Ce este de făcut când minorul refuză să-și însoțească mama?

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Ce este de făcut când minorul refuză să-și însoțească mama?

Utilizator 21:23, 5 Februarie 2019

Bună seara!

Vă cer ajutorul din nou, ajutați-mă vă rog! De câteva luni mă tot lovesc de refuzul minorului în ceea ce privește programul de relații personale. Instanța a decis: minorul să meargă la adresa mea pentru a ne putea facilita relațiile personale, dar minorul este foarte încăpățânat/alienat și refuză acest lucru. Am încercat prin metode calde să-l conving dar NU vrea. Am încercat să vorbesc cu tatăl minorului, dar acesta îmi aruncă doar cum că, dacă minorul nu vrea să mă însoțească de bunăvoie, atunci el sau altcineva nu-l pot obliga. Copilul la fel îmi zice, nu-l obligă nimeni, dacă el însuși nu-și dorește. Copilul nu vrea să meargă la psiholog, are vârsta de 10ani și jumătate, refuză orice contact cu mine, însă îmi cere cadouri, bani, s.m.d.!

1. Cum să fac, cum pot duce copilul la psiholog dacă acesta nu dorește? Și dacă ar merge la psiholog, el tot ar refuza să mă însoțească. Nu știu de ce.

2. Vă întreb pe dvs., ce este de făcut atunci când copilul refuză aceste lucruri, iar tată-su tace, nu intervine cu nimic pentru a schimba deciziile copilului? De fapt, el îi zice copilului: '' Tată, dacă nu vrei să mergi la maică-ta, nu te obligă nimeni!'' Este normal ca tatăl său să nu aibă un cuvânt de spus în fața unui copil de 10ani și jumătate?

3. Am decis să apelez la un executor dar nu știu dacă trebuie să fiu în țară pentru a face acest pas, adică dacă pot apela înainte de a merge eu să-l iau pe minor, pentru a pregăti copilul cu ajutorul unui psiholog, sau trebuie să apelez la executor doar atunci când merg personal la domiciliul minorului? Nu știu nimic de acest aspect, de aceea prefer să vă întreb pe dvs.

4. Dacă minorul va merge la psiholog și tot va refuza să mă însoțească de bunăvoie, atunci ce pot face, care ar fi următoarea mișcare pentru a-mi recâștiga fiul? Pot să cer tatălui prestații bănești în instanță pentru refuzul minorului? Răspunde tatăl său pentru refuzul minorului, chiar dacă psihologul constată că minorul refuză de bunăvoie? Spun acest lucru datorită faptului că, sunt sigură, doar așa tatăl minorului ar putea ajuta la respectarea relaților personale ce ni se cuvin, atât mie cât și minorului. Este posibil sau Nu? Avocata m-a băgat în ceață, nu știu ce să mai cred. Dumneaei, a zis că se poate cere prestații bănești doar atunci când psihologul constată că minorul este alienat, ci nu atunci când acesta nu dorește de bunăvoie.

Vă sunt recunoscătoare pentru orice sfat, dacă veți dori să mi-l dați.

Răspunde Citează

23 mesaje

2609 vizualizări

8 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 21:21, 8 Februarie 2019

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (2)

Pagina 1

Pagina 3

Alte discuții în legătură

Se ia sau nu în considerare într-un proces civil o expertiză psihiatrică a minorului? Bună ziua, În procesul de modificare a programului de relaţii cu copilul, tatăl cere expertizarea psihiatrică a acestuia la Serviciul de medicină ... (vezi toată discuția)

Ce se întâmplă când unul din minori nu vrea sa se întoarcă la mamă? Bună ziua. Dupa 3 ani de la divorț și de la părăsirea domiciliului conjugal cu cei 2 copii minori, mama încearcă prin instanta reducerea programului de ... (vezi toată discuția)

Alienare parentală. cum pot relua legătura cu copilul fără să-l traumatizez obligându-l la asta? Buna seara Sunt divortat de 3 ani si am un baiat in varsta de 11 ani care locuieste cu mama lui. In primele 6 luni dupa divort relatia cu copilul a fost una ... (vezi toată discuția)

CLAUDIU LASCOSCHI Avocat · Answer 1 · 2019-02-05 23:56:39

Avocat 23:56, 5 Februarie 2019

Veti avea sprinul psihologilor dupa ce veti demarati executarea silită.

Ultima modificare: Marți, 5 Februarie 2019

Răspunde Citează

Ana-Maria8686 Utilizator · Answer 2 · 2019-02-06 00:09:58

proastasatului a scris:

care ar fi următoarea mișcare pentru a-mi recâștiga fiul? Pot să cer tatălui prestații bănești în instanță pentru refuzul minorului

prestatiile banesti credeti ca ar fi o cale sa va "recastigati" copilul?
Cam ce credeti ca-i va spune tatal in acest timp? Nu pot sa-ti mai iau o pereche de adiddasi ca-i platesc maica-ti banii astia. La vara nu mergem in vacanta caci n-am bani. Face ma-ta vacanta pe banii mei. Si tot asa. Ziceti ca asta va conduce la "recastigarea" copilului?

Îmi pare rău să vă anunț, ați înțeles exact pe dos. Recitiți msj-ul meu, apoi răspundeți-mi acid, Okey!? Mergeți la msj-ul meu şi recitiți-l până-l şi înțelegeți!!! Eu n-am zis că-i cer prestații băneşti pentru a-mi recupera fiul, ci doar că acest ASS poate fi folosit pentru a se implica în deciziile minorului. Decizii pe care însuşi tatăl I le-a infiltrat. Apropo: copilul dacă are nevoie de adidaşi, vacanțe, s.m.d., eu sunt aceea ce I le pot oferi, nu TATĂL său. Acest copil ştie doar şcoală, casă....poate nici nu ştie ce-i aia VACANȚĂ.

Ana-Maria8686 Utilizator · Answer 3 · 2019-02-06 00:30:42

CLAUDIU LASCOSCHI a scris:

Veti avea sprinul psihologilor dupa ce veti demarati executarea silită.

1. Vă mulțumesc pentru răspuns.

2. Ştiu acest lucru, dar minorul nu vrea să meargă la psiholog, deşi este trimis de instanță pentru consiliere psihologică timp de 6 luni ( fiind grav alienat ), el tot nu vrea. Deşi în hotărâre scrie clar " minorul este grav alienat de către tatăl său, acesta va fi consiliat psihologic timp de 6 luni, iar tatăl său va fi consiliat timp de 3 luni. Atât tatăl cât şi minorul vor fi consiliați de către psihologul ales de instanță". Problema: timpul trece, atât copilul cât şi tatăl n-au văzut ochii psihologului ales de către instanță. Ce-mi rămâne de făcut, chiar ar trebui să mă implic doar financiar în viața minorului, aşa cum doreşte TATĂL!? Nu, nu pot!

againstPAS Utilizator · Answer 4 · 2019-02-06 10:56:31

Pai la asta se rezuma si uneori nici asta rolul unui parinte cand are un copil alienat, la a mai da niste bani pentru intretinerea copilului. Este o situatie nedreapta cand un copil ajunge sa isi respinga unul din parinti influentat de celalalt, dar nu pentru dvs (dvs sunteti o persoana adulta, you need to handle it ca sa zic asa) ci pentru copil. Din pacate unii rezidenti prefera mutilarea propriului copil in locul normalitatii. Partea si mai trista este ca nu prea aveti sanse de izbanda. Puteti demara actiunile catre autoritati, dar dupa niste ani in care v-ati pirdut energie, bani si timp, veti constata ca este inutil. Asa ca puneti trenul pe sine daca este nevoie, dar nu va puneti sperante ca situatia se va rezolva. Sau vedeti-va de viata, fiti santoasa, feceti lucrurile necesare sa va fie dvs bine si cine stie ce se ca intampla in viitor si cum se va intoarce roata. De obicei, viata are tendinta de a reechilibra lucrurile, atunci cand exista situatii de dezechilibru. Intr-un fel sau altul. Capu sus, iubiti-va copilul chiar daca el va respinge (nu este vina lui, stiti bine asta) si nu va pierdeti speranta ca la un moment dat lucururile se vor schimba. Si atunci, dvs trebuie sa aveti ce oferi copilului. Si daca continuati sa va agitati, veti sfarsi vlaguita de putere si frustrata de nedreptate. Transmiteti copilului ca il iubiti si ca atunci cand va considera el, sunteti acolo pentru el. Intre timp, puteti apela si autoritati, dar fara asteptari. :)

Ana-Maria8686 Utilizator · Answer 5 · 2019-02-06 12:35:45

againstPAS a scris:

Pai la asta se rezuma si uneori nici asta rolul unui parinte cand are un copil alienat, la a mai da niste bani pentru intretinerea copilului.

Nu ştiu ce ați vrut să ziceți aici, să mai dau bani pentru întreținerea minorului sau nu ştiu....în fine, copilul are pensia alimentară aproape dublu cât este salariul minim brut în România. Tatăl său lucrează doar atunci când eu apelez la instanță, în rest....nu ştiu cum se descurcă financiar.

Este o situatie nedreapta cand un copil ajunge sa isi respinga unul din parinti influentat de celalalt, dar nu pentru dvs (dvs sunteti o persoana adulta, you need to handle it ca sa zic asa) ci pentru copil. Din pacate unii rezidenti prefera mutilarea propriului copil in locul normalitatii. Partea si mai trista este ca nu prea aveti sanse de izbanda. Puteti demara actiunile catre autoritati, dar dupa niste ani in care v-ati pirdut energie, bani si timp, veti constata ca este inutil. Asa ca puneti trenul pe sine daca este nevoie, dar nu va puneti sperante ca situatia se va rezolva. Sau vedeti-va de viata, fiti santoasa, feceti lucrurile necesare sa va fie dvs bine si cine stie ce se ca intampla in viitor si cum se va intoarce roata. De obicei, viata are tendinta de a reechilibra lucrurile, atunci cand exista situatii de dezechilibru. Intr-un fel sau altul. Capu sus, iubiti-va copilul chiar daca el va respinge (nu este vina lui, stiti bine asta) si nu va pierdeti speranta ca la un moment dat lucururile se vor schimba. Si atunci, dvs trebuie sa aveti ce oferi copilului. Si daca continuati sa va agitati, veti sfarsi vlaguita de putere si frustrata de nedreptate. Transmiteti copilului ca il iubiti si ca atunci cand va considera el, sunteti acolo pentru el. Intre timp, puteti apela si autoritati, dar fara asteptari. :)

Vă mulțumesc pentru răspuns, un răspuns care mi-ați dovedit că mi-ați înțeles disperarea de mamă. Vă mulțumesc!

1. Copilul mă iubeşte la rândul său, însă nu-i lăsat să şi-o arate. Stiu că mă iubeşte, la psiholog a zis singur că el are doar o mamă şi eu sunt aceea şi că-şi iubeşte mama enorm. Pe soția tatălui o respectă ca pe soția tatălui, ci nu ca o mamă.

2. Adevărat, disperată sunt cu siguranță, însă frustrată NU şi nici nu voi strânge frustrare în mine.

3. Pentru copilul meu, speranța rămâne în Dumnezeu. Ştiu că mai devreme sau mai târziu, roate se va întoarce.

Vă mulțumesc.