When, sunteţi încremenit în proiect.
Unui copil ii este bine si cu mama dar si cu tata in viata lui in egela masura. Mama nu e mai parinte decat tatal sau invers.
V-am explicat mai sus că e valabil de la caz la caz, deci aţi generalizat
Ce legătură bolnăvicioasă cu mama visaţi?Am fost singura care se interesa de ea, ce e bolnăvicios în a te informa cum mai stă cu reumatismul sau cu tensiunea şi de ce mai are nevoie? Aşa cum ea s-a interesat de mine, şi eu aveam datoria morală, de fiică. Ciudate idei aveţi...
Copilul a mers singur şi în excursie, a dormit şi la colegi, au dormit şi la noi prietenii lui-e vreo problemă? Şi va merge şi în tabăra mixtă copii-părinţi, la care voi participa.
Aha, deci e vorba de copil.Şi ce simte copilul când vine la poartă domnul Poliţist? dar când vine tata cu 2 martori, tot alţii, şi se ceartă cu mama, îi bagă telefonul în nas ca să filmeze?Cum se simte copilul, că despre el vorbim, când tata trebuie să vină, vin copiii la poartă să-l cheme la joacă, dar el nu are voie, că trebuie să-l aştepte pe tata. Şi tata nu vine. Vrea la film copilul, dar nu are voie, că mai sunt 2 ore de program şi cine ştie, poate vine tata. A, e de vină mama că nu-l lasă la fotbal cu copiii, dar dacă, între timp, vine tata şi copilul nu se lasă dus de la joacă, nu mama e vinovată, fiindcă i-a distras atenţia copilului? Este chemat la aniversarea prietenului, copilul nu are voie , decât după ora 17, fiindcă, nu-i aşa, are program cu tata.dar el tot nu vine-merge şi copilul la "spartul" petrecerii, în definitiv, aşteptarea e în interesul său superior.
Şi vine şi vacanţa, tata are program.Acum, poate veni oricând, chiar şi noaptea, că este programul lui. Georgel merge la mare, este chemat şi copilul, dar el nu are voie.Îl aşteaptă pe tata. Tata tot nu vine. Şi copilul îşi ispăşeşte condamnarea la domiciliu - vedeţi dvs., nu mai criticaţi puşcăria la domiciliu, este neplăcut să nu poţi ieşi din casă, oricâte oferte ţi se ivesc - şi, între timp, mama îi explică cât de bun e tata, cu siguranţă i s-a stricat telefonul şi maşina, de aceea nu anunţă că nu vine, că tata îl iubeşte şi de aceea îl ţine în casă, ca nu cumva , Doamne fereşte!, să-şi scrântească piciorul la munte sau să facă insolaţie la mare! Şi în timp ce mama îi explică ce bun e tata, copilul scoate din cutia poştală o scrisoare, în care mama e pârâta şi tata reclamant...şi întreabă: dacă tata e aşa bun, de ce te pârăşte la judecătorie, mamă? Noi am învăţat la şcoală că nu-i frumos să pârăşti! Şi de ce nu ne lasă tata să mergem la mare în Bulgaria, că Georgel merge iarăşi şi eu nu am fost niciodată...