Negare paternitate

E refuzul (deocamdata) al copilului; pana la urma cu ce e vinovat copilul ca mama lui a decis sa accepte o relatie deschisa cu sotul? si a dorit sa faca un copil...cu cine ii da Dumnezeu? cu sotul sau cu celalalt? Cu ce e vinovat copilul ca sotul mamei a acceptat tacit situatia? De ce nu si-a pus problema paternitatii in urma cu 19 ani acest sot, acum atat de demoralizat? Stie sa ceara "relatie deschisa" dar nu realizeaza urmarile? a asteptat pana a ajuns acest copil major de ce? Ca sa-l invrajbeasca si contra mamei? Acum nu mai primeaza intersul major al copilului major, nu? Bine ca nu cere (deocamdata) si rambursarea tuturor cheltuielilor direct de la copil, daca tot e major.

După împlinirea vârstei de 18 ani, nu mai primează interesul superior al copilului.

Copilul în cauză poate să accepte că nu este copilul biologic al actualului om, și se rezolvă simplu procesul.

Noi ni stim de ce actiualul tata din acte a decis să conteste paternitatatea.
Poate fiul nenatural ia reproșat în fata că nu-i este tată biologic, și la rănit enorm pe tata din acte.
Noi nu știm totul ce este între ei.......

Nu stiu daca barbatul respectiv e distrus , poate ca e ... dar - garantat - e furios . Rau . Pentru ca , atunci cand doi adulti convin sa aiba o relatie “ deschisa “ , doua reguli trebuiesc respectate ( altfel se ajunge unde s-a ajuns ) : nu te implici sentimental si nu faci copii . Asta daca cei doi tin sa-si pastreze - totusi - casnicia . E o relatie ciudata , dar exista asemenea cupluri . Cand ambii hotarasc ca vor copii , revin la monogamie ( ca sa zic asa ) . Reactia respectiva fata de copil a fost - cert - urata ( poate ca raspuns la ceva ?? ) . Sa nu uitam ca , daca mama l-a mintit , l-a inselat , instrumentul cu care a facut-o e chiar acest copil . Daca tanarul , afland ce s-a intamplat , se oferea sa faca el ce e de facut ca sa repare situatia ( eventual , daca mama lui l-ar fi sfatuit sa mearga la cel care l-a crescut si sa-i spuna ” asta e , s-a intamplat , cum facem s-o rezolvam ? “ ) , obtinea - poate - altceva , alta reactie . Fara indoiala , el nu merita ce i s-a intamplat , dar ... gasim chiar si in Vechiul Testament , “ parintii au mancat agurida , si copiilor li s-au strepezit dintii “ . Pentru barbati , ( la fel ca la masculii regnului animal ) , instinctul de a avea urmasi , de a-si perpetua neamul , e mai puternic decat cel de a fi tata , de a creste copiii ( asta fiind o observatie personala , luati-o sub beneficiu de inventar ) . Mie mi se pare ca ar fi fost si mai egoist daca , pentru a fi linistit in constiinta lui ca nu a facut pe nimeni sa sufere , ar fi ramas in pasivitate , si n-ar fi facut nimic . Si asta pentru ca lipsa lui de actiune l-ar fi privat pe cel de-al doilea copil - care inteleg ca e chiar al lui - de niste drepturi , pe care , daca situatia ar fi ramas neschimbata , ar fi trebuit sa le imparta cu fratele sau . E bine ca instanta a aprobat testul ADN . Si poate cu timpul , dupa ce se va maturiza , va acumula experienta de viata , tanarul va intelege ca cel care l-a crescut nu a vrut in mod special sa-i faca rau , sa-l raneasca , ci ca nu a avut alta solutie .

De legislatia romaneasca legata de paternitate impotriva Romaniei s-au plans la CEDO mai multi cetateni. Unora li s-au admis actiunile, altora le-au fost respinse. Pt. cine e interesat, am dat cautare paternitate Romania CEDO.

Instanta a dispus efectuarea testului, asa ca procesul e ca și pierdut de catre copil.