Se pot cere daune pentru abuz de drept procesual pentru solicitări de suplinire acord inutile?

Am citit despre cazul de mai sus. Saracul copil! Nu a renuntat niciunul la orgolii, nervi spulberati si bani pe avocati de dragul copilului ala?
Cu cat parintele la care e copilul e mai intelegator, cu atat scapa de nervi, dosare, atat el, dar mai ales copilul. Si asa se cern parintii care vor sa isi vada copiii si care nu.
Este la fel de gresit sa cresti un copil dependent de tine pe cat de gresit e sa nu il vizitezi. In opinia mea, ambele decizii parintesti sunt proaste.
Un copil dupa 3 ani trebuie sa inceapa sa mearga fara mama in excursii, tabere, sa doarma acasa la prieteni si oriunde mama ii permite.
Cordonul ombilical se taie la nastere.

In cazul de mai sus, opozitia mamei la programele de vizita vor traumatiza copilul mai mult decat porice noapte dormita la tata pe "nepregatite". Si la 12 ani daca va dormi prima data la tata, in urma zecilor de procese, tot nepregatit va fi copilul. Si prin nepregatit ma refer la insuficient dezvoltat emotional, impropriu maturizat, fricos, lipsit de independenta. Mai rau de atat, nicio vizita la tata la 5 ani nu-i facea.
Legal, mama aceea s-a opus inutil si, poate, la sfaturi gresite de avocat.

In cazul de mai sus, opozitia mamei la programele de vizita vor traumatiza copilul mai mult decat porice noapte dormita la tata pe "nepregatite".

Doar ca demonstrezi foarte greu opozitia mamei in conditiile in care aceasta mai nou scoate copilul la programul de vizita cu bagajul pregatit. e drept ca in spatele usilor inchise ii spune complet "intamplator" ca va muri de inima daca sta prea mult timp departe de ea sau il va uita. Sau pur si simplu aplica tratamentul tacerii cand copilul vorbeste de tata sau vorbeste de fata cu el urat despre acesta. Nu e nevoie de minte de geniu sa realizezi ca mama il uraste pe tatal tau si ca vizitele tale la el sau bucuria de a-l vedea ii provoaca suferinta sau mai rau, esti taxat si pedepsit.

De unde ştiţi, When, ce-i spune mama copilului în spatele uşilor închise? Tot ce spuneţi sunt presupuneri. Aţi construit un întreg eşafodaj pe seama unor presupuneri sau a unei imaginaţii bolnave. Nu vreţi să acceptaţi că poate nu cel care stă cu copilul îi crează repulsie acestuia, ci tocmai cel care vine sporadic.
Prefăcătoria, zâmbetul fals, reaua intenţie...şi animalele le simt, cu atât mai mult copiii. Simplul ADN nu naşte iubirea nemărginită, copilul acela trebuie să simtă atracţia faţă de cel cu care trebuie să plece, dacă vrea, dacă nu. Avem exemple cu copii duşi noaptea pe la baruri sau copii bătuţi în timpul cât sunt plecaţi de acasă. Sau avem părinţi care hărţuiesc copiii, de exemplu stau în faţa casei şi-l urmăresc către şi de la şcoală, sau care ambalează motorul şi luminează cu laser în clasa unde copiii învaţă la şcoală ...cum credeţi că se simt copiii aceia?
Fiecare copil e unic şi fiecare caz este unic. A emite teorii ca numita alienare parentală serveşte unor categorii de oameni frustraţi, care nu-şi recunosc vinovăţia şi, prin teoria asta, aruncă vina asupra părintelui ţintă, ţinând cont de lipsa de judecată a decidenţilor.

@martonze
Vi s-a explicat ca nu toate cazurile sunt ca cele descrise de dvs. La fel cum si noi admitem cazurile de tati ce isi bat copiii sau ii duc in baruri, ar fi normal sa admiteti ca exista si acele mamici ce isi abuzeaza emotional propriul copil. V-am mai spus ca nu este vorba de un tata ce vine sporadic. V-am mai spus ca nu creeaza repulsie propriului copil, din contra. De fiecare data cand copilul a avut gesturi de afectiune fata de tata, data urmatoare ii era frica sa le mai aiba, probabil fiind certat intre timp. Nicio persoana sanatoasa la cap nu are ce reprosa tatalui referitor la comportamentul fata de copil. Fata de mama, intr-adevar, zambetul este fals si prefacut, nu are cum sa fie daca tu de ani de zile nu ai stat un minut langa copilul tau pentru ca cineva a decis sa se razbune pe tine prin copil. Nu stiu cum se simt copiii numiti de dvs ca fiind hartuiti de tata, dar repet unii tati nu si-au urmarit copiii catre si de la scoala, ci au venit in zilele de program sperand ca la un moment dat unora le va mai trece frustrarea si egoismul feroce si vor acorda liberate acelui copil. Dar asta e, viata nu e intotdeauna corecta si unora le-a reusit impiedicarea fara nicio consecinta. Sa speram ca le vor ajunge banii mai incolo si de terapia copilului si mai apoi a adultului. Mai ales cand ajungi la peste 35 de ani si nu te deprinzi de mamica.

De unde ştiţi, When, ce-i spune mama copilului în spatele uşilor închise? Tot ce spuneţi sunt presupuneri.

Deloc, e ceea ce a povestit copilul prietenului meu. E ceea ce au auzit vecinii care au venit sa depuna marturie in instanta. Sunt inregistrari, discutii pe whatsapp intre copil si mama pe care acesta a apucat sa le trimita tatalui inainte sa il puna mama sa le stearga.
Imaginatie bolnava are monstrul care ii spune copilului ca poate muri oricand daca merge la tata. Imaginatie bolnava are cea care ii spune acestuia ca daca nu spune ce trebuie in camera de consiliu ea merge la puscarie. Copii cresc doamna si sunt destul care in ciuda abuzului sever la care au fost supusi incep sa povesteasca. Si ti se face parul maciuca cand auzi cum mamica zambitoare si iubitoare de pe facebook impinge copilul mai departe dupa ce isi fac poza.

Prefăcătoria, zâmbetul fals, reaua intenţie...şi animalele le simt, cu atât mai mult copiii.

Exact asta spuneam si eu mai sus. Ca in ciuda abuzului sever la care sunt supusi, multi dintre ei le simt si crescand incep sa povesteasca. Mai ales cand se ajunge la consiliere psihologica. De ce credeti ca abuzatorii se feresc atat de consiliere si de expertize la INML?

Fiecare copil e unic şi fiecare caz este unic. A emite teorii ca numita alienare parentală serveşte unor categorii de oameni frustraţi, care nu-şi recunosc vinovăţia şi, prin teoria asta, aruncă vina asupra părintelui ţintă, ţinând cont de lipsa de judecată a decidenţilor.

Va contraziceti singura. Intai spuneti ca fiecare copil si fiecare caz e unic insa apoi respingeti ideea de alienare parentala. Ce sa intelegem, ca fiecare copil si fiecare caz e unic insa ca general vorbind tatii sunt toti niste disfunctionali ordinari care se ascund in spatele teoriei de alienare?
Pai dispare unicitatea atunci. Regula valabila este ca nu exista alienare si ca intotdeauna copilul nu pleaca doar din cauza nerezidentului. Intelegeti?
Cum este atunci,va hotarati? Avem cazuri unice sau situatie generala?

Avem exemple cu copii duşi noaptea pe la baruri sau copii bătuţi în timpul cât sunt plecaţi de acasă.

Evident ca in cazurile descrise de dumneavoastra nu e alienare parentala. Vi s-a spus si vi s-a repetat mereu de zeci de ori insa nu doriti sa pricepeti. Pare ca dorinta dumneavoastra nu e binele minorilor ci doar lupta impotriva termenului de alienare parentala.
Hai sa vedem, dumneavoastra ce denumire ati da abuzului de genul celui povestit de mine mai sus? Nu o sa-i mai zic alienare parentala ci o sa folosesc expresia dumneavoastra. Cum ati denumi actiunea prin care un parinte isi terorizeaza si isi conditioneaza copilul cu scopul de a-l indeparta de celalalt parinte?