Negare paternitate

Fiul nenatural a fost luat prin susprindere de brutalitatea cu care cel care l-a crescut i-a aruncat acele vorbe "nu esti copilul meu, sa nu-mi mai spui tata". A fost in stare de soc o vreme si obligat sa stea departe de casa. E un tanar silitor, cu rezultate excelente la invatatura (olimpic de nationala la o materie), capabil sa inteleaga multe lucruri. Exact asta nu pricepe: de ce acest om s-a razbunat pe el.
Retin o intamplare de cand acest baiat era foarte mic: parintele lui a ramas fara bani si era foarte afectat de situatie, copilul i-a dat 1600 din pusculita lui (bani primiti de la bunici, parinti cu diverse ocazii si pastrati in timp). Nu i-a primit niciodata inapoi si nu a facut niciun repros pt ca "tati avea nevoie de ei".

Asa este, procesul este ca si pierdut. Probabil va trebui sa ceara recunoasterea paternitatii prin chemarea in judecata a tatalui natural. Motivul pentru care copilul s-a opus efectuarii testului, este exact acest pas. Si faptul ca cel care l-a crescut, alimentat de femeia cu care sta acum si care a dezvaluit toata povestea, va face o mizerie publica ce il implica.
Toata familia este distrusa, nu pentru ca el e cu alta, ci pentru suferinta inutila a copiilor.

Multumesc!

Oare nu sotul este cel care a mintit primul cand s-a cununat in biserica? Dupa asta a vrut relatie deschisa iar ea a crezut ca de-a lungul timpului, el va face ce fac "toti barbatii care mai calca stramb". Nu, el venea acasa si povestea cu nosalanta cum era cu celelalte iar ea a tot acumulat, pana s-a intamplat sa fie in vizorul tatalui natural. Dupa mai multe saptamani de insistente, impotriva educatiei si principiilor (a primit o educatie conservatoare, iar sotul a fost primul barbat din viata ei), a ales sa traiasca si sa mearga mai departe.
Sigur, trebuia sa vorbeasca si sa-si asume copilul care e nascut din iubire, nu in urma unei aventuri.
Insa raul e facut, toata lumea sufera (in speta, copiii), iar sotul da dovada de lipsa de caracter razbunandu-se pe cel mare. Inclusiv cel mic (fiul lui natural)sufera din cauza tatalui si el nu realizeaza ca loveste si in el.
De acord ca e un barbat ranit si furios, dar chiar si asa, nu are scuze cand se razbuna pe un copil nevinovat care a gresit numindu-l "tata" timp de 20 de ani si in general, pe o fiinta mai slaba decat el.
Acest copil nu si-a putut sarbatori ziua de nastere la 20 de ani!
Nu-l va ierta niciodata, iar cel mic e atasat de fratele lui. Va veni ziua cand va intelege.

Stimata @camelia72 , in opinia mea , nu judecati cu dreapta masura . Si nici fiul dvs. mai mare . Nu vad de ce considerati ca sotul dvs. ( sau e - deja - “ fostul “ ? ) se razbuna pe cineva . De acord , reactia aceea atat de brutala nu are scuza , a fost ne-umana , dar in rest - despre ce razbunare ar fi vorba ? Omul simte ca dvs. l-ati lovit cu o maciuca in cap , si nu doar odata , ci cale de 20 de ani . Iar maciuca a fost copilul . Puteti sa-i cereti sa aiba sentimente calde fata de vreunul dintre dvs. doi ? E adevarat , primul a mintit sotul , dar mai are vreo importanta ? si dvs. ati achiesat la acel stil de viata . Corect era , cand s-a nascut copilul , sotul sa fie informat ca nu e al lui si sa poata alege daca vrea sa si-l asume ca fiu sau nu . Dar asta , acum , are prea putina importanta . Doar ca greselile au reverberatii , si lovesc unde te astepti mai putin , taman in cei care NU le-au comis . Priviti putin in perspectiva situatia , ca si cum nu ati fi implicata : e un motiv bun cel al fiului dvs. sa refuze testul ? Ce si-ar fi dorit ? sa ramana toate cum au fost , cu toate ca ambii ( copil si sot ) stiau ca nu e real ? ca el NU e fiu , iar tatal NU e tata ? A dorit sa-i apere cariera tatalui biologic ? sau sa nu fie nevoit sa treaca printr-un proces cu acesta ? dar nu-l sileste nimeni , poate sa ramana si liniuta in certifiatul lui de nastere la rubrica “ tata “ , il cheama in instanta doar daca are nevoie de intretinere . Si-a aparat propria liniste , fara sa-i pese deloc de linistea celui care l-a crescut . Tanarului i-a lipsit - cred eu - si un bun sfatuitor , pentru ca , daca ar fi mers la cel pe care la stiut drept tata cale de 20 de ani , si i-ar fi spus ca intelege situatia , intelege ca actele nu se potrivesc cu realitatea si s-ar fi oferit sa faca tot ce considera acesta ca trebuie facut ca sa se remedieze . Sa-i fi cerut sa se intereseze ce demersuri sunt necesare , ca el e gata sa le faca .” Vrei test ? facem test . Vrei actiune in instanta ? o introduc eu , ca tu pare ca ai niste impiedecari legale “ . Fara nici un fel de circ , totul prin buna-intelegere . Asa - cred eu - ar fi ramas loc de “ buna-ziua “ . Cum se prezinta acum situatia , sotul dvs. simte ca a fost inselat toti cei 20 de ani de dvs. , iar acum si copilul ii rade in nas , vrand sa-l insele si el . Inteleg ca aveti un copil deosebit , nu-i lipseste decat intelepciunea care vine cu experienta de viata , dar - fara indoiala - o va capata . Si - sunt convinsa - va intelege ( chiar daca nu va aproba ) pozitia celui pe care l-a crezut tata . Daca dvs. veti considera in continuare ca sunteti toti victimele lui , si veti inocula in continuare in capul copiilor ca sotul dvs. e cel care v-a stricat tuturor viata , ca e balaurul cu 7 capete , veti suferi in continuare toti trei , cu toate ca omul doar a vrut sa nu mai fie inselat in continuare . De ce a fost implicat si copilul de 12 ani in problemele dvs. de adulti ( parinti si frate ) , eu nu pricep . Nici nu trebuia sa stie ca exista vreo problema . Un baiat de varsta lui are mare nevoie sa-si admire tatal , si asta ar fi trebuit dvs. sa cultivati , nu sa ruinati , chiar daca considerati ca omul nu merita . Copilul merita . PS . Sa stiti ca , daca un secret e cunoscut de doi oameni , atunci sunt cu unul prea mult cei care-l stiu .