Poate fi reclamat părintele nerezident care nu-și respectă programul de vizită solicitat și obținut 100% cum a dorit?

proastasatului a scris:

Mama trebuie sa asigure prezenta copilului acasa, sa nu-l indoctrineze ca ii va fi rau cu tatal si nici ca ea s-ar supara daca copilul pleaca. Punct!

Nimic mai fals. Mama are obligatia de a sprijini legaturile dintre copil si celalalt parinte, nu doar in momentul preluarii copilului ci si in afara acestui moment, gen...intotdeauna. Sprijinirea nu inseamna ca deschizi usa si ii spui copilului ca daca el decide sa plece, tu nu te superi.

Stiu ca aici intervin refrenele sforaitoare ale organizatiilor tatilor, conform carora "ce daca copilul nu vrea la scoala sau la doctor il lasi sa nu mearga?"

Doamna PS, eu unul ma refer doar la anumite cazuri, adica la acelea in care inainte de divort, nerezidentul si copilul au avut o relatie buna. Iar prin buna nu ma refer doar ca locuiau sub acelasi acoperis ci la faptul ca nerezidentul era implicat activ in universul copilului. Deci cazurile la care ma refer si pe care le am in minte cand scriu aici pe forum sunt cele care au caracteristicile de mai sus.
As dori de asemenea sa mentionez ca divortul e o perioada dificila pentru un copil, atunci cand simte furie si dezamagire si uneori invinovateste in mod eronat un parinte sau celalalt. Atunci cand inainte de divort relatia copilului cu parintii a fost armonioasa, e bine ca amandoi sa aiba maturitatea si intelegerea de a ajuta copilul sa depaseasca momentul dificil.
De asemenea, pe parcursul copilariei lui, dupa ce momentul divortului a trecut, parintii au de regula stiluri parentale diferite. intotdeauna unul va fi mai permisiv si altul mai sever iar copilul, in imaturitatea lui emotionala poate manipula aceasta situatie si fara sa cunoasca adevaratele urmari ale actelor sale. Poate sa ajunga sa refuze vizia la un parinte care il pune sa citeasca sau la unul care il pune sa isi faca singur patul sau sa isi faca curat. Sau, sunt cazuri in care poate simti ca ar dezamagi parintele cu care locuieste daca arata nucurie si dragoste fata de celalalt.
Din aceasta cauza spun mereu ca fiecare situatie trebuie tratata cu seriozitate si separat. Pentru ca doua povesti pot sa fie identice pana la un punct si ultima propozitie sa faca diferenta intre un parinte bun insa mai sever si altul care isi abuzeaza copilul.

Martonze, referitor la :

Ei, să ştiţi că mama respectivă a făcut toate diligenţele pentru oprirea abuzului;copilul a fost umilit, a fost bătut în plină stradă, trecătorii au chemat ambulanţa şi Poliţia, chiar personalul spitalului a cerut intervenţia DGASPC şi... s-a şters totul cu buretele, de Parchet, de DGASPC, de instanţe.Toate merg până la punctul în care se află cine e tatăl.Trăim în România, aţi uitat?

Nu stiu absolut nimic deci nu pot comenta pe subiect insa, daca povestea dumneavoastra chiar e reala nu m-ar mira, dat fiind faptul ca niciuna din institutiile statului nu apara minorul.

Aţi comentat şi dvs. la postarea acestei mame:www.avocatnet.ro/forum/discu...

Acum am vazut si aveti dreptate insa imi iesise complet din minte.
Daca observati desi am fost circumspect la inceput am spus la final ca cel mai bine ar fi sa riste executarea si sa nu lase copilul la tata.
Faptul ca acum sileste copilul sa mearga acolo nu este ceva corect sau necesar.
Asa cum sunt atatia rezidenti care in mod voit infricoseaza copilul si il sperie sa nu mearga la celalalt parinte si nu patesc nimic, cred ca atunci cand situatia e atat de disperata si mamica respectiva poate proceda asa.
Asa cum am afirmat, fiecare caz trebuie analizat si tratat diferit.

agpas, cand vorbiti despre o prevedere legala indicati temeiul legal care descrie norma juridica si sanctiunile, civile si/sau penale a nerespectarii acesteia. In rest multa, multa literatura...."gen"!
Cata vreme obligatia de sprijin, continuta de legea speciala, nu contine nici descrierea "sprijinului", in ce consta, cum se cuatifica etc, si nici sanctiunile aplicabile vorbim ca sa nu adormim.
Iata:
Art. 17
(1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
(4) In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.
Asa cum lesne se poate observa, leguitorul a accentuat relatia dintre programul de vizitare si atasamentul copilului fata de celalalt parinte, FARA sa puna problema varstei sau discernamantului minorului.
Nu in ultimul rand, leguitorul vorbeste despre "dreptul" copilului si nu despre obligatia acestuia!
Mai departe:
Art 18
(3) Parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte
Iata ca leguitorul nu doar ca a inteles legatura de cauzalitate dintre programul de vizitare si sentimentele (nu discernamantul!) dintre cei doi ("intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste"), dar a inteles si ca parintele rezident poate sprijini doar "mentinerea" relatiilor personale, nu le poate nici crea, nici inventa, nici naste!
Prin urmare, programul de vizitare e strict legat de afect, e bazat pe o relatie personala dintre copil si celalalt parinte, iar obligatia rezidentului e de a sprijini nu relatia (!) ci mentinerea relatiei DEJA existente.
Mai trebuie adaugat ca, atat pentru copil, cat si pentru nerezident, leguitorul vorbeste despre un drept, NU despre o obligatie, chiar daca leguitorul a prezumat, in mod corect, ca titularul dreptului este copilul si acesta e lipsit de discernamant, nu si de afect!
Revenind la obligatia de a sprijini aceasta nu e cuantificata, nici descrisa, nici sanctionata, in caz de neideplinire de leguitor si nici sprijinometru nu a fost inca inventat!

when, ati scris:

Doamna PS, eu unul ma refer doar la anumite cazuri, adica la acelea in care inainte de divort, nerezidentul si copilul au avut o relatie buna. Iar prin buna nu ma refer doar ca locuiau sub acelasi acoperis ci la faptul ca nerezidentul era implicat activ in universul copilului. Deci cazurile la care ma refer si pe care le am in minte cand scriu aici pe forum sunt cele care au caracteristicile de mai sus.

Corect!
Exista insa multi parinti care desi n-au fost in viata copilului de cand acesta s-a nascut, fie n-au fost dinainte ca cel mic sa se nasca, fie la doar cateva luni dupa nastere a survenit despartirea, acuza rezidentul de alienare parentala, Si cand ma refer la astfel de cazuri, nu iau in seama doar despartirea parintilor la o varsta extrem de frageda a copilului, ci si la faptul ca, ulterior despartirii, tatal a ignorat programul de vizitare si nu si-a construit o relatie cu copilul. Or nu pot sa accept ca e ar fi ceva obiectiv intr-o astfel de acuza. Mai mult decat atat, cred ca astfel de nerezidenti compromit credibilitatea cazurilor reale (chiar daca as folosi o alta denumire si nu cea de alienare parentala).