faza de cercetari, am vrut sa-l scot pe Tibi afara. Sa iau pe mine si Cristi faptele. Tibi a incercat sa ia pe el… Inca de pe arest am revenit din nou la Dumnezeu. In puscarie cand am ajuns, pe o parte ne bateau hotii in camera, pe de alta ne scoteau cadrele afara si ne bateau. Detinutii au vrut sa devin femeie. Nu s-a intamplat asta. M-au pus sa le spal haine, sa cos. M-au scuipat… Sectia a VI-a (pedepse mari, criminalii) strigau in gratii: “Le vrem capul !”. Citeam Psalmii si in gandul meu urlam la Dumnezeu sa ma ajute. Si lucrurile s-au linistit. Nu am mai fost batuti.
(…) Dupa cum se vede, pacatul e in mine dinainte ca eu sa stiu ce este el. Nici acum nu realizez ce am facut din viata mea. Se mai poate face ceva?
Ma retrag aici, cerandu-mi scuze pentru ca am fost mai direct si nu v-am menajat.
Usor tulburat, cu umilinta,
Horatiu

:rtfm:

Mare comicarie a devenit topicul asta... Imi place de cel ce spunea ca e o aberatie cu o religie si vine si promoveaza o alta... Ce mi-e verde, ce mi-e foarte verde... :D
Ca sa nu spun ca asta aduce exemple de tradare a unei religii, ca si cum ar fi singura in care s-a tradat... un exemplu, o picatura de apa de ploaie...

E deja ridicol subiectul, unde dai si unde crapa!
Cred ca trebuie inchis, ce spuneti?

Subscriu la inchiderea topicului.