Ce este de făcut când minorul refuză să-și însoțească mama?

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Ce este de făcut când minorul refuză să-și însoțească mama?

Utilizator 21:23, 5 Februarie 2019

Bună seara!

Vă cer ajutorul din nou, ajutați-mă vă rog! De câteva luni mă tot lovesc de refuzul minorului în ceea ce privește programul de relații personale. Instanța a decis: minorul să meargă la adresa mea pentru a ne putea facilita relațiile personale, dar minorul este foarte încăpățânat/alienat și refuză acest lucru. Am încercat prin metode calde să-l conving dar NU vrea. Am încercat să vorbesc cu tatăl minorului, dar acesta îmi aruncă doar cum că, dacă minorul nu vrea să mă însoțească de bunăvoie, atunci el sau altcineva nu-l pot obliga. Copilul la fel îmi zice, nu-l obligă nimeni, dacă el însuși nu-și dorește. Copilul nu vrea să meargă la psiholog, are vârsta de 10ani și jumătate, refuză orice contact cu mine, însă îmi cere cadouri, bani, s.m.d.!

1. Cum să fac, cum pot duce copilul la psiholog dacă acesta nu dorește? Și dacă ar merge la psiholog, el tot ar refuza să mă însoțească. Nu știu de ce.

2. Vă întreb pe dvs., ce este de făcut atunci când copilul refuză aceste lucruri, iar tată-su tace, nu intervine cu nimic pentru a schimba deciziile copilului? De fapt, el îi zice copilului: '' Tată, dacă nu vrei să mergi la maică-ta, nu te obligă nimeni!'' Este normal ca tatăl său să nu aibă un cuvânt de spus în fața unui copil de 10ani și jumătate?

3. Am decis să apelez la un executor dar nu știu dacă trebuie să fiu în țară pentru a face acest pas, adică dacă pot apela înainte de a merge eu să-l iau pe minor, pentru a pregăti copilul cu ajutorul unui psiholog, sau trebuie să apelez la executor doar atunci când merg personal la domiciliul minorului? Nu știu nimic de acest aspect, de aceea prefer să vă întreb pe dvs.

4. Dacă minorul va merge la psiholog și tot va refuza să mă însoțească de bunăvoie, atunci ce pot face, care ar fi următoarea mișcare pentru a-mi recâștiga fiul? Pot să cer tatălui prestații bănești în instanță pentru refuzul minorului? Răspunde tatăl său pentru refuzul minorului, chiar dacă psihologul constată că minorul refuză de bunăvoie? Spun acest lucru datorită faptului că, sunt sigură, doar așa tatăl minorului ar putea ajuta la respectarea relaților personale ce ni se cuvin, atât mie cât și minorului. Este posibil sau Nu? Avocata m-a băgat în ceață, nu știu ce să mai cred. Dumneaei, a zis că se poate cere prestații bănești doar atunci când psihologul constată că minorul este alienat, ci nu atunci când acesta nu dorește de bunăvoie.

Vă sunt recunoscătoare pentru orice sfat, dacă veți dori să mi-l dați.

Răspunde Citează

23 mesaje

2611 vizualizări

8 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 21:21, 8 Februarie 2019

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (2)

Pagina 3

Pagina 5

Alte discuții în legătură

Se ia sau nu în considerare într-un proces civil o expertiză psihiatrică a minorului? Bună ziua, În procesul de modificare a programului de relaţii cu copilul, tatăl cere expertizarea psihiatrică a acestuia la Serviciul de medicină ... (vezi toată discuția)

Ce se întâmplă când unul din minori nu vrea sa se întoarcă la mamă? Bună ziua. Dupa 3 ani de la divorț și de la părăsirea domiciliului conjugal cu cei 2 copii minori, mama încearcă prin instanta reducerea programului de ... (vezi toată discuția)

Alienare parentală. cum pot relua legătura cu copilul fără să-l traumatizez obligându-l la asta? Buna seara Sunt divortat de 3 ani si am un baiat in varsta de 11 ani care locuieste cu mama lui. In primele 6 luni dupa divort relatia cu copilul a fost una ... (vezi toată discuția)

Martonze Utilizator · Answer 1 · 2019-02-08 10:06:27

Dreptul la relaţii personale părinte-copil este atât dreptul părintelui, cât şi al minorului.Minorul, considerat a nu avea discernământ, nu poate alege modalitatea, în timp, de a beneficia de dreptul său, astfel este la bunul plac al dispoziţiei părintelui care are dreptul la relaţii de a "se bucura" de dreptul său. Dreptul său este deci la cheremul părintelui care are dreptul , dar nu şi obligaţia de a satisface dreptul copilului.
Pe de altă parte, părintele la care locuieşte copilul are obligaţia pozitivă de a pregăti emoţional copilul pentru întâlnirea cu părintele cel cu dreptul, să îmbrace copilul, să-i pregătească bagajul cu haine de schimb, periuţa de dinţi şi o gustare şi .. să-l aştepte, în al x-lea weekend, la ora y. Ce facem dacă cel cu dreptul nu apare? Nu apare azi, nu apare peste 2 săptămâni, peste 3 luni....peste ani.? Înseamnă că acest copil va fi un ratat? Oare cum acţionează asupra psihicului copilului pregătirea aceea emoţională periodică, în care el stă îmbrăcat şi aşteaptă şi părintele care l-a pregătit emoţional apare ca mincinos? Ajungerm la povestea cu ciobanul şi lupul - când vine lupul, nimeni nu mai crede ciobanul mincinos!
Dar ce facem când pregătim emoţional copilul vineri la ora 16 şi părintele cu dreptul apare duminică la ora 13, cu martori şi cheamă Poliţia că minorul nu vrea să plece cu el fiindcă nu e pregătit emoţional?
Copilul acesta nu va fi "un ratat"?

proastasatului Utilizator · Answer 2 · 2019-02-08 11:39:55

Nu exista infractiunea de nepregatire emotionala. Nu exista nici macar obligatia de pregatire emotionala a copilului. Exista obligatia de "a sprijini" relatia copil-nerezident. Luam un exemplu: Un profesor nu are cum sa sprijine un elev pentru a promova un examen, DACA elevul nu-si face temele si absenteaza de la examen! E foarte, foarte simplu.
Conform L272/2004 parintii au obligatia de a-si exercita drepturile, in consideratia interesului copilului.
Daca cautam pe internet gasim liste intregi de "ratati" ajunsi in cele mai inalte demnitati publice, sau cu realizari exceptionale in domenii diverse, care cam darama teoria absenta nerezidentului=ratarea copilului.
Vorbeam mai multi pe aici de cazul unei pustoaice a carei tatic traieste in parcarea din fata blocului, supraveghind mama. Individul urmareste pe toata lumea, traind vietile tuturor, mai putin pe a sa, care nu exista. Copila e foarte "ratata": e bursiera, are rezultate exceptionale si la activitatile extra scolare, relationeaza normal cu colegii, are prieteni si preocupari specifice varstei, se raporteaza corect la profesori si la adulti in general, isi intelege si isi indeplineste corect sarcinile scolare si pe cele din viata de familie, are relatii frumoase cu familia materna extinsa, e sanatoasa si dezvoltata normal. Pe scurt, o "ratata" in devenire!

CLAUDIU LASCOSCHI Avocat · Answer 3 · 2019-02-08 14:12:33

Teoria cu ratatul este relativă si depinde de foarte multi factori.
Nici nu o vad cu relevanță juridică.

Psihologul stie cum sa puna problema.
Dar...daca nu ajunge la psiholog lucrurile sunt incerte sub aspectul finalitatii practice.

Din studiile mele rezulta ca cei care au așteptat au ieșit foarte rau deoarece au pierdut relația cu copilul.
După părerea mea, ori abandonează adica o lasa balta si uita ca are copil până o va cauta
acesta ori face ce trebuie facut pentru a se
lamuri lucrurile.Asteptarea nu duce la nimic bun pentru părinte.

When Utilizator · Answer 4 · 2019-02-08 18:13:21

Fata e Inca mica. Peste ani de zile se va vedea daca reuseste sa relationeze normal, daca reuseste sa isi intemeieze o familie , daca isi creste copii functional. Faptul ca acum are bursa in Romania nu inseamna mare lucru intr-o tara in care cu suma potrivita poti cumpara pana si oameni.
Sunt atatea cazuri de femei implinite profesional dar ratate personal, cu n casnicii la activ si n relatii esuate care se intreaba unde gresesc sau de ce chipurile ele nu au noroc desi e vorba doar despre o problems psihologica LA ele.
In rest sper ca nu ati povestit de cazul fetitei a carei mama a incercat sa mituiasca psiholog ul si a carei expertiza psihologica a demonstrat clar abuzul figurii materne. Sunt dovezi garla pentru cine are dorinta sa vada nu sa abuzeze.

Martonze Utilizator · Answer 5 · 2019-02-08 19:37:26

When, fiindcă faceţi referire la "femei înplinite profesional dar ratate personal" să înţeleg că numai fetiţele sunt afectate de lipsa unui părinte, indiferent de cauza lipsei:"că aşa vor muşcchii părintelui" sau că nu e lăsat de "părintele cel rău"?
Altfel, nu aţi răspuns la întrebarea:dacă părintele cel cu dreptul la relaţii nu vrea să aibă relaţii cu copilul său, pur şi simplu, acel copil e condamat la a fi ratat? Şi dacă afirmaţia dvs. este adevărată, este permis acelui părinte să creeze un viitor adult ratat? Care e pedeapsa aplicată dcelui care "are dreptul, nu şi obligaţia"?