Cum interpretați acest text din hotărârea judecătorească: preluarea minorului ,,din'', nu ,,de la'' domiciliul mamei? Ar trebui ca mama să permită accesul în domiciliu în vederea preluării?

Copilul are peste 8 ani iar de la 4 ani de cand programul a fost stabilit in intregime prin luarea minorului din domiciliul mamei, interactiunea tata copil este de cateva minute in fata usii, tatal nici nu are voie sa se apropie prea mult de prag. Si da, tatal s-a prezentat de sute de ori la copil. Si de multe ori copilul nu e acasa, uneori e si striga de undeva din casa ca nu vine si da, alte dati vine pana in pragul usii, de fiecare data tatal nu a plecat cu copilul.

Lucrurile nu trebuiau acceptate inca de la inceput, mai ales ca aveati si instrumente, plangeri, executari silite..
Cred totusi ca asta nu e adevarul intreg, adica daca ar fi sa audiezi si cealalta parte, poate exista ceva motive. Nu vad cum o familie normala in care ambii au o relatie buna cu copilul, il iubesc, il plimba, il dragalesc.. era mic cand v-ati despartit.. mi se pare de domeniul fantasticului ca odata cu despartirea sotilor, indiferent de ce.. sa nu iti mai lasi copilul sa interactioneze cu celalalt parinte cand ei au avut o relatie apropiata. Daca v-ati trezit sa fiti parinte dupa divort, da.. e posibil ca asta sa fie un motiv, sau ar putea sa fie vb de frustare, sa vrea sa va faca sa suferiti si neavand cu ce sa va loveasca, va limiteaza dreptul la copil, sau ambitia de a detine controlul. orice ar fi, ar fi fost bine de descoperit cu ajutorul unui pshiholog cauza si sa fi incercat sa va intelegeti.
Acuma ca ati ajuns in faza asta de nu ar mai vrea el sa mearga, ar trebui oricum evaluat de un psiholog. Daca s-a hotarat sa vada unul, se pot aplica si amenzi pe zi de intarziere.
Mai cred ca ambii parinti trebuiau bagati in sedinta cum se zice si invatati sa fie parinti si asta de mult, de acum 4 ani. Acum mie cel putin, mi se pare greu de recuperat timpul pierdut.

Mama este obligata sa insoteasca copilul la consiliere cam de un an de zile, dar a refuzat, tocmai pentru ca nu doreste imbunatatirea legaturilor dintre tata si copil. Erau stabilite clar cate sedinte cu mama, cate cu tata, cate impreuna cu ambii parinti. Ar fi fost o sansa pentru copil, dar din pacate nici asta nu s-a putut face. Mama afirma ca si asa copilul nu pierde nimic daca nu este tatal prezent in viata lui pe motiv ca tatal si asa nu are o cariera de succes si nu ar fi model pentru copil.

Din ce știu, dacă știu corect domnul AgainstPas a mers înainte încă de atunci. Mama a plătit penalizări, e în penal însă degeaba.
Pentru ca masurile și legea în cazul de fata e prost gândită. Se lasă toată greutatea deciziei pe umerii minorului care știe cu certitudine ca va dezamăgi dacă pleacă cu celalalt.

Alienatoarea stim ca este condamnata deja penal.Si asa va ramane definitiv.Nu penalitatile sunt scopul,omul vrea sa opreasca abuzul si sa aibe relatii personale cu propria fica.
Deci bunicuta alienatoare o sa aibe mai multe surprize....

Ca sa fie lucrurile clare. Nu ar exista nicun fel de litigii penale sau civile atata timp cat parintele nerezident ar avea o relatie normala cu copilul. Ar ramane fara obiect si interes.