Bună ziua. Am achiziționat un apartament în 2011 (eram divortata), ...

Nu, pentru ca atât timp cât sunteți in viata, un astfel de înscris este un pact asupra unei moșteniri viitoare, fiind lovit de nulitate absoluta.
Cazul dvs este unul extrem de frecvent și zău dacă înțeleg de ce trebuie sa polemizam atât și sa ne învârtim în jurul cozii, ca dacă și cu parca.
Donati-i fiului apartamentul cu clauza de uzufruct viager (fie numai în favoarea dvs, fie și a sotului) sau un contract de întreținere (dacă doriți asta și fiul este dispus sa o faca).
Discutați deschis cu fiul și cu soțul. Sunt extrem de mici șansele ca odată ajuns la o vârstă venerabila soțul dvs sa se apuce sa îl taraie pe fiul dvs prin tribunale, ca să ce...? Sa cheltuiască cât nu face pentru o cota parte din apartament.

Rezerva succesorala a soțului este de 1/8 din apartament. Pentru 1/8, ar trebui sa suporte toate cheltuielile legate de proces. În plus, nu se știe niciodată cine va "pleca" primul.
Dacă despicam firul în 100, nu mai facem niciun act.
Ca donația se ataca, ca vânzarea e deghizata si trebuie făcută dovada prețului, ca întreținerea nu s-a prestat, ca renta nu s-a achitat sau în ultima instanta ca la data semnării actului nu aveati discernământ. Ați fost bolnava și când erați mica...
Actul perfect nu exista. Altfel, justiția nu ar mai funcționa, iar avocații ar muri de foame.
Însă cu o atitudine deschisa, transparenta, cu o discuție directa și cu un act ce reflecta realitatea și intențiile dvs, veți avea marea surprindere ca nu va fi nicio problema.

Mai există varianta în care divorțați de soțul actual și nu vă recăsătoriți. Cum apartamentul este bun propriu, după divorț vă revine integral. Având un singur fiu, acesta va avea 100% drepturi asupra apartamentului când nu veți mai fi (el, sau moștenitorii acestuia, dacă cumva fiul moare înaintea dvs.). În acest caz nu este nevoie să faceți nici un fel de act și băiatul va avea 100% drepturi asupra apartamentului, fără reducțiuni.

Nu as vrea sa imi bag nasul unde nu imi fierbe oala, insa moral, cred ca o prima discutie trebuie sa o aveti cu actualul sot, astfel incat daca si el se afla intr-o situatie asemanatoare, sa procedeze identic (ex. bunurile dvs. sa nu intre la mostenire, insa sa aveti pretentii la bunurile lui).
In plus, nu stiu cum sunt impartite cheltuielile intre dvs. si sot, si ce asteptari aveti de la dumnealui, dar sunt convins ca la batranete acesta va fi mult mai aprope de nevoile dvs. decat propriul copil, care la randul lui va avea propria familie, nevasta, copii, soacra, etc.
Eu unul daca as avea o partenera care ar gandi in asemenea termeni, fara sa ma consulte, i-as ura succes si ne-am vedea separat fiecare de drumul sau in viata, pentru ca este clar ca acolo acel cuplu nu are la baza o valoare comuna, ci doar un interes sau o nevoie de a umple un gol interior.
Dvs. cunoasteti in amanunt toate aspectele din viata dvs, puneti-le in balanta atat dpdv logic, cat si emotional, lasati orgoliile de o parte fiindca nu va ajuta cu nimic...s-ar putea sa ramaneti singura in apartamentul in care veti avea un drept de uzufruct, iar propriul copil, manipulat de propria sotie, sa nu va aduca nici macar bucata de paine si traditionalul pahar cu apa, iar atunci o sa regretati ca nu aveti alaturi o persoana alaturi care sa va iubeasca, sa va respecte, sa va impartaseasca valorile, sa va ingrijeasca, sa va faca fericita pana in ultima clipa...decizia este una care pare grea, insa daca o ganditi din toate perspectivele si va asumati si toate eventuale consecinte, atunci aceea este varianta corecta.

Știu ca este un subiect delicat, cu multe nuanțe și multe implicații. Dar cu soțul am discutat prima data și ma înțelege, știe eforturile mele și motivele pentru care aleg orgoliul în acest subiect.
Da, aveți dreptate în ceea ce spuneți și sper sa reușesc sa iau cea mai buna și înțeleaptă decizie.

mrays99 a scris:

Nu as vrea sa imi bag nasul unde nu imi fierbe oala, insa moral, cred ca o prima discutie trebuie sa o aveti cu actualul sot, astfel incat daca si el se afla intr-o situatie asemanatoare, sa procedeze identic (ex. bunurile dvs. sa nu intre la mostenire, insa sa aveti pretentii la bunurile lui).
In plus, nu stiu cum sunt impartite cheltuielile intre dvs. si sot, si ce asteptari aveti de la dumnealui, dar sunt convins ca la batranete acesta va fi mult mai aprope de nevoile dvs. decat propriul copil, care la randul lui va avea propria familie, nevasta, copii, soacra, etc.
Eu unul daca as avea o partenera care ar gandi in asemenea termeni, fara sa ma consulte, i-as ura succes si ne-am vedea separat fiecare de drumul sau in viata, pentru ca este clar ca acolo acel cuplu nu are la baza o valoare comuna, ci doar un interes sau o nevoie de a umple un gol interior.
Dvs. cunoasteti in amanunt toate aspectele din viata dvs, puneti-le in balanta atat dpdv logic, cat si emotional, lasati orgoliile de o parte fiindca nu va ajuta cu nimic...s-ar putea sa ramaneti singura in apartamentul in care veti avea un drept de uzufruct, iar propriul copil, manipulat de propria sotie, sa nu va aduca nici macar bucata de paine si traditionalul pahar cu apa, iar atunci o sa regretati ca nu aveti alaturi o persoana alaturi care sa va iubeasca, sa va respecte, sa va impartaseasca valorile, sa va ingrijeasca, sa va faca fericita pana in ultima clipa...decizia este una care pare grea, insa daca o ganditi din toate perspectivele si va asumati si toate eventuale consecinte, atunci aceea este varianta corecta.

@cristina Exista o varianta prin care sa fiti sigura 100% ca vointa va este indeplinita: vindeti apartamentul si dati-i banii fiului! Nu in cont, in mana! P.S. Pt. toti: de ce credeti ca un ex-premier al Romaniei si un ex-sef al Camerei nu aveau/au conturi bancare?!