Judecatorul dintr-un dosar civil a dispus sesizarea Parchetului pentru a se dispune efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare a şedinţei de judecată, prev. art. 278 C.pr.civ.
Procurorul a dispus recalificarea faptei in HARTUIRE, dispunand inceperea urmaririi penale fata de mine pt ultraj judiciar.
Insa persoana vatamata-judecator civil nu a sustinut niciodata ca se simte hartuita, infractiune fata de care Parchetul nu se poate sesiza din oficiu.
In ce fel pot sustine nelegalitatea acestei masuri?!
Intr-adevar, asa s-ar intelege din textul de lege folosirea verbului 'procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia'.
DAR!
Imi pare ca limbajul judiciar nu e asa... sa se interpreteze in sensul de a lasa loc de arbitrar si puteri discretionare, care sa nu fie in niciun fel supuse controlului judiciar.
Textul este exprimat modal... insa nu inseamna ca, daca procurorul constat ca nu exista interes public, atunci poate in continuare sa dispuna urmarirea.
Poate, daca este cazul, adica va dispune,
Iar tot el apreciaza ca e cazul.
Insa, daca apreciaza ca e cazul, asta nu inseamna ca poate si sa nu dispuna RUP.
Mai concret, discretie inseamna ca procurorul balanseaza argumentele pro si contra:
în raport cu conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii.
Daca unele argumente sunt pro, iar unele contra, el POATE da forta celor pro sau celor contra.
Insa, daca toate sunt pro, el nu poate dispune contra sau viceversa.
Cred ca, daca intentia legiuitorului este in sensul indicat de mine... nu avea cum altfel sa o exprime intr-un limbaj juridic adecvat.
In alta ordine de idei, daca formulez concluzii prin care solicit explicit procurorului sa dispuna solutia de RUP... atunci el va emite o ordonanta de respingere a cererii mele... pe care pot sa o atac la prim-procuror?!
tgeorgescu
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Ati deschis mai multe subiecte, enuntand drept sfat juridic pentru problemele dvs. propriile dvs. idei. Cand altii va spun ca acele solutii nu pot fi acceptate de instantele judecatoresti, dvs. o tineti tot pe a dvs. Deci nu vad finalitatea acestor discutii: va prezentati propriile puncte de vedere si nu doriti sa primiti sfaturi de la altii. Daca raspunsul sunt propriile dvs. idei, care-i intrebarea? Atitudinea dvs. nu este de a testa daca ele sunt valabile, ci de a proclama urbei faptul ca ele sunt valabile. Discutia nu are rost, din moment ce nu doriti sa va schimbati aceste idei. Dvs. nu vreti sa primiti sfaturi, ci sa dati sfaturi. Asa intelege daca ati da sfaturi altora, dar dvs. va dati sfaturi dvs., privitoare la propriile dvs. probleme.
Intr-adevar, recunosc ca aceasta este cea mai speculativa interpretare la care am apelat pana acum... d-aia solicit si parerea practicienilor, ca sa vad si care e realitatea concreta :)