Alienare parentala!

da doamna PS, pana la 3, 4 ani copilul este ascuns de parinte in zilele cand ar trebui sa fie preluat ca vezi Doamne e prea mic, are anxietate de separare de mama, tatal e iresponsabil bla bla. Ulterior, cam in jurul varstei de 4 ani si ceva, 5 este invatat sa zica ca nu pleaca si rasplatit ca atare pentru decizia sa "independenta". Nu este rocket science sa ii induci unui copil gandurile si reactiile potrivite legat de tas-o, mai ales cand le vede cu prisosinta in casa. Ulterior, cu cat creste copilul cu atat lucrurile devin si mai usoare pentru parintele rezident. Si aplauda fericit respingerea parintelui nerezident, nestiind insa cat de mult va avea de suferit ulterior si copilul, dar si rezidentul pentru aceasta bucurie groteasca.
Teoria cu tatal e de vina tine in niste cazuri. Dar nu in alea in care mamica a impiedicat programul si copilul nu a avut sansa sa dezvolte legaturi si sentimente firesti pentru tata. Normal ca acum nu e dragoste, normal ca nu ii sare in brate, normal ca acel copil are ceva mai bun de facut decat sa petreaca timp cu tatal pe care l-a vazut cateva zeci de minute pe an. Si normal ca mamica, cea cu care a stat in tot acest timp (chiar si in acele zece minute pe an, ca nu-i asa, trebuie controlat copilul si in prag la usa) poarta responsabilitatea reactiilor copilului. Fericirea asta cu copilul soldatel alienat ca la carte ce-si minte tatal, il respinge si in final il raneste cum l-a invatat mamica mai bine va avea picioare scurte. Si desi in toata ecuatia asta mamica jubileaza crezand ca doar tatal are de suferit, se va dovedi ca necunoscuta e in realitate in relatia bolnavicioasa dintre minor si adultul alienator. Greul va incepe doamna PS cand tatal va disparea din ecuatie si aceste mici "satisfactii" de moment legat de batjocorirea tatalui vor disparea si ele. Sa vedeti ce frumos se manifesta aceste traume din copilarie.

againstPAS, nu aveţi dreptate. Copilul meu, până la ca 4 ani, nu ieşea din casă fără mine, deşi locuiam împreună cu părinţii de când s-a născut copilul. Nu e vorba de ascuns copilul, înţelegeţi? ci de acel ataşament al copilului faţă de mama.Cu atât mai mult s-a speriat să plece cu tata fără mama, tată care nu s-a interesat de el decât de 2 ori/an, şi atunci câteva minute. Exact aşa cum acuzaţi dvs., eram şi eu acuzată.
Eu cred că vinovate sunt şi legile care permit mamelor să stea 2 ani acasă cu copilul, astfel între mamaă şi copil se creează acel ataşament asigurator. Bineînţeles, dacă tatăl îşi ia concediu de creştere a copilului, el va fi cel de care copilul nu vrea să se despartă.
Dvs. vorbiţi de "relaţii fireşti".Nu, domnule, vizitele marţi şi joi între orele......, a treia sâmbătă din lună, prima săptămână din vacanţa., etc. NU sunt legături fireşti. Relaţiile fireşti sunt când mama şi tata plimbă copilul împreună, ţinând copilul de mânuţe, când mănâncă împreună la aceeaşi masă, când merg împreună cu familii prietene şi copiii acestora şi copilul îi vede râzând, când mama pupă obrazul drept în timp ce tata pupă obrazul stâng, când mama explică copilului că nu e bine ce face copilul şi tata confirmă, explicând, la rândul lui, de ce nu e bine, etc.
Din moment ce un părinte a părăsit familia, nu mai există acele "relaţii fireşti", ci se nasc nişte obligaţii pentru părintele cu care a rămas copilul şi pentru copil, sub lozinca "dreptul copilului".
Omul e făcut astfel încât să nu-şi recunoască greşelile.Şi atunci, are la îndemână acuzaţiile. la fel ca în politică.

Am fost la executor, am dovedit ca acuzatia de a nu fi platit pensia este falsa si am facut o cerere in care am solicitat respingerea dosarului in baza motivului neintemeiat al fostei, mi-au comunicat ca fosta sotie poate solicita sa primeasca pensia alimentara prin intermediul lor, dupa cateva zile (Undeva prin Februarie) mi-au trimis, pe e-mail, o copie a solicitarii pe care urma sa o primesca si fosta, dupa ce am confirmat nu am mai primit nici macar un semn de la ei!
La una dintre ultimele vizite fosta mi-a spus ca a decis sa mearga in continuare cu dosarul (sa primeasca pensia prin intermediul lor) si ca urmeaza sa imi vina o hartie la locul de munca pentru ca sa platesc cheltuielile ei cu dosarul!
Din moment ce nu are motive intemeiate , ci doar vrea sa primeasca pensia prin intermediul lor (motivul fiind "sa nu faci figuri la plata pensiei pe viitor") reiese ca este doar un moft al ei si clar nu am dece sa-i platesc eu cheltuielile!
Mentionez ca am trimis , catre acelasi executor, o cerere in care solicitam deschiderea unui dosar impotriva ei pentru nerespectarea deciziei judecatoresti , nici la acel e-mail nu am primit raspuns!

Probleme nu sunt in relatia cu fetita, automat trage mai mult la mama , aceasta petrece cel mai mult timp cu ea, la fiecare intalnire, chiar si in serile de dinainte, fata repeta cuvantul "Tata" de 5-6 ori in 10 secunde iar in serile de dinainte alearga, cel putin, prin camera bucuroasa si continua repetitia
La intalniri copilul imi sare in brate si isi lasa capul pe umarul meu, in parc trage de amandoi sa mergem impreuna sa ne jucam cu ea dar se pare ca fosta sotie este mai interesata de propriile sentimente decat de interesul superior al copilului
Ma astept la orice actiune din partea fostei sotii dar asta nu inseamna ca o sa ai si permit orice!



In momentul in care parintele alienator nu respecta decizia judecatoriei se poate actiona prin executor, judecatorie si/sau circa de politie de care parintele alienator apartine
In situatia mea singura problema este ca nu imi respecta numarul de ore de vizita (11h /2 Saptamani) solicitarea mea (verbala) catre fosta sotie a fost sa-mi respecte numarul de ore acordate de catre tribunal pentru vizitele mele cu copilul , nu am fost absurd sa ai cer sa respecte intocmai programul, decizia mai specifica si faptul ca in lipsa ei poate participa unul din bunicii materni sau chiar amandoi (Fapt care nu a fost efectuat)

@martonze
bullshit ma scuzati, din moment ce tatal a parasit familia (a parasit sotia zic eu) nu e musai sa pupe tata obrazul stang si mama pe cel drept, ci doar ca oamenii sa se poarte ca niste persoane sanatoase la cap si sa se gandeasca ca acel copil va creste iubit si ingrijit de ambii parinti chiar daca sunt separati. Am vazut exemple de relatii civilizate, functionale post divort. Daca insa unii sunt control freak si vor sa se razbune prin fostul prin copil se ajunge la situatia de refuz al copilului. Ecuatia e simpla: vrea tatal ca acel copil sa nu petreaca timp cu mama sau invers? De ce intotdeauna cand mama are spume la gura cand vine tata si rezulta din tot ce face si zice ca nu considera benefica relationarea celor doi fix atunci si copilul isi respinge tatal? De ce ascundeti in spatele unor scenarii cand realitatea e una simpla? Nu ma luati de tatii disparuti de pe planeta, cei abuzivi sau mai stiu eu ce specimene drogate. Vorbesc de fraierii aia care au venit de sute de ori la copil, cei a caror mare pacat este fix cel indicat de dvs: au parasit mamica, nu familia.

fraierii aia... au parasit mamica, nu familia.

În acest caz , trebuie să redefiniţi FAMILIA. În mod uzual, prin familie înţelegem nişte persoane care convieţuiesc.
Aşa cum v-am spus, anxietatea unui copil nu se datorează neapărat influenţei părintelui la care locuieşte, ci obişnuinţei şi temerii de necunoscut. Vedeţi dvs., există situaţii în care părintele a dispărut din viaţa copilului din faza de scutecist sau dinainte de naştere, caz în care copilul va cunoaşte "tata" ca pe un musafir sau cazuri în care ambii părinţi au crescut copilul şi, după ani, s-au despărţit.Şi în această ultimă situaţie, sunt cazuri în care în familie au fost scandaluri, bătăi, alungări din casă sau cazuri în care părinţii s-au despărţit civilizat. Numai în acest ultim caz se pot continua relaţiile fireşti, nicidecum după traumatizarea copilului din fragedă pruncie.
Instanţele ar trebui să cântărească în alt mod situaţia în care părinţii nu au avut viaţă de familie, fiindcă copilul, crescut în familie monoparentală, în general împreună cu bunicii, nu au noţiunea de "tată" (sau mamă) în absenţa acestuia, dar vede la TV, la grădiniţă, la locul de joacă, etc. mama cu tata: Donald cu Minnie, Cei trei purceluşi, etc.şi asociază personajele cu persoanele cu care locuieşte.Copilul meu i-a spus bunicului:"bunicule, de ce nu te căsătoreşti cu mami?" De aceea, este greu de explicat puiului de ce domnul care vrea să-l ia la plimbare e "tata" şi nu bunicul e tata. Trebuie foarte mult tact din partea părintelui care nu locuieşte cu copilul pentru a-l atrage şi a-i insufla dorinţa să petreacă timp cu el.