Vreau sa ma lamuriti cum ar trebui sa procedez in urmatoarea situatie:
Suntem divortati, custodie comuna, tatal vede copilul doar de cateva ori pe an. Ambii parinti suntem in Anglia , copilul este la scoala aici. Acum in vacanta de vara, am fost plecata cu fata in vacanta in Romania si am lasat -o pe perioada vacantei la mama mea. Fostul sot stie unde este copilul, i-a promis fetii ca vine si el in vacanta si o va lua cu el in vacanta. La vremea respectiva l-am intrebat atat eu cat si bunica daca o aduce el in Anglia inapoi si a spus ca da. Acum , vorbind fata cu el i-a spus ca de venit va veni dar nu stie sigur cand, si ca el se intoarce inapoi in jurul datei de 10 septembrie. Fata incepe scoala pe data de 5, deci ea cel mai tarziu pe 3 septembrie trebuie sa fie acasa. I-am trimis si eu si mama mea mesaje sa ne spuna clar ce face, ca nu ar fi nici o problema pana la urma sa o aduca mama, doar sa stiu sa pot rezerva biletele de avion care cresc ca pret de la o ora la alta. Citeste mesajele dar pur si simplu nu raspunde. Eu in situatia asta ce as putea face?
Martonze, in situatia descrisa de dvs. nu se pune problema despre nerespectarea unei hotarări judecătorești întrucât copilul nu este o jucărie și, dacă tatăl nu se interesează de copil, mama poate alege ce face copilul in acea perioadă. Cu atât mai mult cu cât tatăl nu a anunțat că va veni să își viziteze copilul după ce a lipsit din viața lui 2 ani.
solicita sprijinul Autoritatii pentru Protectia Copilului privind stabilirea fata de situatia creata a interesului major al copilului si APC sa ii solicite tatului respectarea programului educational al minorului
Martoze, nu sterg mesajele, desi sunt offtopic.
Din pacate, lucrurile nu stau chiar asa, exista solutii in fiecare situatie.
1. Odata cand nu vine tatal, nu moare sa fie tinut acasa. Daca se repeta, se notifica tatal cu decizia mamei.
2. mama nu are dreptul de a stabili perioada, dar are dreptul de a-i face binele de a--l informa privind programul copilului, inclusiv vacanta acestuia. Programul e raportat la vacanta copilului (care poate fi de la 1 iulie la 31 august in anumite cazuri sau chiar mai mica) si mama ii poate notifica aceasta perioada pentru ca el sa se poata organiza in interiorul ei. Ai dreptul la copil si eu ti-l asigur atata timp cat tii seama de scoala si de faptul ca imi trebuie 2-3 zile sa ma organizez, deci trebuie sa stiu dinainte. ai spus pe 29 iulie, te anunt ca mai ai o saptamana din programul de vizita.
3. Te-am asteptat in data dela ora de, nu ai venit, te anunt ca reluarea celor doua saptamani se face cu un anunt in avans de 3 zile, pana atunci copilul face asta si asta in locul asta si asta.
La fel si in cazul 4. Am stat, te-am asteptat, nu ai venit, ma anunti ca sa imi pot indeplini obligatiile legale.
Nu am explicat niciodata poate scopul legii privind obligatiile parintelul care creste copilul. El trebuie sa ii mentina copilului o parere buna despre celalalt parinte, precum si disponibilitatea de a se vizita cu acesta. Atat. Nu trebuie sa stea drepti la usa cand spune programul sau legea, trebuie doar sa se asigura ca, in caz de vizite, el va lucra in sensul ca acel copil sa isi vada si celalalt parinte.
In acest sens, statul acasa cu urechea pe usa e prost, nu e in interesul copilului si al niciunuia dintre paritni, provoaca stres si nervi.
De asemenea, nici supararea maxima pe celalalt nu ajuta, ca nu stiti cum e in papucii lui, mai usor, mai greu, nu conteaza, nu stiti. In esenta, frustrarea e proasta, nu ajuta.
Ajuta ca, dat fiind situatia externa vointei dv. (situatie pe care nu o puteti schimba, asa e celalalt parinte si basta!) sa va asigurati ca copilul are un confort moral bun, ca nu sta si atarna de un fir de ata, ca ii dezvoltati amintiri despre cum era celalalt parinte, cum l-ati intalnit, laturile lui bune.
Relaxarea, cu ajutor de specialitate sau nu, va face minuni, asta va spun. Va calma si celalalt parinte care nu va mai simti controlul asupra timpului din relatiile personale si va pune tot mai putina presiune, ca nu va avea efect.
Toate nevoile de a primi raporturi de la celqlalt parinte despre ce a mancat, cat a dormit, cum s-a spalat copilul sunt nevoi de control. Daca sunt ale dv., trebuie eliminate ca va vor manca de viu. Daca sunt ale celuilalt, ele trebuie ignorate, ca tot pe dv. va vor manca de viu. In toate cazurile, si copilul e muscat.
Dezamorsarea situatiei, nu amorsarea a inca doua bombe, asta e scopul.
Iar legea spune clar: e in interesul copilului sa isi vada ambii parinti, asa incat atunci cand exista o aversiune in copil care nu poate fi indepartata cu cateva luni de consiliere, inseamna ca ea e adanca, sistemica, asadar undeva cineva o intretine sau a fost educat prost de singurul parinte existent. Cam asta e si logica amenzii aceleia.
E ca si cum copilul meu ar strica un videoproiector. Cine credeti ca plateste, cine e vinovatul? Parintii sunt vinovati (sa ma exprim nonjuridic) de tot ceea ce fac copiii lor. Sau nu fac.
" e in interesul copilului sa isi vada ambii parinti, asa incat atunci cand exista o aversiune in copil care nu poate fi indepartata cu cateva luni de consiliere, inseamna ca ea e adanca, sistemica, asadar undeva cineva o intretine sau a fost educat prost de singurul parinte existent"
afirmatia este foarte adevarata ca este in intersul copilului sa aiba relatii cu ambii parinti, dar nu va suparati aversiunea copilului fata de celalalt parinte o poate intretine de cele mai multe ori chiar parintele prin greselile pe care le face. Nu il vorbesc urat pe tatal copilului, nu ii interzic acestuia sa aiba o relatie cu el, dar ce te faci atunci cand acesta nu face nimic pentru a fi aproape de copil, nu il suna cu saptamanile, chiar luni, poate il imping eu de la spate sa il sune ea, cand vorbesc nu o intreaba odata ce face, cum se descurca, de ce ar avea nevoie, ce a facut la scoala, sta 2-3 minute cu ea pe skype dupa care o paseaza iubitei lui. Cum sa nu simta aversiune cand ii promite verzi si uscate si niciodata nu se tine de cuvant, ca si acum cu vacanta. Cam ce credeti ca as putea sa ii spun eu la 9 ani, ca sa o fac sa nu aiba aversiune fata de el? Are o varsta la care gandeste singura, nu mai merge sa o pacalesti ca tatal e bun, ca tatal se gandeste la ea, pentru ca vede cu ochisorii ei adevarul. Vorbeste cu copii, stie cam ce este bine si ce este rau si singura isi face o parere.
anissia, din nenorocire, acea cpnvingere că numai părintele cu care locuieşte îi crează aversiunea copilului este chiar o convingere a majorităţii instanţelor, mai ales de când s-a răspândit teoria alienării parentale.
Şi copilul meu trăieşte în colectivitate, şi el vede cum se poartă adevăraţii taţi, la un moment dat chiar a spus că vrea şi el un tată, degeaba i-am explicat eu poveştile de mai sus, a spus că nu din acela vrea, ci aşa cum are Dorel şi Ana, să meargă după el la grădi, să meargă cu el şi cu mami la mare, să stea împreună, să nu vină cu Poliţia să-l forţeze să doarmă la un hotel sau la o fermă.
Şi da, deşi nu vrea să plece cu el singur, fără mama, aşteaptă să fie sunat la telefon, când nu sună cu lunile, la fiecare apel, copilul tresare şi întreabă: "E tata"?
Este ciudat că manifestă o aversiune faţă de el, dar îi lipseşte, aşa mi se pare mie.
avocatnet.ro explicăm legislația
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru, Avocat
Ela S Violeta