Alienare parentala!

Lucrurile sunt simple: cand tu ameninti, nu cu cuvinte, ci prin fapte, insasi existenta linistita si normala a mamei si a copilului, nu mai ai cum sa pretinzi si sa astepti sprijinul ei!

DA când ameninti de nebunul NU când urmezi drepturile legale ale tale și ale copilului pentru infracțiunea comisa de mama.
În plus, ați greșit enorm punând problema și asta arata în opinia mea de unde pleacă toată eroarea în opiniile dumneavoastră, și anume NU NETEZIDENTUL AȘTEAPTĂ SPRIJINUL EI. În tot ce ați scris dumneavoastră mama trebuie sa sprijine COPILUL ( nu tatăl) pentru ca binele copilului e sa aibă doi părinți.
Cand tu distrugi și prin cuvinte și prin fapte liniștea, decenta, speranța unei vieți normale și siguranță copilului, nu ai cum sa NU te aștepți ca celalalt parinte sa nu sara sa își protejeze copilul sau ca legea și societatea întreaga sa nu te sancționeze.

Cand te gandesti sa bagi mama in puscarie, fara sa-ti pese de consecintele asupra copilului, nu esti parinte. ORICE motivatie ai, ORICAT de vinovata e mama, nicio lege nu te obliga sa continui razboiul, indiferent de consecintele lui.

E de datoria oricărui părinte și a oricărui adult sa ia masuri și sa bage în pușcărie o mama, tata, bunic, unchi sau mătușa, orice adult sau adulți CARE ABUZEAZĂ UN COPIL.
CONSIDER CA ÎN URMA ABUZULUI PE CARE ÎL COMIȚI ASUPRA PROPRIULUI COPIL PIETZI CALITATEA DE PARINTE.
Grija dumneavoastră se duce strict către mama indiferent de ce pățește copilul mama sa nu ajungă în pușcărie. Ori grija mea se duce către copil. Copilul sa fie protejat.
Sa stiti ca abuzul comis de mama nu e mai ușor de dus de către copil ba din contra. Pentru ca mama ar trebui sa asigure dragostea necondiționată și când nu numai ca nu o face dar se folosește de statutul ei pentru a-și răni copilul.... E pur și simplu pervers.
( desigur, vorbesc strict de cazurile de alienare)

Pentru asta cum il mai pregatesti emotional?

prin terapie, în plus, când abuzul încetează, cu dragoste și ajutor copilul așează lucrurile cum trebuie și depinde de momentul la care se intervine, reușește sa vindece complet sau o mare parte din trauma.
Eu m-aș îngrijora mai mult de cum va explica mama adultului recuperat ca l-a abuzat. Asta da discuție grea.

Cat de nemernic sa fi sa-i faci copilului tau asa ceva? Si cum va fi cand copilul va creste si va intelege ce ai facut? Credeti ca ii va ajunge explicatia cu nerespectarea programului de vizitare?

Ce, sa îl salvezi? Când va înțelege ce a făcut tatăl va aprecia iubirea singurului părinte care l-a iubit suficient. În plus, sa nu dramatizam, se ajunge doar câteva luni la pușcărie pentru nerespectarea programului de legături personale. Timp suficient sa acorzi terapie psihologica alienatorului și copilului, sa schimbi domiciliul într-un mediu stabil și apoi sa ii ajuți pe cei doi sa ia legătura treptat și funcțional.

Credeti ca asta va fi suficient pentru tot universul lui dat peste cap?

Ooo, dar universul copilului este dat peste cap la divorț și complet distrus când ajunge sa creadă ca tatăl e rău, ca va muri dacă va pleca cu el sau dacă nu va înțelege de ce nu îl mai vede și nu vine sa îl vadă ( copilul fiind ascuns).
Unica modalitate pentru ca acel copil sa mai aibă un univers este sa scoți copilul din abuz atunci când e cazul.
Si ca să va fac viata mai ușoară, dat fiind faptul ca alienarea parentala atrage asupra psihicului consecințe destul de asemănătoare unui viol va invit sa va citiți postarea de mai sus în ipoteza ca vorbiți de o mama care își violează copilul. Asa o sa va sara în ochi imediat cât de greșit este ceea ce susțineți și de ce.

When,teoria, bat-o vina, nu concordă cu realitatea! Văd o mamă lovită de tată, căzută la pământ, în faţa copilului.Copilul e mare, are deja 10 ani.Copilul, din instinct, se îndreaptă ameninţător către tată, când mama, ridicată de la pământ, zâmbeşte şi-i spune copilului: vezi ce frumos se joacă mama cu tata?Copilul plânge, dar mama repetă că ei s-au jucat doar! Apoi, copilul îi reproşează mamei că vrea să îl mintă, că el a văzut cum tata a îmbrâncit-o! Până când, doamnă? De ce trebuie o mamă să suporte permanent străini în preajma copilului şi a casei sale, să se vadă filmată cu neruşinare, să fie hărţuită ani de zile, cu copilul de faţă?!Şi totuşi, tot ea să fie acuzată?!
Exemplele de pe site indică deja o cunoaştere a noţiunii de "alienare parentală" din partea multor useri, şi, în consecinţă, ei se recunosc în "părintele ţintă", fiindcă orice ar face mama(tata), se găsesc motive contra.
D-nul AlexEnder este unul din aceştia.Mie mi se pare deja preludiul războiului ce va să urmeze întocmirea graficelor cu prezenţa la program, cu martori, cu menţionarea lipsei informaţiilor despre copil, etc. Tatăl trăieşte peste mări şi ţări, nu are telefon, whatshapp, ca să se informeze despre copil? Orice instituţie are obligaţia, prin lege, să dea informaţii despre copil. Dar domnul se plânge despre nerespectarea numărului de ore petrecute cu copilul, înseamnă că îl vede, se poate informa direct de la mamă despre toate amănuntele. Eu aici nu văd alienare parentală, ci pur şi simplu mici neînţelegeri între părinţi, care se pot rezolva calm, la o masă împreună, în beneficiul copilului.

Scrieţi mai sus că informaţia privind căile legale ce vor urma nu reprezintă ameninţări, aşa este. De 2 ori mama nu e acasă, fiindcă a mers cu copilul la o onomastică sau la bunici, tatăl are la dispoziţie plânerea penală în care se constituie parte civilă, penalizare pe zi întârziere, daune cominatorii, acţiune în răspundere delictuală, etc.Deci poate da nenumărate informaţii.Întrebarea mea este:dacă tati nu vine de 2 ori, de 10 ori, de 100 de ori, mami cum îl poate ameninţa sau măcar "informa"?Fiindcă, dacă după 100 absenţe copilul nu vrea să plece cu tati la plimbare, "alienare parentală" scrie pe fruntea mamei! Perfect legal!

When,teoria, bat-o vina, nu concordă cu realitatea!

În cazurile de care vorbesc eu concordă perfect.

Văd o mamă lovită de tată, căzută la pământ, în faţa copilului.

sunați atunci de urgenta la politie, alertați vecinii.

Copilul e mare, are deja 10 ani.Copilul, din instinct, se îndreaptă ameninţător către tată, când mama, ridicată de la pământ, zâmbeşte şi-i spune copilului: vezi ce frumos se joacă mama cu tata?Copilul plânge, dar mama repetă că ei s-au jucat doar! Apoi, copilul îi reproşează mamei că vrea să îl mintă, că el a văzut cum tata a îmbrâncit-o!

Aaaa, vorbeați figurat, Am înțeles acum. Însă, exceptând faptul ca e o poveste vizuala foarte puternica și cutremurătoare, nu are nimic de-a face cu alienarea. Cum v-am mai menționat de multe ori, când e implicat abuzul fizic din partea nerezidentului nu este NICIODATA vorba de alienare parentala. Și dacă îmi permiteți sa ca atrag atenția, subiectul acestui topic e alienarea parentala.
Puteți deschide însă alt subiect cu titlul Când NU e alienare parentala.

De ce trebuie o mamă să suporte permanent străini în preajma copilului şi a casei sale, să se vadă filmată cu neruşinare, să fie hărţuită ani de zile, cu copilul de faţă?!Şi totuşi, tot ea să fie acuzată?!

Pentru a demonstra fără dubiu la tribunal alienarea parentala, pentru ca legal sa se poată lua masuri de salvare a copilului din abuz.
Cand mama se satura de tot își poate încuraja copilul asa cum am exemplificat mai sus.

Eu aici nu văd alienare parentală, ci pur şi simplu mici neînţelegeri între părinţi, care se pot rezolva calm, la o masă împreună, în beneficiul copilului.

DA pentru ca momentan este început de alienare parentala, un mugurel, nu alienare parentala la forță maxima și merita încercată o soluție asa cum ați spus dumneavoastră însă în prezenta unui mediator sau psiholog sau ruda/prieten în care au amândoi încredere.

De 2 ori mama nu e acasă, fiindcă a mers cu copilul la o onomastică sau la bunici, tatăl are la dispoziţie plânerea penală în care se constituie parte civilă, penalizare pe zi întârziere,

Se întâmplă exact ce ați scris dumneavoastră mai sus cu condiția ca în loc de 2 sa fie 20. Pentru ca niciodată, dar niciodată nu ajungi sa plătești penalizări sau dosar penal pentru ca ai fost de 2 ori plecata cu copilul. Deși ar fi fost decent sa anunți.

Intrebarea mea este:dacă tati nu vine de 2 ori, de 10 ori, de 100 de ori, mami cum îl poate ameninţa sau măcar "informa"?Fiindcă, dacă după 100 absenţe copilul nu vrea să plece cu tati la plimbare, "alienare parentală" scrie pe fruntea mamei!

Dacă tatăl nu se prezintă atunci NU este caz de alienare și revin la sfatul inițial de a deschide alt topic pentru ca aici vorbim de alienare.
Cand copilul refuza sa meargă la programul de vizita din cauza unui abuz comis de nerezident cu el ca martor sau din cauza unui abuz comis direct asupra lui NU este alienare.
Dacă aveți vreo inițiativa de a schimba legea, în sensul de a modifica automat programul de legături personale la 4 absente la rand ale tatălui și apoi decăderea la 10, sunt alături de dumneavoastră trup și suflet. Mi se pare o aberație dăunătoare sa lași în drepturi un părinte care dispare luni și ani de zile.

proastasatului a scris:

Stimate when, Cand ai dus lucrurile pana aici, asteapta=te la orice, caci acea mama nu mai are nimic de pierdut. Cand te gandesti sa bagi mama in puscarie, fara sa-ti pese de consecintele asupra copilului, nu esti parinte. ORICE motivatie ai, ORICAT de vinovata e mama, nicio lege nu te obliga sa continui razboiul, indiferent de consecintele lui.

When, nu am mai vrut sa intervin, cu atat mai mult cu cat este inutil in totalitate. Insa tare mult as vrea sa vedeti la un moment dat zecile de procese intentate impotriva tatalui (cred ca e acoperit un sfert din codul penal). Si sa vedeti cum se tavalea cineva pe jos (va prindeti cine) si cerea ani buni cu executare pentru tata. Sa vedeti cum se tavalea pe jos sa fie arestat preventiv desi nu exista absolut niciun motiv. Nici scarba nu mai imi este la ora actuala. Si cum se rostogolea la televiziuni sa arate ce nenorocit e tata. Vedem cine are si cine nu de pierdut. Cu siguranta insa copilul daca continua sa fie abuzat (in mod evident) nu are nimic de castigat. Si cu asta am incheiat. Sunt lucruri mai bune de facut in afara scrierii pe forum catre toate saritele de pe fix.

Cu siguranta insa copilul daca continua sa fie abuzat (in mod evident) nu are nimic de castigat

Din păcate după ani de zile de abuz emotional, chit ca mâine copilul dumneavoastră va fi scos din mediul în care se afla este puțin probabil sa mai reușească sa vindece trauma și sa se împiedice manifestarea de comportamente disfuncționale pe viitor.

Sunt lucruri mai bune de facut in afara scrierii pe forum catre toate saritele de pe fix.

Aici depinde de scopul prezentei pe forum, în ipoteza în care chiar vorbești cu persoane sărite de pe fix.
Asa cum am mai menționat, eu am mai multe motive ale prezentei mele aici și toate postările de pe acest forum m-au ajutat extraordinar de mult în ce mi-ai propus.
Mai am însă de bifat ceva.
Nu pot decât sa va doresc multa înțelepciune și răbdare pentru tot ce vi se așterne în fata.