Buna seara. Sunt intr-o situatie delicata. Vreau sa vand (de comun acord cu sotul meu) copilului nostru in varsta de 10 ani mai multe proprietati , ptr a il exclude de la mostenire pe primul copil al sotului - provenit dintr-o casatorie anterioara.
Motivele care ne-au determinat spre aceasta decizie sunt mai multe care daca sunt necesare spre a le mentiona , voi reveni cu explicatii.
Vreau sa va intreb si de varianta unui divort , in urma caruia sotul sa renunte la tot in favoarea mea.
Se poate ataca (de fiu ) vreuna din actiunile la care ne gandim sa le initiem ?
GabrielA, ai dreptate, insa “spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cum esti”, nu? Doamna are ca sot un om care accepta sa isi pedepseasca copilul pentru ca este frustrate de lipsa tatalui…
In aceste conditii, nu, cel mai probabil nu si-a pus problema ca oamenii evolueaza si ca lucrurile s-ar putea intoarce in defavoarea dumneaei, atata timp cat oamenii astia nu se gandesc la o solutie pentru a combate frustrarea acumulata a minorului. CRed eu…
Despre variantele de exheredare: ORICE varianta poate fi atacata si cele prezentate au sanse foarte mari sa fie desfiintate.
Despre minor: nu am vrut sa tin teorie minorului, tentatia e sa tin adultilor teorie, sincer. Nu stiu daca are rost, insa.
Imi pare rau ca ati suferit amandoi, dar faptul ca va puneti amandoi in aceeasi barca de trairi cu privire la un copil care este numai al unuia dintre dv. imi da de gandit la cate influiente sau lipsa de comunicare este intre soti… si atunci e cel putin nedrept sa condamnati cealata parte a baricadei ca face similar.
NU stiu de cate sute de euro vrea telefon, insa cu totii vrem de toate iar ca adolescent e normal sa incerci mai mult sa le si ai, caci nu ai discernamantul si responsabilitatile unui adult. IN plus, e normal ca din frustrare sa-ti strigi partintele pe nume, ca sa nu spun ca am intalnit relatii unde era o chestiune de egalitate intre cei doi: de ce parintele nu striga numai Copile?
NU vad o mare problema, doar o chestiune de educatie si/sau cultura diferite; avand in vedere ca nu tatal l-a crescut, e normal ca fiul sa gandeasca diferit de acesta.
Munca dv. si a sotului… nu conteaza munca dv. caci nu din ea va mosteni copilul sotului dv. Nici durerea dv. nu este importanta in relatia tata-fiu a sotului dv… imi pare rau, este o chestiune care ii priveste exclusiv pe cei doi, atat. Care cei doi au o relatie, oricat de disfunctionala ar fi ea.
Inteleg competitivitatea dv. raportata la fosta sotie si la fiul ei, dar e o chestiune care tine strict de dv. si nu are legatura cu fosta sotie sau cu fiul sotului; e o problema a dv. si, eventual, a relatiei de cuplu cu sotul dv., atat.
INstanta nu poate tine cont de aceste aspecte si de niciun alt aspect care este extern relatiei celor doi. Faptul ca sotul ar vrea dar nu se manifesta in sensul in care dv. ii atribuiti manifestarile sunt o dovada in plus ca fiul sau din casatoria anterioara nu e vinovat nici ca nu a fost crescut de tata, nici ca a acumulat frustrari in acest sens si, deci, nu are rost sa-l lasam fara mostenire. Cam pe-aici va gandi instant.
DRepturi nu are numai copilul, are si tatal: avea dreptul de a-i urmari cresterea, educatia, de a cere program de vizita, de a isi asuma rolul de tata, de a influineta gandirea fiului, de a incerca sa-si resolve propriile relatii si frustrari…
Traff, sigur ca se poate, dra daca nu se poate dovedi un transfer ral al acelor fonduri, tot la donatie simulata se ajunge.
Motivele respective sunt pur speculative, asa cum eu pot specula ca motive ar fi ca nimeni nu vrea sa-I nege acelui copil provenienta, motiv pentru care nu altereaza actul de nastere… Sigur, poate fi asa cel putin cat poate fi ca dv., adica nu stim care sunt sansele ca acest motiv sa fie unul real.
Tot ce a facut mama si fiul a fost ca sa le fie lor bine, asa cum si dv. acum cautati sa afceti sa va fie dv. bine. Daca partea materiala nu ar fi importanta, dv. nu ati cauta sa actionati astfel. Asa incat, atat pentru mama copilului cat si pentru dv. ea e la fel de relevant. Nu cred ca e frumos sa condamnati pe cineva ca are aceleasi nevoi si/sau pareri cu dv.
Pe parte juridica ati putea gasi solutii, dare le sunt destul de scumpe si copmplexe, uneori costurile nu merita, efectiv. Evident, depinde de starea materiala a celor ce doresct acest lucru, de caractere, de conceptia de viata, de forma in care este averea persoanelor implicate, de numatul de proprietati etc.
Depinde de multi, foarte multi factori si o solutie reala se stabileste de la acz la caz, nimeni insa nu ar putea da vreo garantie ca acele acte atat de muncite si scumpe nu ar putea fi desfacute vreodata.
"Munca dv. si a sotului… nu conteaza munca dv. caci nu din ea va mosteni copilul sotului dv"
Eu zic ca ba da , in mare parte . Daca ma refer strict la proprietatile , care au fost cumparate cu resurse financiare , obtinute doar din activitatea mea /pe segmentul meu....nu si al sotului care se ocupa de altceva. Asta o data.
"Nici durerea dv. nu este importanta in relatia tata-fiu a sotului dv… imi pare rau, este o chestiune care ii priveste exclusiv pe cei doi, atat "
Imi permiteti sa va contrazic, si sper sa nu deranjez. Trairile sotului meu , bucuriile , reusitele , esecurile si supararile lui ...sunt si ale mele !!! Si invers.
Din moment ce el imi permite , isi impartaseste aceste probleme cu mine , nu vad de ce n-ar fi asa.
"Nu cred ca e frumos sa condamnati pe cineva ca are aceleasi nevoi si/sau pareri cu dv. "
Daca ar avea aceleasi pareri ca mine : nu ne-ar fi oprit sa vedem acest copil , ne-ar fi lasat sa avem o relatie normala cu el ( ma refer la vacante /weekenduri/ aniversari / serbari scolare ) si nu s-ar fi prefacut in societate ca acest copil are alt tata....Si daca tot a facut asta , as fi mers mai departe si i-as fi cerut dl-ui pe care il pretindeam ca tata , sa infieze copilul . Dar onoarea nu e la fel de buna ca si o mostenire....Eu spun ce spun , cunoscand persoanele.
Dvs , le spuneti ca din carte . Suna ok , dar nu reflecta realitatea.
Nu stiu daca acest copil din cauza frustarii refuza sa spuna :" da! el e tatal meu " iar el e fratiorul meu ....
Doamna, eu nu stiu care este realitatea, asa incat sunt sanse mici ca spusele mele sa o reflecte intocmai.
Cel mai probabil exista franturi asemanatoare si altele contrare realitatii, atat.
Cert este insa ca dv. va asumati un plan de exheredare intr-o situatie despre care dv, insiva spuneti ca nu stiti de unde vine, atata tot.
Ca o fi din cartile de psihologie citite, din orele de psihologie facute, nu stiu; este doar o parere, reala sau nu.
Dar legal va spun ca acel copil nu are cum sa mosteneasca munca dv. decat daca ar deceda copiii dv. inaintea dv. sau daca acestia i-ar permite sa imparta ca mostenire dupa tata mai multe bunuri decat ar fi partea exacta a tatalui comun. Atat.
Iar daca dupa decesul dv. si al sotului, copilul/copiii dv. ar decide sa permita acest lucru, nu vad cu ce anume v-ar deranja: e dreptul lor. Ar fi cel putin ciudat sa va suparati ca propriul copil este capabil de iertare si darnicie... nu?
Imi pare rau, nu voiam sa va contrazic, numai sa va arat un pucrt de vedere dintr-un alt unghi; nu sustin ca e cel adevarat etc.
Pe parte juridica, repet, cautati solutii raportate exact la starea materiala a dv., a ambilor soti. Practic, cu actele in fata, cu un avocat si/sau un contabil.
Alt aspect .... daca o persoana ,in timpul vietii , este libera sa-si administreze bunurile dupa bunul ei plac , atunci de ce un act de vanzare -cumparare facut de aceasta persoana doar catre unul din copii , ar putea fi atacat , de celalalt , desigur ?
Alt aspect .... daca o persoana ,in timpul vietii , este libera sa-si administreze bunurile dupa bunul ei plac , atunci de ce un act de vanzare -cumparare facut de aceasta persoana doar catre unul din copii , ar putea fi atacat , de celalalt , desigur ?
Din dispozitiile art. 475 si 480 C. civ. rezulta principiul potrivit caruia proprietarul poate dispune liber de bunurile sale, dar ca aceasta libertate nu este nelimitata, putand fi ingradita prin dispozitii legale in anumite cazuri, din anumite ratiuni.
Printre dispozitiile legale care limiteaza dreptul de a dispune de propriile bunuri se enumera si cele referitoare la rezerva.
Mostenire - partaj?
bookgirl
Tatal meu este a doua oara casatorit. Din prima casatorie are un copil (acuma matur). Din a doua casatorie sint eu (tot matur).
Parintii mei traiesc intr-un ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
bookgirl