Iubitul mă bate regulat ori de câte ori se enervează sau are chef. Sunt disperată, nu mai știu ce să fac!

schimbati yala si anuntati politia daca incearca sa forteze usa. puteti formula o cerere pentru emiterea ordinului de protectie. contactati un avocat din zona unde locuiti. exista mai multe variante. nu disperati

Va mulțumesc frumos pt sfaturi, susținere și timp acordat!

Observ ca majoritatea celor care au comentat au facut-o fara sa ia in considerare faptul ca exista un tip aparte de agresori. Cei care chiar isi ucid victimele. Da, da, chiar exista, sa stiti. Si un ordin de protectie nu ii va putea opri sa intre peste tine si sa iti ia gatul daca asta vor. Poti sa te zbati tu cat vrei, poti sa lupti, sa zgarii, sa musti, cum spunea un utilizator, dar la final, cutitul tot acolo ajunge, daca lui i s-a pus pata sa ajunga acolo. Si da, merg apoi la puscarie. SI, CE? Peste 5, 7, cel mult 10 ani ies pentru buna purtare si viata merge inainte.

Pai si tipul asta e in categoria asta. Incercam sa ma gandesc la solutii care sa il opreasca sa o omoare. Nu trebuie sa zgarii si sa musti pt ca nu trebuie sa-l lasi sa se apropie ca sa ajungi sa faci asta. Te poti apara de la distanta. Spray-ul nu-l poate folosi in interioare, ca isi face rau si ei. Trebuie schimbata yala si apoi ignorat complet, blocat peste tot, astfel incat el sa nu o poata contacta. Pe strada sa nu existe contact vizual, etc... Sa-l lase sa urle la ea pe strada "linistit". Ignore complet, ca si cum n-ar exista.

Bună seara,
Multă lume nu înțelege sau nu realizează ca femeile care sunt în situația mea dezvolta o frica uriașă dar și un atașament cumva forțat la nivel psihic.
Nu vreau sa mi găsesc scuze sau sa provoc cuiva mila.
Îmi doresc o soluție sau poate doar un pic de înțelegere.
Toate sfaturile m au ajutat într un anumit fel și va mulțumesc.
Noutatea este ca de o săptămână, în urma comportamentului meu, cred, mult mai indiferent fata de el, acest individ a sp ca el pleacă pt ca nu sunt ceea ce își dorește.
Sper din tot sufletul sa nu mai revină. Este pt prima data când am parte de o oarecare liniște, sechelele încă sunt, dar sper ca vor trece.
Am început acest post sincera și vreau sa l mențin la fel, de aceea cu riscul de a "fi bătută cu pietre" vreau sa spun în aceasta săptămâna pe lângă faptul ca m am bucurat ca a luat aceasta decizie m a încercat și o tristețe, da, știu! Nu am de ce sa o simt dar uite ca este! De aceea am spus mai sus ca dezvolți și un atașament. Știu, psihologii îl numesc atașament pt agresor! De ce am scris aceasta trăire? Pt ca vreau ca persoanele care sunt în aceeași situație sa știe ca e absolut normal, dar sa aibă butere sa reziste și sa nu uite esență problemei.
Bănuiesc ca la teorie toată lumea e buna, inclusiv eu!
Sper sa nu mai ajung în situația în care am fost și el sa nu și schimbe atitudinea și sa revină pe capul meu!
O seara /dimineața frumoasa!