Ce este de făcut când minorul refuză să-și însoțească mama?

When m-ati cucerit cu "iubirea parinteasca". Sunteti gata sa murdariti munca si reusitele unei copile pentru a va sustine teoriile mizere. Pentru povestea cu mita aveti vreo dovada sau e o alta balada din boscheti? Pentru abuz s-a concretizat acesta in vreo condamnare sau e o alta povestioara rostita de parcagiu odata cu mancatul unghiilor pana la buricul degetelor?
Aidoma parcagiului singurul lucru la care va pricepeti, in lipsa crasa de argumente, este atacul la persoana, fie aceasta si un copil! jalnic.
ps: cand va ajunge sa-si intemeieze copila propria familia, vorbim atunci. Pana atunci, ce sa zic...boschetareala placuta parcagiului, singurul si adevaratul ratat din povestea noastra, aflat de o viata la salariul minim pe economie, situatie ce-i dovedeste pe deplin "dezvoltarea armonioasa si echilibrata" cu ambii parinti alaturi!

Stimata Martonze, am raspuns unui mesaj al doamnei PS cand m-am referit la femei. Dansa a scris despre o fetita, eu am scris despre fetita care s-a facut femeie. Altfel, copii, baieti sau fete sunt afectati in egala masura de o relatie proasta cu un parinte.
Referitor la intrebarea dumneavoastra, nu v-am mai raspuns eu crezand ca dupa atatea sute de ori in care am raspuns la intrebarea dumneavoastra, asta v-a fi lasat o urma in memorie insa iata ca nu. Ok, va zic din nou pentru a taspea oara, consider ca in egala masura ar trebui pedepsiti mamele sau tatii,rezidentii sau nerezidentii care abuzeaza copilul, care il neglijeaza, care impiedica sa isi iubeasca un parinte sau care il abandoneaza pe acesta sau cer program de vizita si nu se prezinta.
Da, in legislatia de fata este permis acelui parinte sa faca din copilul perfect functional un ratat abandonandu-l asa cum este permis si parintelui rezident sa isi abuzeze emotional copilul respectiv alieneze si sa nu pateasca nimic. Niciunul nu pateste nimic si nu, nu e normal sau corect. Nu e nici macar uman.
Doamna PS, cu tot respectul insa nu am murdarit reusitele niciunui copil si v-as ruga sa incetati in a baga un minor intr-o discutie de adulti si apoi a va ascunde in spatele lui. Este absolut rusinos si parsiv si pervers. Dati si apoi folositi copilul ca scut. Ce om face asta?

Pentru povestea cu mita aveti vreo dovada sau e o alta balada din boscheti? Pentru abuz s-a concretizat acesta in vreo condamnare sau e o alta povestioara rostita de parcagiu odata cu mancatul unghiilor pana la buricul degetelor?

Da, exista dovezi si sunt chiar publice. Sau cel putin erau acum cateva luni. Psiholoaga a informat inclusiv instanta. Procesul penal al mamei se termina luna aceasta. Inca nu are nici o condamnare. Este insa executata silit de Protectia Copilului pentru ca este obligata de o sentinta definitiva sa duca copilul la psiholog si nu o face.

Aidoma parcagiului singurul lucru la care va pricepeti, in lipsa crasa de argumente, este atacul la persoana, fie aceasta si un copil! jalnic.

In privinta asta cred ca o sa-mi dea timpul dreptate, sau nu. Asta e frumusetea argumentelor mele, faptul ca nu e nevoie sa ma zbat, adevarul iese la suprafata.
Diplomele nu sunt o garantie a fericirii. Eu ca parinte nu imi doresc ca fiul meu sa ajunga medic, inginer sau ministru, eu sper sa gaseasca ce il face fericit si sa isi traiasca viata intr-un mod frumos si demn bucurandu-se in fiecare zi de ce are. Acum ca pe el il va bucura sa vanda ciocolata, sa culeaga bumbac sau sa fie presedinte de companie este partea a doua. Eu incerc sa ii arat ca nu exista limite in a obtine ce-ti doresti atunci cand o faci cu sufletul.
Din pacate si din nefericire eu sunt convins ca exemplele de care vorbim noi nu vor avea un asa final. Este opinia mea cum ca e imposibil ca un copil expus la o trauma sufleteasca atat de mare sa nu care bagajul acela cu el in viitor. Pur si simplu nu are cum.
Daca esti parinte de copil care e respins de celalalt parinte al lui sfatuiesc sa se vorbeasca si sa se caute indrumare la psiholog pentru a adresa corect si din timp problema astfel incat minorul sa stie sa gestioneze corect situatia si sa fie impact minim pentru viitorul lui,

ps: cand va ajunge sa-si intemeieze copila propria familia, vorbim atunci.

Sper sa nu, sper ca pana atunci legislatia din Romania sa inceapa sasalveze copii abuzati si sa nu mai fie nevoie de alte discutii intre noi. Cat despre copila care intemeiaza familie ce pot sa zic, m-as bucura din suflet sa gresesc. Ar fi o usurare nu o dezamagire insa..... intemeierea familiei nu e totul. Mentinerea ei, sanatatea familiei, relatiile cu copii ei si felul acestora.
Din nefericire, despre cat de succes va fi viata ei abia copii ei ajunsi adulti ne pot spune. Pana atunci insa raman filmuletele publice de pe youtube in care isi implora tatal sa vina sa o vada pe ascuns ca sa nu o certe mami, raman expertizele psihologice si nenumaratele rapoarte psihologice care tipa in van abuz si care descriu asemenea documentelor despre lagarele de concentrare modurile perverse in care un parinte poate mutila cu zambetul pe buze si in vazul tuturor un copil. Dar ce poze frumoase pune mami cu ea pe facebook......... iti face pur si simplu pielea gaina cand le vezi, un calau cu victima obligata sa zambeasca sau e torturata.

Revenind la topic, situatia s-a schimbat, discutati cu un avocat si aranjati situatia si deschideti proces pentru reincredintarea copilului din cauza abuzului emotional la care il supune tatal. Cereti expertiza psihologica. Intre timp srieti la saptamana cate o scrisoare copilului in care sa ii povestiti de dumneavoastra, sa ii spuneti ca il intelegeti, ca il iubiti si ca il asteptati, ca mereu o sa o faceti.
Dupa ce castigati reincredintarea va trebui practic sa va rapiti copilul. Apoi supliniti acordul tatalui si iesiti cu el din tara. E singura solutie sau nu o sa va mai revedeti copilul decat in poze.