Tatăl are programul de vizită mâine dar minorul este bolnav. Ce mă sfătuiți să fac? Nu vreau să meargă 4 ore cu mașina în această stare

Folosesti cuvantul lege cand aperi un drept al copilului. Nu pentru ca nu il iubesti ci din contra.
Repet, copilul a vrut sa plece, s-a simtit sufficient de bine incat sa plece, CE era tatal sa faca?
Rog mamicile de pe acest forum sa se decida daca sustin ca parerea minorului conteaza sau nu. Pentru ca daca ea conteaza atunci comentariile de LA acest subiect le fac sa para foarte ipocrite.
Copila a vrut sa plece cu tatal care a venit sa o ia conform programului de legaturi personale dispus de instanta. De fapt, CE nu sesizeaza aparent nimeni este ca minorul teoretic foarte bolnav a preferat masina tatalui decat patul confortabil de LA mama de acasa. Si cum se stie ca atunci cand esti bolnav mergi Unde te simti cel mai in siguranta si mai confortabil, ridica in mic semn de intrebare asupra acestui subiect zic eu.
Dar hei, e doar in punct de vedere.
Pana una alta copilul si tatal au o relatie frumoasa. Nu ar trebui sa me bucuram?

When a scris:

Folosesti cuvantul lege cand aperi un drept al copilului. Nu pentru ca nu il iubesti ci din contra.
Repet, copilul a vrut sa plece, s-a simtit sufficient de bine incat sa plece, CE era tatal sa faca?
Rog mamicile de pe acest forum sa se decida daca sustin ca parerea minorului conteaza sau nu. Pentru ca daca ea conteaza atunci comentariile de LA acest subiect le fac sa para foarte ipocrite.
Copila a vrut sa plece cu tatal care a venit sa o ia conform programului de legaturi personale dispus de instanta. De fapt, CE nu sesizeaza aparent nimeni este ca minorul teoretic foarte bolnav a preferat masina tatalui decat patul confortabil de LA mama de acasa. Si cum se stie ca atunci cand esti bolnav mergi Unde te simti cel mai in siguranta si mai confortabil, ridica in mic semn de intrebare asupra acestui subiect zic eu.
Dar hei, e doar in punct de vedere.
Pana una alta copilul si tatal au o relatie frumoasa. Nu ar trebui sa me bucuram?

Aveti dreptate cu prima afirmatie! Totul e sa aperi un drept al copilului nu sa transformi dreptul la legaturi personale cu parintele nerezident intr-o obligatie! Daca minorul isi doreste legaturi personale cu celalalt parinte e OK chiar sa fie depasit programul stabilit de Instanta. In momentul in care refuza sau are o problema medicala grava atunci ar putea exista intelegere. Din cate am inteles eu, in acest caz "taticul grijuliu" i-a adresat intrebari minorei care nu lasau loc de alt raspuns decat cel afirmativ. Daca asa a sunat tirada de intrebari, e clar ce raspuns a primit mai ales ca minora era suferinda...
Nu vi s-a intamplat niciodata, oameni maturi fiind, ca atunci cand sunteti foarte bolnavi sa raspundeti pentru a scapa de intrebari sacaitoare fara a gandi prea mult?
Daca taticul era cu adevarat grijuliu, se interesa mai intai de problema in sine, daca a fost la medic, ce diagnostic a primit, ce tratament...
Cat priveste faptul ca fetita a "preferat masina tatalui decat patul confortabil de LA mama de acasa", am serioase indoieli! Un copil la varsta asta, in conditii precare de sanatate, cedeaza foarte usor.
Mie, daca este adevarul-adevarat ce a relatat Desperados, mi se pare ca relatia tata-fiica este bazata nu atat pe afectiune cat pe constrangere (psihica). Cand pui intrebari de genul: "nu-i asa ca nu te lasa mami sa vii?" cam asta reiese.
Ce este interesant in legislatia noastra e faptul ca, daca minorul refuza legaturile personale cu unul din parinti, celalalt e obligat sa-i plateasca o suma deloc modica pe zi. Dar cel care refuza el legaturile cu minorul, e bine merci! Asta pentru "egalitate de tratament"!
La fel si cu pensia alimentara! Daca nu e platita, asta e! Trebuie mers la executor judecatoresc, acesta nu gaseste resurse financiare pe care sa-l execute...
Copilul intre timp trebuie sa manance, sa se imbrace, sa mearga la scoala, etc.
Si credeti-ma 1/3 din salariul minim nu este deloc suficient!

irinel2704 a scris:

ionutied a scris:

Cand folosesti argumentul "lege" in relatia cu copilul e clar ca nu esti cu adevarat parinte, ca nu-ti iubesti copilul.

Asta zic si parintii abuzatori (fizic/emotional). Si ei isi "iubesc" copilul. De ce ar avea nevoie celalalt parinte de "lege" sa-l protejeze de abuzator ? Sa incerce cu intelegere si vorba buna.

Nu sunt ijurist dar am o intrebare:
Inteleg ca talal are intentate deja 2 procese pentru a lua copilul de la mama.
Banuiesc ca are nevoie de dovezi pentru a demonstra ca mama e cea de "rea credinta".
Intrebarea mea este:
Nu e oare asta manipulare sa intrebi copilul direct: Nu-i asa ca mama nu te lasa sa vii ? Nu-i asa ca nu mai esti bolnava ?
Daca copilului i se tot repeta acest gen de lucruri, nu ajunge sa le si creada? Daca nu asa stau lucruruile..