Succesiune cu testament: de ce cheamă notarul din nou unul dintre moștenitorii rezervatari, dacă amândoi dăduseră declarație de renunțare?

Nu înțeleg.,, Tatăl a venit la moștenirea mamei sale ".. .?Tata nu a venit la nici o moștenire. Nu s-a facut succesiune dupa bunica. Acum se dezbate,după 9 ani De la moarte, pentru ca familia credea ca bunica nu are bunuri. Eu mi-am moștenit deja tatăl și din cate inteleg,masa succesorală e indivizibilă. Asta si spune notarul 2 ,ca nu pot renunța la ceva ce am acceptat deja.Nu vad legătura cu moștenirea de la tata. Eu fac succesiune dupa bunica. Nu credeam ca e atat de complicat. Am lăsat actele la notarul nr.3,sunt curioasă ce spune. Daca nici acesta nu vrea sa ne ajute,am să o urc pe mama in autobuz ca sa fie satisfăcut notarul 1 si sa scap de tevatura asta inutilă.

Cristina Hortensia CIUREA a scris:

Nu a contestat nimeni ca descendentii vin la mostenire in nume propriu.

Tatal dansei a venit la mostenirea mamei sale (bunica doamnei), doamna isi mosteneste tatal.

Art. 1105 Cod civil se aplica doar in cazul in care tatal doamnei ar fi decedat in termenul de optiune succesorala de 1 an si nu si-a exercitat dreptul de optiune in acest termen.

Tatal dvs. o mosteneste pe mama sa (bunica dvs.), are vocatie succesorala in calitate de fiu, descendent de gradul I pentru a veni la mostenirea mamei sale iar dvs. va mosteniti tatal.

Dvs. nu va puteti mosteni direct bunica, succesiunile se dezbat in ordinea deceselor.

Dreptul la mostenire este, in primul rand, unul teoretic, daca este valorificat sau nu, este o alta problema.
Aceasta este regula generala dupa care succesorii pot veni la mostenirea persoanelor in privinta carora legea le recunoaste dreptul la mostenire.

Keyla a scris:

Am lăsat actele la notarul nr.3, sunt curioasă ce spune. Daca nici acesta nu vrea sa ne ajute, am să o urc pe mama in autobuz ca sa fie satisfăcut notarul 1 si sa scap de tevatura asta inutilă.

Stimate utilizator, notarii despre care spuneți că „nu vor să vă ajute” sunt, de fapt, notarii care ȘTIU exact despre ce vorbesc, care știu exact ce spun și de ce spun ceea ce spun. Nu au cum să vă „ajute” (în sesnul dorit de dvs) tocmai pentru că știu carte. Tocmai pentru că v-ar încurca serios. De-aia!
Despre notarul nr. 1 = no comment.

În loc să lăsați actele la al nu-știu-câte-lea notar, în speranța că veți găsi pe vreunul la fel de „priceput” ca ăl dintâi, mai bine ați deschide ușa unui avocat. Ca să înțeleagă și avocatul mai bine speța și să vă poată lămuri și pe dvs. (după ce a înțeles el, mai exact, despre ce e vorba)

Căci doar așa, din ceea ce povestiți dvs. pe aici, rezultă că într-adevăr vă aflați într-o „tevatură”, dar mie mi se pare că este una artificial creată de un notar. (notarul nr. 1).

Nu avem cum să vă explicăm totul aici, pe forum. Nu avem cum să vă povestim aici TRATATE întregi de drept. Fiindcă unele sunt așa de groase încât ați avea o problemă dacă le-ați scăpa pe degetele de la picioare!
Și pe lângă toate tratatele acestea pe care le-am citit se mai adaugă și anii noștri de experiență. (se naște un fel de intuiție bazată pe experiență, pe care n-avem cum s-o transmitem)
Forumul este util pentru a vă da o direcție. Nu vă poate ajuta în rezolvarea tuturor problemelor dintr-o speță concretă. Pentru aceasta este necesar să întrați într-un birou (al oricărui avocat pe care îl alegeți, inclusiv dintre cei ce vă răspund pe forum) Pentru că într-un birou, stând față în față, vezi și când omul ... începe să clipească mai des (înțelegi și cam de pe unde trebuie reluată o explicație fiindcă îl vezi că nu a înțeles sau rostește că nu a înțeles etc.)

Ce înseamnă asta: „să fie satisfăcut notarul 1”?
Cum adică „să fie satisfăcut notarul 1”, fără ca dvs. să înțelegeți măcar dacă el știe ce vrea/dacă el știe ce vă cere?
Interesele dvs. cine le satisface?

Eu, personal, n-am priceput ce zice că vrea notarul nr. 1. Fiindcă un notar care vă cere ceea ce ziceți dvs. că vă cere, adică o declarație de renunțare, DUPĂ ce dvs. ați acceptat deja o succesiune, mie mi se pare a fi un notar care... nu prea știe despre ce vorbește. Și exact în materia pe care ar fi trebuit „s-o viseze”.

Sau... Sau poate că în speța acesta o fi vreun ceva pe care dvs. nu reușiti să-l transmiteti suficient de bine. Sau pe care noi nu reușim să-l înțelegem suficient de bine, având la dispoziție doar ceea ce povestiți dvs. Zic și eu ...

Vă dați seama, oare, că aici ne cereți să jucăm un fel de „telefonul fără fir”? (Explicație pentru cei născuți mai târziu. Acesta era un joc vechi din copilăria celor care si-au pierdut virginitatea înaintea apariției telefoanelor mobile. Un copil spunea un cuvânt la urechea altui copil și acesta spunea mai departe ... ce a auzit el. Iar până în capătul șirului, de vreo 10-20 de copii, ajungea ... ce ajungea. De regulă, ne tăvăleam de râs. Căci ieșea ca-n vorba aceea: surdul nu aude, dar le potrivește).

Cam asta faceți dvs. aici. Ne povestiți din ce se zice că s-ar fi zis. Și așteptați niște răspunsuri. Or, răspunsurile pot să fie corecte sau pot să fie pe alăturea cu drumul, în pofida bunei credințe a celor care răspund. Căci fiecare răspunde în funcție de ce a înțeles din ce s-a povestit. Or, nu așa decurge o consultanță.

Apropo. Cum naiba să vă duceți la un notar ca să fie el „satisfăcut” /ca să-i satisfaceți lui cerințele, când el nu v-a arătat nici măcar testamentul despre care se povestește. Dvs. ați scris mai sus că nu ați văzut acel testament.

Păi atunci, întrebarea firească este: Înțelegeți măcar de ce vă duceți, unde vreți să vă duceți când ziceți că o urcați pe mama în autobuz? Înțelegeți măcar într-a cui „tevatură” jucați?
Mie nu mi se pare! Mie mi se pare că vă plimbați de-aiurea prin târg (sau dintr-un târg într-altul).
Vă zise unul „sări” și dvs. ne întrebați pe noi cam cât de sus să săriți.
Și v-ați mai și supărat pe câte unii dintre cei care au răspuns, fiindcă nu v-am povestit ... cum să vă frângeți gâtul!

Da, da. Exact așa. Căci unele întrebări de pe forum (în general, nu neapărat ale dvs.) sună, pentru cunoscători, cam așa: Cum să mă arunc în fântână? Povestiți-mi dvs. cum că-mi ceru unul și eu nu știu exact cum să fac/procedez...

Oameni buni, când aveți o problemă juridică, intrați mai întâi în biroul unui avocat. Vedeți mai întâi care sunt INTERESELE dvs. și abia după aceea (după ce v-ați informat! după vă aflați în cunoștință de cauză după ce ați înțeles toate efectele/consecințele) abia atunci să vă mai gândiți și pe ale cui interese să le mai satisfaceți.
Altminteri există riscul să vă azvârliți averi pe fereastră, crezând că ați făcut economie la un onorariu de avocat.

V-ați răcorit,doamnă?
Accept să achit onorariu unui avocat pt.o speță in care am ceva de castigat,nu atunci cand trebuie sa renunț la ceva. Iertati-ma,dar chiar sunteți lipsită de simțul realității. Renunț in favoarea legatarului și tot eu sa alerg la avocat???? Ma faceți să râd. La avocat nu se merge pt.o simplă formalitate .Pentru o hartie care costă 20 lei la notar.Intre timp notarul nr.3 mi-a dat hârtia fără nici o intrebare și am rezolvat problema.
Despre modul în care ați binevoit să îmi răspundeți, seamănă cu felul în care profesorul punea elevul la colț in vremurile de tristă amintire despre care pomeneați. Uitati ca postarea nu e despre mine sau despre ceea ce cred/ vreau eu. E despre ceea ce e corect și legal in situatia de față.

editare citat

Keyla a scris:

Nici acum nu stiu la ce am renunțat.

Sunt acestea cuvintele dvs.?
Așa să procedați și de acum încolo!
Să semnați hârtii fără să aveți habar ce semnați!