recunoastere paternitate

Dv doriti: recunoasterea copilului rezultat in afara casatoriei; schimbarea numelui de familie al copilului – cu al dv – si inscrierea numelui dv la rubrica “tata” in certificatul de nastere; schimbarea ordinii prenumelor care apar acum in certificatul de nastere; stabilire program de vizitare.

Cred ca pentru a obtine toate acestea este mai scurta procedura prin instanta – altfel alergati pe la institutiile statului de n-o sa mai stiti de dv. (iar pentru stabilirea programului de vizitare oricum mergeti in fatza instantei – daca vreti sa fiti sigur ca mama nu se razgandeste).
In cererea adresata instantei veti putea scrie toate aceste "dorinte" pe care le aveti.
Pentru schimbarea ordinii in care sunt inscrise cele doua prenume in certificatul de nastere al copilului aveti nevoie si de acordul mamei – acord pe care il poate manifesta in fatza instantei.
Instanta, analizand cererea si actele aflate la dosar, va da o hotarare judecatoreasca pe care dv o veti prezenta la “starea civila” iar functionarii vor proceda la modificarile stabilite prin respectiva hotarare.
La dosar trebuie prezentate certificatul de nastere al copilului, o copie dupa actul dv de identitate, acordul mamei cu privire la schimbarea ordinii prenumelor, declaratia de recunoastere a paternitatii. Daca va intelegeti cu mama asupra programului de vizitare e si mai simplu… scrieti in cerere cum v-ati inteles (cui ii va fi incredintat pentru crestere si educare, cand aveti dreptul sa fiti impreuna cu acel copil si in ce conditii).
Pentru instanta nu e necesar cazier fiscal etc… Necesare sunt actele de identitate, de stare civila – traduse; legalizata traducerea, in cazul dv.
Cred ca e procedura cea mai simpla.

Daca facetri actiune, sansele sunt mai mari ca si mama sa ceara incredintarea in aceeasi actiune...
E o prostie ca oamenii sa mearga in instanta doar asa, ca cince stie, desi in prezent se inteleg.
Hotararea aia nu face cat o ceapa degerata ulterior, daca se schimba situatia de fapt. In plus, sa vad un om care va spune ulterior judelui: stiti, atunci ne intelegeam, acum nu. Pai de ce ati facut prin instanta daca va intelegeati?? :O

Cat despre prenumele alea, eu ca jude nu as admite actiunea prin care UN ROMAN va purta ca prim prenume unul strain, nu imi pare necesar cu atat mai mult cu cat pare ca va fi crescut si educat in Romania.
Ba mai mult, ordonanta 41 da prioritate numelor romanesti asa incat, daca acel copil va vrea sa scape de numele straine doar ca asa vrea, va putea sa o faca; singur sau cu mama.
Caci e stupid sa traim in Roma cu un nume japonez... este vorba despre integrare culturala si psiho-sociala a omului in lumea concreta in care traieste.
Mie imi par numai orgolii astea si nu stiu in ce masura o instanta le va gasi potrivite. Eu le gasesc inoportune.
Sigur, alegerea va apartine.

Aproape :offtopic:

Uau!
“Hotararea judecatoreasca nu va valora nici cat o ceapa degerata” daca “lucrurile se schimba dupa aceea”? Adica, @tyusuf nu are dreptul sa se “asigure” de acum ca femeia respectiva isi va respecta angajamentele si ii va permite sa isi viziteze copilul? Tocmai pentru a nu ajunge in situatia de a spune: “atunci ne intelegeam”… In momentul in care femeia nu-si va respecta angajamentele “consfintite” in hotararea judecatoreasca se spune ca ar incalca unele dispozitii legale.
Sigur, nimic nu e batut in cuie, dar pana atunci fiecare avem dreptul sa credem ca ne “protejam” cum stim mai bine.
Sigur ca mama acelui copil ar putea cere incredintarea copilului – iar din cele scrise de @tyusuf nu pare ca el n-ar fi de acord…

Judecatorul, daca va respinge actiunea privind ordinea prenumelor inscrise in certificatul de nastere nu o va face pe motivul ca “un roman” va purta ca prim prenume un nume strain. Ar fi chiar culmea! Apoi, din cate stiu, parintii cam au dreptul sa-si boteze copilul cu ce nume considera (cu unele exceptii). Adica, daca doi parinti sunt romani nu au dreptul sa-si boteze copilul cu prenume aflate… de prin telenovele?
Chiar nu inteleg de ce e “stupid” sa traiesc in RO cu un prenume japonez! Adica, toti acei japonezi care traiesc in RO sunt… stupizi? Si copiii lor la fel?
Un strain care obtine cetatenia romana ar trebui sa-si schimbe numele si prenumele cu unele romanesti pentru a se… “integra cultural si psiho-social”? Scuze dar… :O

Exact. Daca lucrurile se schimba (nu ma refer la parerea unei parti, ci la lucruri in general: locatii, locuri de munca, timpii de petrecut cu copilul, venituri etc., un cumul de factori), atunci hotararea nu mai are o relevanta prea mare, ea putand fi inlocuita de alta noua.
Legea permite parintilor sa obtina un nou program de vizitare sau chiar o reincredintare in situatia in care starea de fapt s-a modificat considerabil.
Mai mult, la o actiune ulterioara a oricareia dintre parti, domnul ar avea un dezavantaj din faptul ca la un moment dat a obtinut o hotarare cand nu era nevoie de ea.
Este o chestiune de fapt care arata o serie de lucruri, in functie de alte probe cu care se coroboreaza: nevoia de control, genul sau de negociere nu tocmai constructiva etc.
Privitor la incredintare, domnul intreaba de la bun inceput cum poate el bloca o astfel de actiune a doamnei, cum s-o impiedice, eventual, s-o exercite.

Cu privire la nume, eu asa vad scopul legii referitoare la schimbarea pe cale administrativa a numelui. Daca eu am un nume strain si sunt cetatean roman, il pot schimba intr-un nume romanesc (oricare, la alegerea mea) numai pentru motivul ca este strain.
Strain de ce? Ca ii suna legiuitorului urat?
Nu, ci pentru ca el promoveaza o cultura romana probabil, ca el intelege ca m-as simti mai bine sa am un nume compatibil culturii in care taiesc, sa nu simt discomfortul de a-mi spune pe litere numele la fiecare recomandare etc.
De aici am desprins eu chestiunea cu integrarea...
Adica mama si tata pot sa-mi puna numele Pampalaie, dar eu am dreptul sa il schimb; asta nu afecteaza libertatea lor de a ma numi cum vor si nici a mea de a ma numi decent. La fel cu numele straine.
Poate stupid e un cuvant prost ales, dar nu va fi usor daca nu esti japonez! :D
Nu am spus ca TREBUIE cineva sa faca ceva sau sa schimbe vreun nume, am spus numai ca, dni punctul meu de vedere, legea romana favorizeaza numele romanesti si in acest spirit nu vad importanta unui orgoliu de a modifica ordinea unor prenume. Sau a unor nume.
E parerea mea, poate ca un jude va considera altfel.
Dar daca se inteleg, cine nu-i lasa sa faca asta pe cale administrativa?
Nu inteleg logica unui parinte de a dori ca celalalt sa nu aiba anumite drepturi, insa el sa ceara tot ce se poate; nu da dovada de bune intentii si daca va proceda astfel, consider ca ii va fi in detriment daca, in viitor, apar neintelegeri.
Poate ca nu va fi asa, eu vad insa numai juridic ce se poate itampla, ce consecinte ar avea dpdv al unei eventuale reveniri in instanta pe termen lung.

poate nu am fost suficient de clar, in momentul de fata suntem de comun acord, vrem copilul sa aiba numele meu de familie, schimbarea de prenume ( care nu se justifica doar prin orgolii, initial am dorit sa numim copilul cu primul nume turcesc, dar mama copilului a avut probleme la nastere , fapt care a necesitat o spitalizare prelungita si certificatul a fost inregistrat de mama acesteia, " incurcand" numele intentionat) , stabilire program de vizita prin lege ( mi se pare normal sa am o "harie" care sa imi ateste acest drept, relatia noastra s-a terminat din cauza familiei ei care nu a acceptat "un turc" si ma gandesc ca pe viitor ar mai putea exista astfel de influente). vreau sa ne crestem copilul, sa se simta iubit si dorit de amandoi, dar sunt momente in care e bine sa existe si "hartii"...
in ceeia ce priveste schimbarea de prenume, daca instanta considera "stupida" dorinta noastra , atunci "vom alerga pe la toate institutile statului" cum spunea si
@trope_doi si o vom face pe cale administrativa...