Poate unul dintre soți să-și lase, prin testament, averea unei terțe persoane ?

De asemena, nu stiu de unde ar putea vreodata rezerva succesorala sa fie 75% (3/4). Poate ne dai si un exemplu.

3 copii pe cod vechi

Da, este inclusa prin interpretare.
Dar ea nu exista ca instituție de drept civil.
Rațiunea reglementării rezervei succesorale constă in faptul că reprezintă o măsură de protecție fata de o anumită categorie de moștenitori.
Sunt destul de frecvente situațiile în care tatăl, ajuns la o anumita varsta, o ia razna, se amorezeaza și e dispus să lase absolut tot unei doamne sau copiilor acesteia, deși nu ii sunt rude, în defavoarea propriilor copii.
Vi se pare moral? Nu stiu ce e învechit în a lasa averea copiilor și nu unui străin.
Nu stiu nici de ce e neconstitutional.

Desigur ca exista o institutie de drept civil: institutia rezervei succesorale / adica legea mostenirii fortate (nu inteleg de ce te agati de cuvinte)
"Institutie" inseamna aranjament social, adica practic orice norma legala (mai cunoscuta sau importanta) se cheama "institutie".

Daca parintii devin incompetenti psihic, incapabili, se instituie tutela sau curatela pentru protectia averii.

Dar un parinte amorezat nu reprezinta o motivare serioasa sa il lipsesti de dreptul de proprietate.

Sunt de acord cu rezerva succesorala pentru o clasa de mostenitori: mostenitori cu infirmitati fizice sau psihice sau minori.

Statul nu trebuie sa se implice in viata omului si sa hotarasca statul cand trebuie parintii sa-si iubeasca copii si cati bani le lasa el fiecaruia. Este o conceptie comunista, foarte daunatoare.
Statul asistentialist care e si mama si tata.

Nu exista niciun imperativ moral pentru a forta o persoana, ca dupa moarte sa ii fie distribuita averea dupa vointa statului.

Imoral este aceasta distribuire. Sunt multi testatori care doresc sa-si lege numele de o cauza superioara si nu sa lase averi substantiale unor risipitori sau ingrati. Este decizia testatorului care consider ca trebuie respectata.

Faptul ca esti ruda nu iti acorda niciun imperativ moral asupra averii altuia.
Fa-ti propria avere, daca esti bine, sanatos.

Sper sa se schimbe legea.

Cand spun "lege" nu ma refer la titlul legii, ci poate fi vorba de o reglementare a unei institutii de drept civil printr- o colectie de norme atat legislativa cat si jurisprudentiala.

Legea unei singure institutii de drept civil nu este niciodata inclusa exclusiv intr-o lege. Intotdeauna exista jurisprudenta, norme de aplicare, interpretari.

Sa nu ne gandim la LEGE ca fiind titlu legii.

Nu i-aș zice forțată, dle. Kurtyan.

Iată de ce. Presupunând că mama mea s-ar hotărî să lase averea sa unui terț, atunci mie (rezervatar) îmi rămâne libertatea de a respecta voința mamei.

Pe scurt: legea îmi dă/lasă (dreptul la o rezervă) dar nu-mi bagă forțat în traistă/nu mă obligă să primesc. Am dreptul la rezervă, nu obligația. Nu mă forțează niciun text de lege să cer reducțiunea testamentului.

Întocmai și în speța de mai sus. Soțul supraviețuitor are dreptul la rezerva. Este fix decizia lui dacă o vrea sau nu. Și cu condiția să nu aibă vreo doi metri de pământ deasupra. Căci din câte știu eu, până acum nu a negociat nimeni cu tanti cu coasa, ca să fie sigur că nu va pleca el mai întâi.

Răspunsul la întrebarea utilizatorului este: Da, poate. Un soț poate să lase averea sa unui terț. Dacă celălalt soț îi va supraviețui și dacă va dori să-și ceară rezerva, atunci testamentul se va reduce până la limita rezervei. Dar aceasta nu înseamnă că l-ar împiedica ceva pe vreunul dintre soți să scrie un testament. (să lase averea sa, prin testament, în favoarea unui terț).
Mai departe, sigur că se pot discuta efectele: ce se întâmplă dacă celălalt supraviețuiește, dacă etc.
Însă, nu aș vrea să rezulte din topicul acesta că l-ar opri cineva să scrie. Dacă vrea, poate.

Da, nu este forţată ;-) ... este doar obligatorie şi poate fi pusă în executare folosind forţa de coerciţie a statului.
Care-i diferenţa?

Libertatea de a lua banii altuia? Ne jucăm cu cuvintele.
Faptul că poţi renunţa la rezervă nu te face o persoană de o mare moralitate, pentru că rezerva nu intră la loc în masa succesorală, ci se confiscă în continuare, prin transmiterea la ceilalţi moştenitori.

Rezerva succesorală este o confiscare neconstituţională, o palmă dată dreptului de proprietate şi demnităţii omului deoarece moştenitorii (copii) devin stăpânii părinţilor, ceea ce este dezgustător. Iar interdicţia de donaţie din timpul vieţii în limita rezervei, pentru a proteja "rezerva" este clar o ingerinţă clară, o intruziune nepermisă în viaţa privată a omului, este un rapt.

Este legea confiscării parţiale a moştenirii - instituţia rezervei succesoarale.

În 1949 când au venit comuniştii la putere şi au început să ia cu forţa pământurile şi casele şi vitele oamenilor nu puteau să-i spună CONFISCARE
I-au spus COLECTIVIZARE că suna frumos.
Rezultatul a fost acelaşi.

Sunt pentru continuarea dezbaterii.