Se pot cere daune pentru abuz de drept procesual pentru solicitări de suplinire acord inutile?

Eu m-am referit la criminalii de război, care au lăsat urmaşi.După război, au rămas ţările distruse şi depopulate de bărbaţi, totuşi urmaşii combatanţilor, indiferent de statut (eu m-am referit la nemţi, care au pierdut războiul) au reconstruit ţarile lor, urmaşi crescuţi fără tătici.

Martonze, nu puteti sa va referiti doar la categoria care va convine si apoi sa generalizati pornind de la ei. Cand vorbiti de urmasi ai celor care au murit in razboi ar fi logic sa va referiti la toti. E ca si cum eu m-as referi doar la copii cu alergii la nuci cand as sustine ca nucile sunt nocive si pot omori pe toata lumea.
In plus, pentru reconstructia Germaniei acestia au beneficiat de mult ajutor extern. Iar cei care sustineti ca au crescut bine merci si au reconstruit tara imi permit sa va atrag atentia asupra zidului Berlinului si la atrocitatile care se comiteau de catre nemtii crescuti functional fara tata pentru a impiedica trecerea lui.
Oricat ati incerca sa promovat frumusetile vietii fara tata, adevarul e altul. Unui copil ii este bine si cu mama dar si cu tata in viata lui in egela masura. Mama nu e mai parinte decat tatal sau invers. Fiecare are functia lui ca sa zicem asa. Este trist cand tatal lipseste din peisaj sau este unul abuziv sau nu stie cum sa fie un parinte functional, copilul acela are o mare durere si lipsa de depasit insa in timp va ajunge sa inteleaga ca nu e vorba ca nu el merita sa fie iubit ci ca e strict din cauza celuilalt. Poate va ierta si va trece mai departe, are cele mai multe sanse.
Un copil care insa ar putea avea si mama si tata insa este silit de catre unul dintre ei ( alienatorii pot avea ambele genuri si pot fi rezidenti sau nerezidenti) sa renunte la celalalt, practic din diverse motive sa-l asasineze emotional, e un copil care niciodata nu se va dezvolta din punct de vedere femotional intr-un mod sanatos. Da, poate sa ajunga sa aiba un job bun, da, poate va posta pe facebook poze din diversele calatorii si va da senzatia ca are viata perfecta insa nu va fi asa iar tumultul si singuratatea din viata lui, doar el le va cunoaste.
Atunci cand iti moare un parinte, boala, razboi sau criminal de razboi, nu conteaza, nu ai cum sa alegi. Macar esti sigur sau speri ca daca ar fi trait ar fi fost langa tine. Atunci insa cand ar putea sa fie langa tine iar tu il alungi si il indepartezi silit si manipulat emotional de celalalt parinte al tau...... e ceva cumplit cu urmari catastrofale.
Asa cum am zis Martonze, nu neg si sunt convins ca exista cazuri de genul celor povestite de dumneavoastra.
Diferenta este insa ca dumneavoastra negati pana in panzele albe ca alienarea exista si ca nu se poate exercita abuz emotional asupra unui copil pentru a-l indeparta de celalalt parinte. Pentru dumneavoastra psihopatii sunt doar nerezidentii si in principal tatii. Insa absolut intotdeauna nerezidentii.

Din exemplele cunoscute de mine, nu există alienare

Exact, ati spus un mare adevar, din exemplele cunoscute de dumneavoastra. Le cunoasteti cumva pe TOATE? Pentru ca daca nu, nu e corect sa formulati enunturi sub forma de adevar general valabil.

Ceea ce auziţi dvs. de la prietenii dvs. nu corespunde cu ceea ce spun mamele respective

Incerc intotdeauna sa imi pastrez obiectivitatea cand aud ceva insa sunt lucruri pe care EU le-am vazut cu ochii mei, nu le-am auzit povestite.
Am vazut tata care merge la programul de vizita, nu iese nimeni, plecam de acolo si mergem cu familia mea la picnic ( deci nu ar fi putut sa se intoarca in ziua respectiva si sa faca scandal) iar mai tarziu are plangere la politie pentru fix data respectiva, am auzit copil care stabileste cu tatal lui parole pentru a le folosi in discutiile pe whatsapp pentru a se avertiza cand vorbeste cu mama lui si cand cu el ( mama scria injuraturi tatalui de pe contul copilului ) am auzit copil care plange ca mama il pune sa aiba secrete fata de tata si ii zice ca va uita sau va muri daca sta la acesta. Rezultat? Copilul suna obsesiv la mama in fiecare zi ( acasa la tata sau nu) ca sa se asigure ca mama lui traieste. Cand aceasta nu raspundea facea atac de panica.
Imi pare rau de cazurile descrise de dumneavoastra pentru ca sunt copii care sufera caineste. Insa va rog, nu spuneti ca suferinta celor care se afla in situatia descrisa de mine nu exista. Pentru ca negati trauma si abuzul asupra unor fiinte care nu au nici o vina. Iar prin demersurile dumneavoastra faceti ca ce li se intampla lor sa nu fie luat in seama.
Ce face mama de care am povestit mai sus se numeste alienare parentala. La cazurile astea ma refer.

Dvs. iar generalizaţi, fiecare caz e unic, aşa cum am mai spus.Există situaţii în care există înţelegere în familie şi atunci da, pentru copii e bine să trăiască în acel mediu, există familii disfuncţionale, unde sunt scandaluri, certuri, bătăi la care copiii asistă sau părinţii, în înţelegere perfectă, se droghează sau se îmbată împreună - aici NU e bine pentru copii, aceştia vor fi crescuţi de familii surogat sau în centre ale statului -oare aceştia cum cresc fără părinţi? există copii din familii divorţate care se văd nestingherit cu ambii părinţi şi noile lor familii, ceea e parţial bine, dar nu garantez fericirea deplină a acelor copii, există copii din aceeaşi categorie, cu părinţii în conflict interminabil, până ajung copiii la 18 ani şi aceştia vor fi, negreşit, afectati psihic.
Să ştiţi că pe mine nu m-a alienat nimeni, totuşi, până în ultima zi a vieţii mamei mele, o sunam obsesiv şi tocmai când nu mi-a răspuns, s-a întâmplat ceea de ce mă temeam.
Vorbiţi de urmări catastrofale pentru copilul care nu e lăsat cu celălalt părinte, aceleaşi urmări sunt şi dacă respectivul nu se interesează decât sporadic de copii.
Un exemplu real:tatăl părăseşte copiii mici, de 2-3 ani şi pleacă în America.Nu dă nici un semn de viaţă timp de 6 ani, după care apare, caută copiii să le dea cadouri, copiii nu vor să meargă la el, începe proces, executare silită, reclamaţii la adresa mamei, apoi...pleacă din nou, tot în America. Copiii au crescut, mama i-a crescut cum a putut, acum au familiile lor.Tatăl a revenit în ţară, ruinat, bolnav, singur şi a chemat copiii la el.Le-a cerut iertare pentru tot ce a făcut, a spus că-şi cere iertare şi de la mama lor pentru necazurile pe care le-a pricinuit. Dar copiii au spus: Să-l ierte Dumnezeu, că ei nu au ce ierta.
Demersurile mele sunt foarte justificate: oare vă daţi seama că eu pot fi acuzată de alienare parentală (în toate dosarele mele a fost depus câte un manual PAS) fiindcă copilul nu vrea să meargă să doarmă cu tata şi noua lui familie (care mi-e chiar simpatică) , deşi el a fost ultima dată la program în decembrie 2015? Legea îi dă voie să mă penalizeze, norocul meu este că el acum se focalizează cum să reducă pensia alimentară.
Pentru unele cazuri, ca cele descrise de dvs., este inuman să sufere majoritatea mamelor care-şi cresc singure copiii, cu mari eforturi, nu de altceva, dar instanţele nu judecă în profunzime fiecare caz în parte, ci după un tipar, pe care-l aplică.

@martonze
Ati punctat zic eu esentialul: nu a mai venit la copil din decembrie 2015. In alte cazuri tatal desi vine doar de doua ori pe luna pana la usa si pleaca dupa cateva minute, i se spune sa nu mai vina. Daca incearca sa stea mai mult de doua minute, i se spuna ca isi bate joc de copil si il tine la usa. Tot tatalui i s-a spus ca programul nu ii da dreptul sa si vorbeasca cu copilul ci doar sa-l ia. Copilul nu are voie sa scoata niciun cuvant la usa, dupa ce tatal a fost amenintat pe holul tribunalului cu "las ca vezi tu ce relatie o sa mai ai, las ca vezi tu". Deci despre ce tot vorbim aici? Fiecare caz este unic, iar unii ori sunt malefici si psihopati, ori sunt bolnavi la cap si nu isi dau seama ce fac. In orice situatie, trebuie sa se vindece si trateze de urgenta.

AgainstPAS, chiar dacă admitem că aveţi dreptate în ultima dvs. concluzie, probabil ştiţi că adulţii nu pot fi obligaţi la tratament psihiatric împotriva voinţei lor, numai bieţii copilaşi sunt obligaţi la expertize INML, altfel, părinţii sunt amendaţi. Adică bate şaua să priceapă calul! Nu merg părinţii la terapie, dar obligă bieţii copilaşi.Trist, dar în trendul zilelor noastre.

Dvs. iar generalizaţi, fiecare caz e unic, aşa cum am mai spus.

Unde? dati exemplu...

Să ştiţi că pe mine nu m-a alienat nimeni, totuşi, până în ultima zi a vieţii mamei mele, o sunam obsesiv şi tocmai când nu mi-a răspuns, s-a întâmplat ceea de ce mă temeam.

Nu am zis niciodata ca un comportament disfunctional e dat doar de alienare. Insa....incep sa se explice multe din ce povestiti. O legatura bolnavicioasa cu mama, nu e de mirare ca acum nu va lasati copilul sa mearga singur nici in tabara, desigur, mereu cu scuze si motive intemeiate.

Vorbiţi de urmări catastrofale pentru copilul care nu e lăsat cu celălalt părinte, aceleaşi urmări sunt şi dacă respectivul nu se interesează decât sporadic de copii.

perfect adevarat ce ati scris mai sus, nu am contrazis niciodata aceasta afirmatie.
Am tot dispretul pentru parintii care benevol rup legatura cu copii lor. I-as decade din drepturi.

Un exemplu real:tatăl părăseşte copiii mici, de 2-3 ani şi pleacă în America.Nu dă nici un semn de viaţă timp de 6 ani, după care apare, caută copiii să le dea cadouri, copiii nu vor să meargă la el, începe proces, executare silită, reclamaţii la adresa mamei, apoi...pleacă din nou, tot în America. Copiii au crescut, mama i-a crescut cum a putut, acum au familiile lor.Tatăl a revenit în ţară, ruinat, bolnav, singur şi a chemat copiii la el.Le-a cerut iertare pentru tot ce a făcut, a spus că-şi cere iertare şi de la mama lor pentru necazurile pe care le-a pricinuit. Dar copiii au spus: Să-l ierte Dumnezeu, că ei nu au ce ierta.

Alt exemplu

real

Martonze pentru care nu aveti nici nume, numar de dosar sau altceva ca sa dovedeasca cea mai mica urma de adevar?

Demersurile mele sunt foarte justificate: oare vă daţi seama că eu pot fi acuzată de alienare parentală (în toate dosarele mele a fost depus câte un manual PAS) fiindcă copilul nu vrea să meargă să doarmă cu tata şi noua lui familie (care mi-e chiar simpatică) , deşi el a fost ultima dată la program în decembrie 2015?

Nu stiu cazul dumneavoastra ca sa ma pot pronunta. Din ce spune pare ca aveti dreptate si nu e vorba de alienare. Din cum va manifestati pe net si asa cum gasiti justificari cand e clar vorba de alienare....... imi pare ca pentru situatia in care sunteti cel putin jumatate de vina va apartine.

Pentru unele cazuri, ca cele descrise de dvs., este inuman să sufere majoritatea mamelor

vedeti.....ASTA e diferenta.
In tot ce am descris dumneavoastra ati vazut doar suferinta mamei.......eu am vrut sa descriu doar suferinta copilului. NU E VORBA DESPRE MAMA SAU TATA.
Asa cum zice AgainstPas la majoritatea postarilor lui.....e vorba doar despre copil. Abia cand po sa intelegeti asta si o sa fiti capabila sa dati un pas in spate si sa lasati lui scena....situatia se a schimba.
In relatia dintre un parinte si copilul lui, e vorba de dreptul si beneficiul si normalitatea copilului.

numai bieţii copilaşi sunt obligaţi la expertize INML, altfel, părinţii sunt amendaţi

Expertiza psihologica nu e nici o tragedie. Cum ar putea asta traumatiza un copil? O discutie cu niste adulti.........
Si la viol sa stiti ca se iau probe de la victima pentru a se constata fapta. Un om bolnav, cum e un parinte care alieneaza nu e musai sa savarseasca o infractiune, normal ca se expertizeaza minorul pentru a putea fi vedea daca a fost abuzat.
Si da, copilul merge la terapie pentru ca el are nevoie de ajutor.
Insa va sustin in ideea ca atunci cand e vorba de abuz emotional si abuzatorul ar trebui obligat la terapie, tratament si alte masuri.