Se pot cere daune pentru abuz de drept procesual pentru solicitări de suplinire acord inutile?

When, dvs. vorbiţi despre probabilităţi şi catastrofe viitoare.Vă reamintesc vă după război, femeile şi copiii trecuţi prin război au reconstruit ţări, au dat naştere la noi şi noi generaţii, fără ace în venă sau fără a ajunge la balamuc, fiindcă au crescut la orfelinate sau cu un singur părinte.
Amintirile la care m-am referit au fost în sensul de a-i aminti omului că, cândva , a iubit ceea ce azi huleşte şi se autodegradează dacă afirmă că a iubit o persoană dezaxată.
Cât despre rapoartele psihologice, vă rog să mă iertaţi, sunt câţiva profesionişti în ţara asta, în rest, sunt psihologi cât este unul care azi face legi- jurist sau cum e azi un ministru specialist în poliţie şi ordine publică.
La fel, afirmaţi că toate instanţele au ajuns la concluzia că vinovată e mama - vă reamintesc că sentinţa art.906 Cpc nu are cale de atac decât pentru creditorul obligaţiei, dacă nu este satisfăcut cu penalizarea, iar trimiterea la art. 906 prezumă vinovăţia părintelui rezident, indiferent de cauza nerealizării programului - am cazuri concrete, reale, în care tatăl a determinat coşmarul copilului de a pleca cu el şi tot mama a fost penalizată. Fiindcă şi în instanţe lucrează oameni, nu roboţi.
Şi DA, aveţi dreptate, şi căţeaua, şi găina, şi pisica îşi apără puii.Este vorba de numitul "instinct matern" dat de Dumnezeu femelelor, probabil şi Doamne-Doamne trebuie penalizat pentru discriminare.

Vă reamintesc vă după război, femeile şi copiii trecuţi prin război au reconstruit ţări, au dat naştere a noi şi noi generaţii, fără ace în venă sau fără a ajunge la balamuc, fiindcă au crescut la orfelinate sau cu un singur părinte.

Dar nici nu au facut asta fiind pe deplin fericiti si impacati.
In plus, e o diferenta intre copilul caruia i-a murit tatal la razboi ca un erou si care este omagiat si asupra caruia pastreaza o amintire pozitiva fata de copilul caruia i s-a zis mereu ca taica-su este un nenorocit si un ordinar si nu va mai fi iubit daca ii arata afectiune.
Dumneavoastra comparati aici merele cu cizmele
Copilul care emotional este silit sa isi ucida un parinte din cauza disfunctionalitatii celui cu care locuieste, e un copil cu sanse 0 adica ZERO la normalitate si fericire gasita in mod functional.

Cât despre rapoartele psihologice, vă rog să mă iertaţi, sunt câţiva profesionişti în ţara asta, în rest, sunt psihologi cât este unul care azi face legi- jurist sau cum e azi un ministru specialist în poliţie şi ordine publică.

Nu am de ce sa va iert , sunt convins ca in privinta asta aveti dreptate pentru ca zilele trecute am citit un raport al unei doamne psiholog prietena cu avocata mamei care fara sa vada tatal sau fara o metoda de evaluare a copilului povestea papagaliceste ce a spus chipurile minora la terapie si recomanda de urgenta sistarea programului de vizitare.
Deci da, nu am cum sa va contrazic aici insa daca psihologul e unul slab tatal nu poate fi invinovatit ca a luat masuri dupa ce un profesionist a scris ca are copilul abuzat.

am cazuri concrete, reale, în care tatăl a determinat coşmarul copilului de a pleca cu el şi tot mama a fost penalizată.

Unde? ca va tot laudati ca detineti si aveti insa nu dovediti absolut nimic niciodata.
Puteti sa imi dati in privat documentele respective? Sau doar incercam sa speriam lumea?

Domnule AgainstPas, din nefericire va pt spune sigur ca si narcisistul doarme suficient de bine. Atunci cand e scandal, cand e liniste si pace si nu-l mai baga nimeni in seama insa se screme si se perpeleste. Din cauza aceasta usa va ramane ferecata si copilul ascuns.

proastasatului a scris:
De ce ati face-o cand permanent sunteti doar criticata, acuzata, jignita etc?

Pentru ca nu mama conteaza si cum se simte ea, ci copilul doamna PS. Aveti obligatia sa incurajati permanent legaturile dintre parinte si copil indiferent daca tatal va spune ca sunteti un parinte abuzator. Get it? Copilul primeaza, nu orgoliul dvs. Iar dvs nu ar trebui sa fiti in masura in functie de toane si chef sa le impiedicati legaturile, dar realitatea este ca o facti fara nicio problema.

Pentru ca nu mama conteaza si cum se simte ea, ci copilul doamna

Frumos spus domnule againstPas.
Insa nu despre copil e vorba chiar daca se defileaza cu numele lui pe buze.
E vorba despre tristete, singuratate si imposibilitatea de a face ceva bun cu adevarat.
E vorba despre capitalizarea atentiei. Ca tata de copil relativ mic, doar la scoala stiu ca majoritatea lucrurilor pe care le fac pentru el acesta le ia by default. Nu il hranesc pentru ca imi multumeste. Nu ii platesc tabere sau cursuri sau ii iau haine mai bune pentru recunostinta lui sau pentru a ma sterge la fund la batranete. O fac pentru ca imi asum responsabilitatea aducerii lui pe lume si mai ales pentru ca il iubesc. In plus, in momentul in care am decis ca ne dorim sa fim parinti eu si sotia nu am luat decizia pentru a umple un gol ci pentru ca eram fericiti impreuna.
Acum, parintele disfunctionat face copil sau copii sperand ca va umple un gol care e acolo din diverse motive, imaturitate emotionala, neglijare in copilarie, abuz, etc....... important e ca e acolo si constituie cel mai prost motiv pentru a face un copil. Iar acum e si moda cu forumurile, grupurile pe facebook unde poti avea viata sociala pe care altfel nu esti capabil sa o ai.
Pui poze pe facebook, instagram si toti se minuneaza si dau like si pentru moment iti ajunge.....apoi postezi din nou pentru ca sufletul tau e ca o galeata cu gaura si nu conteaza cata apa pui daca nu astupi gaura.
In cazul de fata vorbim de o mama care capitalizeaza atentie schilodindu-si emotional copilul. Sunt mii de cazuri in care parintii isi imbolnavesc deliberat copii pentru a avea grija mereu de ei si pentru a culege simpatie. In cazul vatamarilor fizice cel putin in afara autoritatile incep sa se sesizeze dupa un numar mare de spitalizari. Aici e vorba insa de partea sufleteasca.
Va dati seama cata atentie nemeritata culege o mama care posteaza mereu poze cu copilul chiar daca nu a deschis o singura data caietul de teme? Apoi, in valul de like-uri scapa faptul ca se bucura de copil singura si atat ii trebuie, incep cainarile si incurajarile, ca e frumoasa, ca isi va gasi si asa mai departe.
Cand toate astea incep sa paleasca incepe sa se planga ca tatal abuzeaza copilul, ca se simte singura, speriata si amenintata si tarata prin tribunale si nu stie cum sa-si apere puiul iar asta ii asigura atentie, mila si compasiune pentru o-ho-ho......ani de zile.
Ce ar insemna viata ei daca copilul ar pleca linistit la programul de vizita?
Pai....confruntarea directa cu golul ala din suflet. Si nu sunt multi care o pot face....nici macar din dragoste pentru copil.

copilul caruia i-a murit tatal la razboi ca un erou si care este omagiat si asupra caruia pastreaza o amintire pozitiva

Da, este vorba de sute de mii de copii ale soldaţilor hitlerişti, morţi în cel de-al doilea război mondial. Da, criminalii de război au fost eroi, după părerea lui When !

zilele trecute am citit un raport al unei doamne psiholog prietena cu avocata mamei care fara sa vada tatal sau fara o metoda de evaluare a copilului povestea papagaliceste ce a spus chipurile minora la terapie si recomanda de urgenta sistarea programului de vizitare.

Şi eu, la fel, tot zilele trecute citeam un raport al unei psiholoage care nu a văzut copilul, nu a văzut mama, dar tata i s-a adresat cu rugămintea de a scrie un raport în baza reclamaţiilor scrise de el către autorităţi! Şi aceea a scris, iar respectiva fiţuică a fost plimbată prin 15 dosare, ca dovadă pentru alienarea parentală. Aţi auzit bine: nu a văzut copilul, nu a văzut mama. Despre ce vorbim?

Nu, penalizarea demonstreaza ca toate instantele au realizat ca cea care opreste programul de vizita este mama.

Aşa este, dar:

Nu uitati ca exista rapoarte psihologice

da , făcute de doamnele psiholog de mai sus,şi pe rapoartele lor se bazează instanţele.
When, repet: psihopatul e fermecător, e inteligent, se foloseşte de slăbiciunile celor din jur( psihologi, poliţişti judiciari, procurori, personal naiv de la Protecţia copilului, etc.) pentru a-şi atinge scopul.
Este manipulator, egoist, lipsit de empatie şi îi place postura de victimă.
Şi, nu în ultimul rând, are întotdeauna dreptate.