valeriu avram a scris:
Cine poate stabili daca persoana respectiva avea discernamant sau nu?
Nu trebuie dovedit că avea. Ci acela care afirmă că n-ar fi avut trebuie să facă această dovadă. (cu acte medicale, expertiză medico legală etc.)
Din legendele avocaturii:
Se spune că într-o cauză de anulare a unui testament pentru lipsa de discernământ a testatorului, reclamantul nu reusise să dovedească mai mult decât că autorul testamentului fusese afemeiat și risipitor.
Și cum judecătorul era bărbat, iar avocatul pârâtului tot bărbat, acesta din urmă și-a început pledoaria cam așa: Domnule președinte, dacă a fi afemeiat și risipitor ar fi semne de nebunie eu mă întreb cine ar mai fi apărat și cine ar mai fi judecat în această cauză?
Cam așa și-n povestea dvs. Ne-ați spus că omul avea 72 de ani și era văduv. Or asemenea „indicii” n-ar putea ridica nici măcar vreo bănuială cu privire la lipsa de discernământ.
Cât privește proprietatea, dvs. afirmați că ar fi fost bun comun, iar notarul trebui să-l fi văzut ca bun propriu pentru a autentifica actul. Și noi cum am putea discerne cine a văzut mai bine? Că nu văzurăm nici un act. Doar vorbe...