Poate fi reclamat părintele nerezident care nu-și respectă programul de vizită solicitat și obținut 100% cum a dorit?

Intamplator ii stiu personal pe toti si pe prima mama, si pe tata, si pe a doua mama si pe tata.Am vazut sentintele stiu fiecare ce face.

1.Tatal a platit 8 ani pensie dar dreptul de crestere a copilului a fost anulat ca asa au vrut muschii doamnei consilier la Petrom.El de ce sa pkateasca 8 ani ca asa spune legea dar ea sa nu respecte legea.E pensia e una si relatiile personale sunt altceva?
Apoi tatal si-l lasat serviciul pentru ca vrei nu vrei 3 copii de 7-8 ani, clase diferite, programe diferite, tatal are casa înafară de orasul Ploiesti si duce si aduce cei 3 copii spre si de la scoala, pian, dans fotbal cu program diferit.
Stai linistita ca nu traieste din banii de pensie alimentara, caci din mai 2017 de cand a luat copilul mama nu a achitat nimic, este acum executata pe bani.In aceste 14 luni copilul nu a mancat , nu a baut apa?
Si da isi permite sa stea acasa ca are si alte venituri.treaba lui din ce, rar gasesti un parinte, si mai ales tata, care sa-si lase serviciul ca sa aibe grija de 3 copii ,scoala imbracat mancat facut teme etc.

2.repet am vazut actele, stiti cati bani a pkatit a doua "desteapta" pentru o revizuire respinsa ca tardiv depusa?!9000 ron.De 5-6 de cand se judeca a platit peste 60.000 ron bani avocatilor.De ce?Pentru ca nu are inteligenta sa investeasca in copil acesti bani, pentru cabrautatea, ura si invidia sunt mai mari si mai puternice decat dragostea fata de copil.

Daca era desteapa acum era maritata, nefolosita, avea un alt copil sau doi, avea casa platita , alta casa cumparata , dar nu se lasa pacalita de avocati si tocata de bani, in loc sa vb cu copilul si tatal copilui sa investeasca in copilul lor.

Pentru ca aliennarea asta este o boala, dacavtatal era vinovat copilul fuge de parintii tatalui, de bunicii lui, de restul familiei parentale?Deci daca tatal avea o problema sa zicem, dar bunicii.unchiul matusa, verisoarele, restulvamiliei sunt toti niste nenorociti.

Tatal e baiat destept, lupta pentrubcopil dar viata merge mai departe, s-a recasatorit, nevasta tanara, desteapta, job normal fericit si alienatoarea ce face de 6 ani pompeaza bani in avocati si penalitati si executari pe salarii, conturi blocate si singura, nefericita folosita.

Si eu am divortat si asta am patit un an, credeam ca sunt smechera, ieseam cu cine vroiam si cand vroiam, dar seara cand puneam capul pe perna plangeam.Fata ma vedea si plangea pentru mine.

Mi am dat seama ca fericirea mea si a copilului meu doar asta conteaza...atat.

Mi-am refacut viata cu un coleg de munca, divortatvsi el, cu custodie comuna si domiciliu alternant.

Asta conteaza nu sa pierzi 6 ani din viata pentru o ambitie fara valoare.

Martonze a scris:

Dragul meu Şobolan de tomberoane, fiecare e convins că deţine adevărul absolut.Eu nu cunosc persoanele în cauză, după cum , se pare, le cunoşti d-ta, aşa este, eu citesc doar comentarii, dosare şi trag concluzii pe care le coroborez cu propria experienţă.
Oricum, mi se pare ciudată fericirea bruscă a unui copil care refuza categoric să meargă măcar la plimbare cu tatăl său , pare-mi-se că e aşa cum sugeraţi, copilul are probleme, la fel mi se pare ciudat că tatăl şi-a părăsit serviciul, cauza este oare că cei 25% din venitul mamei reprezintă mai mult decât avea el venit?Fiindcă, săracul tată nu a avut bani de intreţinere, 150 lei pentru copil i s-a părut mult, acum din ce-l întreţine? Am uitat, mai ia bani si din penalizările mamei! Trai pe vătrai, mama lucrează, tatăl e casnic ...
Despre al doilea caz, nu am amănunte, toruşi, mă întreb şi vă întreb: de unde ştiţi cum "e folosită" respectiva mamă, câţi bani a dat avocaţilor.
În cazul al doilea nu cunosc amănuntele pe care le scrieţi aici, totuşi, de unde ştiţi cum "e folosită" mama respectivă, cu cine doarme noaptea, dacă e fericită sau nu şi ce va face copilul peste 1-2 ani?
Eu vă spun doar atât: dacă acel copil are 12 ani, peste 2 ani nu va merge nici la tata, nici la mama, va merge cu gaşca şi va profita de ambii părinţi, care dă mai mult, va fi cel pe moment apreciat, apoi, peste ani, va fugi mâncând pământul de amândoi.

Hai să spun şi eu ceva despre fericirea omului mulţumit cu viaţa lui: tatăl copilului meu s-a căsătorit, are 3 copii frumoşi, mai mici ca al nostru comun, şi-a construit casă cu soţia, îşi creşte copiii şi...ne-a lăsat în pace. E un om împlinit, fericit, are soţie înţeleaptă (să-i dea Dumnezeu sănătate) şi care-l satisface, copii sănătoşi...o familie fericită.
Un om fericit nu se ocupă cu "lupte" pentru copilul făcut cu fosta, numai dacă are păsărici în cap sau dacă nu şi-a terminat frustrările legate de fosta soţie.
Şi copilul nostru e mai fericit, fiindcă nu e sâcâit cu consilieri şi executări silite, tatăl se întâlneşte cu copilul când doreşte, câteva ore prin oraş, şi-a cunoscut fraţii, mai vorbesc şi la telefon, dacă copilul n-are chef de întâlniri, tata nu se supără - are un comportament total diferit de cel cu ani în urmă, când "lupta". Fiindcă e mulţumit cu viaţa lui. Şi copilul nu se mai teme de tata, fiindcă şi privirea lui este acum alta, care nu cere respingere.

Foarte bine, dar si mai bine era ca acest copil sa se vada cu tatal lui mao mult, Daca el asa a vrut ok.
Mi-a placut asta cu nevasta ca il satisface....de unde stiti?Asta suna a invidie.....hahaha....se pare ca 70% din barbati se despart ca nu sunt satisfacuti..iar intr-o relatie 60% e sex...

Prin "a satisface" nu m-am referit la sex, ci că îi satisface dorinţele soţului ca stil de viaţă, ca obiceiuri, ca idei, ca temperament, etc., în general; nu exclud nici sexul, dar sunt lucruri mult mai importante într-o relaţie, m-am referit la compatibilitatea între oameni, ceea ce între noi nu a funcţionat.
Iar relaţia cu copilul este mult mai relaxată de când a renunţat la "luptă", de când se supune voinţei copiilor pe care îi creşte efectiv şi şi-a dat seama că un copil are voinţă, sentimente, dureri. Este ciudat să vorbesc frumos despre el după câte ne-a făcut, dar acum, când este un tată adevărat pentru copiii de care se ocupă zi de zi, cred că şi-a dat seama cât a greşit faţă de primul copil.

Un om fericit nu se ocupă cu "lupte" pentru copilul făcut cu fosta, numai dacă are păsărici în cap sau dacă nu şi-a terminat frustrările legate de fosta soţie.

Vedeti, e o problema cu afirmatia de mai sus si este de regula o fraza perpetuata de alienatori.
Un parinte cu copilul abuzat ( cand e cazul desigur) merge la razboi nu pentru ca ar mai avea ceva cu fosta si pentru ca trebuie sau doreste sa-si salveze copilul. Desigur, nu a aflat inca ca e Romania si ca nu va putea face asta imediat insa, e dator sa incerce, sau cel putin asa simte.
Pe partea cealalta ( din nou, cand e cazul, nu mereu) avem un adult care tine copilul la spate si refuza sa il dea prin diferite mijloace si are cate o satisfactie la fiecare proces, crezand prin prisma disfunctionalitatii din capul lui ca fiecare proces nou e o dovada a celuilalt ca inca ii mai pasa si ca sa va citez, ca nu si-a terminat frustrarile legate de el.
Sunt sentimente negative si sentimente pozitive. Da, urasc orice persoana face rau copilului meu. Am sentimente insa de ura. Nimic bun sau special in asta. Un om rational intelege acest aspect. Disfunctionalul insa intelege doar ca fostul mai are sentimente, iar asta e tot ce isi doreste. Nu are capacitatea de a face diferenta intre sentiment pozitiv si negativ.
Si desigur, in timp ce disfunctionalul traieste satisfactia si emotia doar la procese cum ca celalalt doar de dragul lui face asta, functionalul merge mai departe, se insoara, calatoreste, iubeste si isi vede de viata lui.

Este ciudat să vorbesc frumos despre el după câte ne-a făcut, dar acum, când este un tată adevărat pentru copiii de care se ocupă zi de zi, cred că şi-a dat seama cât a greşit faţă de primul copil.

Si acum cand a abandonat ideea de a mai vedea copilul facut cu dumneavoastra, de cand a renuntat la "lupta" isi vede copilul? Sau nu s-a schimbat nimic?