Modificare domiciliu minori fără acordul părintelui nerezident sau al instanței

Da, cam asa e.

Bine, sunt decizii minore din viata de zi cu zi si acolo face cum crede de cuviinta cand copiii sunt cu un parinte.

In schimb cu privire la decizii care au un impact major asupra copiilor trebuie ca parintii sa se consulte spre binele copiilor lor.

Chris79, din postarea dvs. rezultă numai frustrări imense şi dorinţa de a o pedepsi pe mama cu orice preţ.
Stimate domn, dreptul la Justiţie este garantat de Constituţia Romaniei, în consecinţă, puteţi deschide câte acţiuni doriţi ca să o hărţuiţi pe mama copiilor dvs.
Reşedinţa copiilor a fost stabilită la mama. Acum, că mama s-a mutat la blocul vecin? n-aveţi decât să o chemaţi în judecată că nu şi-a cerut voie de la dvs.
Sincer, dacă vă cerea voie şi dvs. nu eraţi de acord, ce trebuia să facă doamna? Să rămână în casa părinţilor, 5 persoane în 2 camere? Ce v-au spus copiii: nu au WC în casă, dorm pe pardosea sau nu au curent electric?
Am înţeles că dreptul dvs. la relaţii cu copiii nu vă este îngrădit. Dacă sentinţa este luarea copiilor de la domiciliul mamei , nu înseamnă că trebuie să intraţi în casă să-i luaţi, dimpotrivă, toate asociaţiile taţilor pledează pentru scoaterea copiilor în faţa casei, pe domeniul public, pentru a putea fi preluaţi.
În ce priveşte "despăgubirile morale", (bănuiesc că aceste despăgubiri ar fi nişte bani luaţi de la mama în favoarea dvs., oare greşesc? ), contravin cu declaraţia de la finalul postării dvs., în sensul că doriţi ca copiilor dvs. să le fie asigurate drepturile şi dorinţele, fiindcă acestea ar fi anulate prin luarea banilor mamei în favoarea dvs., fiecare ban luat de la mama înseamnă mai puţin pentru copiii dvs., pe care pretindeţi că-i iubiţi.

Frustrari!? Suparari !? Da, mai am si astfel de momente. In acelasi timp predomina inca o stare de perplexitate, pentru ca nu pot intelege cum o fiinta umana, cu atat mai putin o mama isi poate priva la acest mod copii de dragostea si relationarea cu tatal lor si rudele paterne, folosindu-se de copii drept unelte de razbunare.

Daca in ce ma priveste sa zicem ca ii mai inteleg o parte din dorinta de razbunare, in ce le priveste pe bunicii, alte rude paterne chiar n-o inteleg. Nu i-au facut niciodata nimic, ba din contra au ajutat-o in repetate randuri. De ex cand s-a nascut cel de-al doilea copil, parintii mei au stat cu cel mare cat eu eram cu ea pe la spital. Si alte exemple care nu cred ca e nevoie sa le enumar aici.

Aveti in vedere ca parinti mei [la vreo 70 ani], martori in proces au vrut sa isi vada nepotii, 1-2 ore, sa iasa in parca, chestii de bunci-copii. Au calatorit cu trenul vreo 250 km. Au plecat dimineata si au ajuns inapoi acasa dupa miezul noptii. Am rugat-o pe mama copiilor sa ii pregateasca pe copii in acest sens.

A refuzat pe motiv ca trebuie sa fie la job. Am vb la gradinita ca sa-l vada cel putin pe copilul care era acolo. Au mers acolo cu cadouri...Cine credeti ca vine dupa cateva min?? Mama copiilor pusa pe scandal, il ia brutal pe copil de langa bunica. Bunicul nici nu a apucat sa il imbratiseze pe copil!!! Asta prin aprilie.

Luna trecuta am avut o infatisare la judecatorie. Peste cateva zile era ziua de nastere a copilului cel mic. Eram cu mama mea [martora in proces], si am rugat-o sa ii pregateasca pe copii sa iesim la prajitura, ceva cadouri, sa sarbatorim cat de cat ziua celui mic. A REFUZAT!!!
A sunat-o mama mea, sa ii lase pe copii sa-si vada bunica, si o lua in deradere!!

Verisorul copiilor de 8 anisori [care este atasat de copii] a sunat, sa vorbeasca cu copii. Le-a inter!!!

Nasi de botez, unchii, au sunat sa vorbeasca cu copiii!!!

Le-a interzis si continua sa incalce dreptul copiilor de a mentine relatii personale cu persoanele din partea tatalui cu care au dezvoltat relatii de atasament.

Cat despre despagubirile in bani, da sunt de acord ca copii au nevoie de ei. Oricum banii obtinuti tot pentru copii i-as fi folosit.

Am dat bani pentru copii inainte de aceste actiuni in instanta si cand ne mai certam ma amentina ca se va folosi de banii dati de mine ca sa ma dea in judecata. Dupa aceste amenintari n-am mai dat.

A si facut-o pana la urma, actiunile in instanta fiind demarate de ea.

Deci in conditiile in care un tata, contribuie financiar pentru copii, ii ia si ii duce la mama de mai mute ori intr-un an, se trezeste dat in judecata pe banii dati de el si se cere in Instanta ca copii sa fie lipsiti de Autoritatea Tatalui, dvs ce fel de sentimente ati avea !?

Chiar si asa in tot acest timp am facut demersuri atat in privat cat si in Instanta sa solutionam amiabil. A refuzat constant!

Si revenind la chestiunea acestui post, da poate este un exces de zel din partea mea, in acelasi timp prefer asa decat sa ma trezesc ca poate copii locuiesc in conditii improprii, au fost tratati necorespunzator, abuzati fizic/verbal de catre persoanele cu care intra in contact, maltratati.

Cat priveste dreptul la relatii personale implica si dreptul de a comunica telefonic/video[2-3 min pe zi], cat sa ii aud ca sunt bine si sa stie ca ma gandesc la ei.
Luati in considerare ca trece si 7-10 zile in care nu stiu nimic de copii.

Mi-a blocat numarul de telefon, pentru ca sun de 2 ori pe zi sa vorbesc cu copiii, odata inainte de somnul de amiza si odata inainte de somnul de seara!

Si nu trebuie sa-si ceara voie de la mine pentru ca nu sunt seful ei!!! Este vorba de a ne consulta si informa despre deciziile pe care le luam cu privire la copii pentru ca avem 2 copii impreuna.

Sunt copii mei si vreau sa am un minim de informatii ca sa ma asigur ca sunt bine!!!

Deocamdata prevederile ordonantei sunt atat necesare cat si suficiente pana la finalizarea actiunii de fond. Din cate inteleg, mama respecta ad literam dispozitivul ordonantei si va puteti lua copiii in perioadele alocate. Asadar, deocamdata, nu vad rostul agitatiei. Daca vreti o relatie corecta cu copiii dvoastra, cereti o intretinere IN NATURA intr-un cuantum decent, respectiv un program de legaturi personale extins si in timpul saptamanii. Legea 272 e doar un cod de bune practici. Pastrati legatura cu copiii si veti afla si unde stau si cum stau. Dar m-as mira ca odata ce ancheta sociala a aratat ca e ok ca in casa bunicilor sa se locuiasca claie peste gramada, un exit al mamei cu copiii intr-o chirie de garsoniera/2 camere ar arata mai rau.

Daca nu va puteti intelege amiabil cu cineva, nu puteti obtine decat o hotarare judecatoreasca care sa reglementeze lucrurile. Apoi, daca cel dat in judecata respecta ce a dispus instanta, ce mai vreti? Sa-l dati in judecata ca respecta hotararea? Sau credeti ca "peste" hotarare veti obtine pe cale amiabila mai mult? Ma indoiesc, caci orice om cu care te judeci si deci ti l-ai facut adversar, nu va mai face ceva in plus fata de cele la care a fost obligat. Cumva normal as zice. Ne-am judecat ai obtinut 2 mere, doua mere iti dau, punct. Cand ati ales judecata, ati ales implicit si pozitiile adverse.
Vreti sa vorbeasca copilul cu verisorul? Dati-o in judecata. Daca castigati, puneti hotararea in executare sa vina executorul si sa-i lipeasca telefonul de ureche. Cam asta e. Are si "lupta" dezavantajele ei, si "slujul" pretul lui, caci obrazul subtire cu cheltuiala se tine.
Eu nu zic ca nu ati avea dvs dreptul de a vorbi cu copiii la telefon, dar si doamna are dreptul sa NU mai vorbeasca cu dvs, mai ales de 2 ori pe zi. Asa ca cele 2 drepturi, ale dvs si al doameni, ar trebui cumva "impacate". Si da, dupa ce divortati nu mai e ca inainte, si deci nu va mai vedeti si nu va mai auziti zilnic copiii. Si da e normal ca mama sa se mute de la bunici, doar nu o sa stea toata viata cu ma-sa si ta-su, intr-o casa doar a ei si a copiilor. Iar daca credeti ca copiii sunt abuzati, maltratati faceti o plangere (doua, trei) sa cerceteze cineva daca asa stau lucrurile, iar apoi cereti domiciliul copiilor la dvs si va veti ocupa de ei zilnic, veti achita tot ce achita mama (nu stiu daca e cazul dvs, dar zic in principiu, caci am auzit de unii solicitanti de domiciliu platitori de un castravete pe zi ptr copil) si ii veti vedea si auzi zilnic.