Mama copiilor mei, in acte a declarat locuinta ei si a minorilor la o adresa, respectiv adresa bunicilor materni. La inceputul procesului era adevarat. De prin februarie 2017 am constat ca in fapt locuieste la alta adresa.
Constatarile au fost facute prin declaratiile copiilor (am inregistrate convorbirile cu ei si vreau sa stiu daca sunt admisibile in Instanta, desi as prefera sa nu ma folosesc de ei).
Politia cand a venit sa ma ajute sa tin legatura cu copii in feb, a gasit-o la alta adresa. Ea a declarat si declara ca a fost/este in vizita.
S-a dat o decizie finala in cadrul unei Ord Pres, care prevede luarea/aducerea copiilor de la domiciliul mamei. Ea ii aduce in strada, in fata blocului de la bunicii paterni.
La ultima infatisare la dosarul de fond am facut o cerere verbala de efectuare a unei noi Anchete Sociale la Domiciliul de facto. Nu a fost luata in considerare.
Mama a cerut lipsirea copiilor de Autoritatea Parinteasca a Tatalui si per ansamblu cauta sa ii lipseasca pe copii de afectiunea si aportul meu la luarea deciziilor.
Ma gandesc sa introduc o actiune separata pentru ca nu am fost consultat cu privire la noua locuinta in baza art 496 si 497NCC, art 18, respectiv art 36 din Legea Copilului.
Pot introduce direct Ordonanta Presedentiala unde sa cer efectuarea unei noi Anchete Sociale, respectiv sa ii pot vizita pe copii la domiciliul mamei lor, sau mai intai trebuie sa introduc actiune normala si in baza ei sa introduc ulterior Ord Pres?
Legea, Articolele de lege la care fac referire mai sus trebuiesc respectate de un parinte "by default" sau mai intai trebuie sa cer respectearea lor in Instanta?
In acest moment doar pe baza acestor referinte legale pot cere despagubiri morale pentru ca nu am fost conultat in calitate de parinte sau dupa ce se ia o Hotarare in acest sens si nu o va respecta?
Vreau sa cer despagubiri pentru ca ma gandesc ca asta ar putea fi o modalitate de a preintampina incalcari viitoare.
Momentan dovada ca copii locuiesc la alta adresa , am:
- mai multe declaratii ale copiilor, atat telefonic cat si in privat.
- declaratia bunicii mamei, care a recunoscut in privat ca locuieste in alta parte [nu ma pot folosi de ea]
- faptul ca insista ca copii sa ii iau din strada.
Trebuie sa apelez la un Detectiv Particular, sau cum/care e procedura in astfel de situatii, pentru ca nu stiu adresa exacta la care sa cer efectuare unei noi Anchete Sociale!?
Daca o urmaresc eu in vederea determinarii adresei exacte pt ca sa pot indica adresa de efectuare a Anchetei Sociale este legal? Ce alte optiuni am?
Parca sunt intr-un film de prost gust!!
Cand i-am spus ca vreau sa iau copii de la domiciliu m-a amenintata cu Ordin de Restrictie.
Tot ce imi doresc sa am o relatie de calitate cu copii mei si sa contribui activ la deciziile care ii privesc pe copiii mei sa ma asigur ca le/ne sunt respectate drepturile si dorintele, ambele deziderate fiind incalcate de mama in prezent.
Nu cred sa rezolvati ceva cu un apel la ordonanta, atata vreme cat, oricum, aveti deschisa actiunea pe fond. Oferiti dvoastra un cuantum corespunzator (cred ca va mai amintiti cam cat cheltuiati cu copiii) si cereti in natura (in special neperisabilele) in cuantumul respectiv. Nu exista lege care sa restranga programul de legaturi la we-uri si vacante, asa ca puteti cere si 2-3 dupaamieze in timpul sapt, fara probleme. Legea 272 e dificil de abordat intr-un context sanctionabil.
Evitati hotarari de tip vbit la telefon de 2 ori pe zi. Sunt dificil de pus in aplicare.
-La inceputul lui feb face 5 anisori. El intelege si este foarte perspicace, in acelasi timp mama ii tot inoculeaza ideea ca este prea mic sa vb la telef. Deja are o dexteritate mai mare in utilizarea telef decat noi.
- Initial asa am facut am refuzat razboiul timp de vre0 6 luni si am sperat ca este doar o suparare de moment, si isi va reveni. Asta pana cand copilul mi-a spus ca ii este dor de mine si vrea sa stea si cu mine dar nu il lasa mama. Initial am vb cu ea despre a lua copii la mine pt 7-10 zile, a refuzat si am intrdus Ord Pres.
- Acum sunt in faza de a lua atitudine pentru ca nu mai pot sta pasiv si asa sper sa preintampin alte actiuni rautacioase pe viitor. Cum se zice in popor stinge focul cat e mic!!
Se fac afirmatii neadevarate despre mine, parintii mei!! Curand s-ar putea ma trezesc ca prinde curaj si va face afirmatii mai grave despre mine / familia mea. Risc sa raman fara copii , iar ei fara tata!?
Cum as putea sta pasiv in aceste conditii!?
Cat despre afirmatia ca nimeni nu se poate bate singur...am o parere diferita. Si mai mult decat atat cand cineva iti declara razboi si vrea sa iti faca rau, s-ar putea ca pagubele pe care le vei suferi sa fie direct proportionale cu lipsa ta de reactie la actiunile belicoase ale agresorului.
@asaofi
Am facut apel si s-a judecat in favoarea copiilor. Daca initial au primit 3 ore samb si dum 2 weekenduri pe luna, acum avem un weekend de vineri orele16 pana dum orele 19.
Cu dupaamiezile e mai dificil pt ca acum locuim la cateva sute de km distanta unii de altii.
Nu mai inteleg: aveti copil sau copii? Oricum, la sute de km de un 5 anisori, hmm... multi tati au problemele dvoastra desi locuiesc in acelasi cartier cu copilul. E un razboi mult prea mare ptr dvoastra si fara sanse reale. Sfatul meu este sa intoarceti spatele, sa achiati ce aveti de achitat cf legii si sa va vedeti de viata: o alta relatie mai inteleapta. Nu va amagiti ca 48h/luna (chiar si daca ar fi respectat) va va fi suficient ptr o relatie suficienta copii-tata.
Apoi, nu mai inteleg cum e cu preluarea de la adresa: vine mama de la sute de km sa-i dea si sa-i ia?
Vad ca cercetati prin coduri si legi speciale dar nu prea intelegeti. Va sugerez sa intelegeti ca noul Cod Civil prezuma autoritatea parinteasca comuna. Asta inseamna ca fiecare parinte este reprezentant legal egal al minorului. Totodata, si in consecinta, tot ceea ce se judeca pe interesul minorului (locuinta, intretinere, legaturi) face din minor parte procesuala pasiva, el fiind in conflict de interese cu oricare dintre parintii (reprezentanti legali egali) care urla ca ii reprezinta interesul. Situatie in care este necesara numirea unui curator special care sa apere strict interesul minorului.
Chris79,chiar dacă afirmaţi că "am divorţat de soţie, nu şi de copii", trebuie să conştientizaţi că nimic nu va mai fi ca înainte. Vrând-nevrând, nici dvs., nici copiii, nu vă veţi mai avea unii pe alţii. Nu sunteţi lângă ei să le simţiţi emoţiile, trăirile, să-i urcaţi în tramvai sau să îi liniştiţi noaptea, când au febră sau când au coşmaruri.
Familia dvs., de când aţi divorţat, nu mai e familie, chiar dacă CEDO şi alţi înţelepţi consideră legătura de sânge suficientă pentru a constitui o familie. Vă amăgiţi că vorbitul la telefon înlocuieşte prezenţa dvs. fizică, zi de zi. Iar atitudinea dvs. agresivă faţă de mama copiilor o resimt copiii şi nu este în avantajul dvs. Din experienţă vă spun, "vorba dulce mult aduce"
Nu zice nimeni ca va fi ca inainte, dar ambii parinti ar trebui sa faca un efort ca prezenta fiecaruia in viata copilului sa fie egala. Si cand vorbei dulci mama iti raspunde cu plangeri, solicitari de restrangere a programului, cereri de ordine de protectie inepte, denigrari, jigniri si bataie de joc, interzicerea accesului la copil, ce e de facut? Ah da, sa uiti ca ai copil ca nu cumva sa se "supere" mama.