Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Un soricel privi din crapatura sa din perete si ii vazu pe taran si pe nevasta acestuia deschizand un pachet.
- Ce mancare sa fi adus oare? se intreba soricelul... Cu groaza isi dadu repede seama ca era o capcana.
Soricelul se strecura cu mare grija in curtea animalelor si dadu alarma:
- E o capcana in casa, e o capcana in casa!
Gaina cotcodaci si se infoie , ridica apoi capul si ii spuse:
- Domnule Soarece, vad bine ca acest lucru te afecteaza, dar pentru mine el nu are nici o relevanta.
- Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze.
Soricelul se intoarse atunci inspre porc si ii spuse:
- E o capcana in casa , e o capcana in casa!
Porcului ii fu mila de el , dar raspunse:
- Imi pare foarte , foarte rau , Domnule Soarece , dar tot ce pot sa fac este sa ma rog. Te asigur ca te vei gasi in rugaciunile mele.
Soricelul merse atunci la vaca si ii spuse:
- E o capcana in casa , e o capcana in casa!
Vaca ii spuse:
- Vai! Domnule Soarece, imi pare foarte rau pentru tine, dar chiar nu este o urgenta pentru mine.
Si asa se intoarse soricelul in casa, cu capul plecat si cat se poate de amarat, pentru a infrunta de unul singur capcana pusa de taran.
In chiar noaptea aceea in casa se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana in care s-a prins un soricel.
Nevasta taranului se repezi sa vada ce s-a prins. Pe intuneri , ea nu isi dadu seama ca in capcana isi prinsese coada un sarpe veninos.
Sarpele o musca pe nevasta taranului. Taranul o duse cat putu de repede la spital ,
si cand o aduse acasa, ea mai avea inca febra.
Oricine stie ca cel mai bun tratament impotriva febrei este supa proaspata de pui , asa ca taranul lua un cutit si se duse in curtea pasarilor , ca sa faca rost de principalul ingredient pentru supa.
Dar nevasta lui nu se insanatosi, asa ca prietenele si vecinele ei venira sa o ingrijeasca si stateau cu ea mai toata ziua. Pentru a le da de mancare, taranul fu nevoit sa taie porcul.
Nevasta taranului nu se mai insanatosi, si muri la scurt timp.
La inmormantare veni multa lume, iar taranul trebui sa taie si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul se uita din crapatura lui din perete, cuprins de tristete.
Asa ca data viitoare cand auzi ca cineva se confrunta cu o problema si tu ai impresia ca acest lucru nu te priveste, adu-ti aminte: Cand unul dintre noi este amenintat, cu totii suntem expusi unui risc.
Suntem cu totii implicati in aceasta calatorie numita viata. Trebuie sa avem grija unii de altii si sa facem un efort in plus pentru a ne incuraja unii pe altii.
ADU-TI AMINTE...
FIECARE DINTRE NOI ESTE UN FIR VITAL IN TAPISERIA ALTEI PERSOANE...
VIETILE NOASTRE SE INTRETES, SI ACEST LUCRU NU ESTE INTAMPLATOR...
Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poti tine strans este un prieten. :)
La 3 noiembrie 1919, Vasile Parvan tinea discursul introductiv la deschiderea cursurilor de "Istoria Antica si Istoria Artelor", la Universitatea din Cluj-Napoca. Acest discurs, pastrat sub titlul “Datoria vietii noastre” este inca atat de viu si de adanc .
Pentru dascali si studenti:
Noutatea spiritului are nevoie de libertate, de aer larg. Și libertatea nu poate înflori în turmă. Și nici nu trebuie să înflorească acolo: ce-ar fi să zburde după cheful lor animalic toate necuvântătoarele care au nevoie de conducere și disciplină socială! Dar chiar în marile aglomerări școlare se poate crea libertatea de zbor pentru cei chinuiți de demonul lăuntric. Libertatea aceasta crește din starea de suflet a iubirii pentru idee. Profesorul să se facă și el simplu școlar, alergând la un loc cu copiii și adolescenții după licuriciul minunat al gândului, care luminează în întunericul banalității utilitare zilnice.
Cât spirit de acesta, de camaraderesc entuziasm, pentru idealul de toate felurile, va fi într-o școală, atâta libertate a gândului și deci atâta putință de înflorire a sufletelor, va fi în acea tovărășie de viitori oameni.
Fiecare natiune trebuie să-si aibă metoda sa proprie de dezanimalizare a multimilor si de selectionare a talentelor si geniilor. Copiii tăranului nostru, vioi si clar la minte, n-au nevoie de pisălogeala ucigător de metodică, născocită ca sistem educativ de natiile greoaie la spirit pentru copiii lor molâi si înceti. Scoala noastră trebuie să fie alta, pornind de la realitatea etnopsihologică a sufletului nostru national si ramificată după scopurile sociale specifice evolutiei noastre actuale.
Pentru politicieni:
Când semenii tăi te urcă în vârful piramidei sociale, trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămâne acolo: nu pentru tine, că tu ești un om, trecător, dar pentru oameni, pentru idealul lor, pe care tu nu trebuie să-l lași să decadă, pentru sublimul pe care trebuie să-l faci să înflorească în inima contemporanilor tăi, chiar de ar fi să-l crești cu tot sângele vieții tale, pe care numai o dată o ai.
Pentru “importatori”:
…această culturalizare a intelectualității noastre născânde nu are a se face prin antrenamentul spiritual cu cultura unei anume națiuni predilecte. A încerca să facem din cultura noastră o prelungire colonială a culturii franceze, italiene, germane ori anglo-saxone, e o greșeală analogă aceleia, mai înainte atinse, a etnografizării creațiilor abstracte. Căci cultura acestor națiuni este ceva organic, netransmisibil: ea reprezintă un suflet specific, diferit de al nostru. Ar însemna să ne strâmbăm sufletul, sau să fim niște simple animale mimetice, dacă am căuta să gândim cultural ca francezul, englezul, germanul, contemporan ori istoric. Cultura unei națiuni se naște din ciocnirea unor influențe ideologice străine, forțat ori de bună voie, cu instinctul creator național. Cu cât însă un popor este mai tânăr, cu atât el e mai expus să ia expresia formală drept idee. Ori forma este ceva neasimilabil: ea este interpretarea națională, specifică, a ideii pure. Ideea singură e asimilabilă fiindcă e general omenească. Ideea catedralei gotice în Franța și Italia e ca ferment aceeași, ca întruchipare total diversă. Noi avem a oferi instinctului creator al națiunii noastre idei, iar nu forme. Și ideile vor fi imediat roditoare, pe când formele vor fi sterile. Idei în sine, idei artistice, științifice, filozofice, sociale, politice, în perpetuitatea lor – critic văzută – de transsubstanțializare infinit de variată.
Nu cultura superioară a unei națiuni, ci cultura a cât mai multor națiuni, are a ne interesa. Numai, așa putem ucide mimetismul ieftin al formelor și silim la gândire, la luare de poziție personală originală. Cultura istorică deci, mergând mână în mână cu cultura filozofică și cea artistică, toate general-umane, iar nu singularizat naționale, cu atitudine servil-colonială față de ele.
Pentru “prea-contemporani”:
Și alexandrinismul acesta contemporan, care nu mai vede în lume decât probleme de forme și metode, nu e în esența lui diferit de cel antic. Problemele de formă se nasc întotdeauna atunci când ideile sunt puține și slabe, când omul se simte epigon al altor vremuri superioare, când atitudinea lui în fața lumii și vieții e luată din cărți și tradiții, iar nu din propriul suflet luptător. El ar trebui să știe că în timpurile sublime orice formă e numai un efect al ideii, orice metodă numai un plan personal și pur subiectiv de stabilire a drumului spre transsubstanțializarea ideii. Dar sufletul anchilozat al contemporanului, turtit de nihilismul materialist-mecanicist, nu mai îndrăznește să zboare: i se pare chiar ridicol să încerce a zbura. Cercetarea realităților vieții se identifică pentru dânsul cu cercetarea realului material. Realul spiritual care, de fapt, e adevăratul real în lumea omenească, singura conștientă de sine și de Cosmos, căci omul e singurul animal, cosmic, pe care până acum l-a creat Rațiunea supremă, realul spiritual e pentru cei de azi o simplă ipoteză discutabilă. Întreaga viață a sufletului nu mai are – pentru contemporan – decât un sens descriptiv. Redarea precisă, amănunțită, a impresiilor simțurilor animalice. Un senzualism trivial și neinteligent. Munți de material informativ-descriptiv, fără o singură idee subsumator-spirituală înăuntrul materiei.
Pentru noi toti:
Și toată puterea, latentă în națiunea noastră, de creare nouă, de luminare a lumii cu o nouă lumină, are a fi fructificată de acest gând al sublimului. Din iubirea pentru ideea forță, din avântul către idealul vieții biruitoare a morții, se va naște singura formă, singura existență concretă a supremei noastre culturi, care în trecerea mileniilor de viață umană, să dea nemurirea vieții spirituale, etern-valabile, și faptei geniului națiunii noastre. Și cum nimeni nu știe ziua și ceasul când chiar popoarelor le e dat să se săvârșească în viața trupului, e graba mare ca sufletul națiunii mele să înflorească deplin, înainte ca destinul să unească din nou trupul ei cu natura mamă din care cu milenii înainte s-a trezit la viață.
Desfă-ți dară aripile, suflet al națiunii mele, lovește cu ele puternic și larg aerul lumii de jos și ia-ți ca un vultur zborul în țările senine și curate. De acolo ochii tăi vor vedea încă mai limpede întreaga icoană a lumii și vieții, dar nu vei mai respira miasmele aducătoare de somn, inerție și moarte ale putreziciunii materiei care dospește în adâncuri. Și solitudinea calmă a cerului te va reînvăța olimpicul ritm constant al eternului, netulburat de moarte, al legilor veșnice după care trăiește Infinitul, din care, ca lumina eternă, răsfrântă în spațiile interastrale, se răsfrâng în sufletul nostru ideile, spiritul, viața.
Din categoria "invata despre tine"
Testul '6 in 1' este un test complex, extraordinar de usor de efectuat si (incredibil de) veridic. Este totodata un test indraznet, creativ si mai mult decat provocator. Testul '6 in 1' iti poate dezvaluie in doar cinci minute adeva rdespre cum iubesti, dar si despre cel pe care il iubesti.
Marele test al celor cinci miniteste sau Testul '6 in 1', dupa cum este cunoscut in campul testelor psihologice, are in vedere si personalitatea ta prin prisma relatiilor cu persoanele dragi din viata ta, dar si prin prisma lucrurilor care te fac fericita.
Testul nr. 1 - Testul Celui de al Treilea Ochi
Daca ti s-ar da darul de a avea cel de-al treilea ochi, unde ai dori sa fie plasat?
1. Cap.
2. Inima.
3. Spate.
4. Mana.
Testul nr. 2 - Testul Scaunului
Vrei sa te asezi la o masa imprejurul careia se afla mai multe modele de scaune. Ce fel de scaun preferi?
1. Invelit de material.
2. Acoperit de piele.
3. Din lemn.
4. Cu perna incorporata.
5. Cu masaj.
Testul nr. 3 - Testul 1950
1950. Care este primul gand care iti trece prin cap in momentul in care ai vazut acest numar?
1. Reprezinta un an.
2. Este un numar de telefon.
3. Reprezinta o suma de bani.
4. Este combinatia de cod dintr-un vestiar sau seif.
Testul nr. 4 - Testul Pesterii
Iti doresti sa vizitezi o pestera si decizi sa o explorezi de la un capat la altul, facand un tur complet al ei. Cum ai prefera sa fie pestera respectiva?
1. Sa aiba o intrare ingusta, insa o iesire larga si cuprinzatoare.
2. Sa aiba acelasi spatiu la intrare si la iesire.
3. Sa aiba o intrare larga si cuprinzatoare, insa o iesire ingusta.
Testul Nr. 5 - Testul Elefantului Zambaret
Imagineaza-ti ca te duci la gradina zoologica si te afli in fata unui elefant. Elefantul zambeste. De ce crezi ca zambeste?
1. Este fericit ca se afla in spatiu deschis dupa o perioada indelungata in care a stat intr-o boxa acoperita.
2. Probabil ca si-a facut un nou prieten la zoo.
3. Probabil se gandeste la ceva amuzant.
4. Elefantii nu zambesc.
Testul Nr. 6 - Testul Plantei
Te trezesti de dimineata si observi cu uimire ca in gradina ta a rasarit o noua planta. Care este primul tau gand?
1. Ce bine imi pare. As vrea sa creasca cat mai repede.
2. Sa fiu atenta data viitoare cand ma duc in gradina. Nu cumva sa calc pe ea.
3. Ooo! Oare o sa faca flori?
4. Multumesc, Doamne. Multe multumiri pentru ca a crescut.
REZULTATELE SI INTERPRETARILE TESTULUI
Testul Nr. 1 - Testul Celui de al Treilea Ochi
Testul 1 dezvaluie atitudinea ta fata de iubire si relatii.
1. Esti o persoana cerebrala care prefera sa cunoasca inainte sa iubeasca. Vezi iubirea in ansamblul ei si iti place sa-i judeci fiecare pas. Cantaresti bine fiecare pas al tau, fiecare pas al partenerului si intuiesti fiecare etapa care iti poate duce relatia acolo unde trebuie.
2. Esti o persoana emotionala care isi doreste mai mult decat orice sa iubeasca si sa-si gaseasca sensul existentei printr-o iubire unica, speciala. Iti este teama de dezamagire sau ca asteptarile sa nu-ti fie inselate, insa esti sigura ca iubirea respectiva iti este rezervata. Ai rabdare sa astepti acea iubire , iar atunci cand o gasesti, ai putere si energie pentru a o pastra intacta.
3. Nu te indragostesti usor si de obicei iti ia destul de mult timp sa ajungi sa iubesti cu adevarat. Iubesti in timp si depui eforturi energetice si emotionale considerabile. Atunci cand iubesti insa, o faci din toata inima si cu inima deschisa. Cel pe care il iubesti poate avea incredere ca iubirea ta va fi pe viata.
4. Pentru tine, iubirea sta in mainile tale si este o traire speciala ce implica atat inima, cat si creierul. Consideri a iubi inseamna a construi, a te implica, a munci pentru a face ca lucrurile sa mearga.
Testul Nr. 2 - Testul Scaunului
Testul 2 dezvaluie atitudinea ta fata de partenerul de viata.
1. Daca ai ales scaunul invelit cu panza: Esti extrem de atasata de prezenta partenerului. Ai nevoie sa stii ca partenerul tau este langa tine intotdeauna, indiferent de situatie, circumstante sau locul in care te afli.
2. Daca ai ales scaunul acoperit cu piele: Iti doresti ca partenerul sa aiba o atitudine mai deschisa fata de tine si sa existe o conexiune mai stransa intre voi. Vrei sa te lase sa-l descoperi mai mult, sa te lase sa patrunzi mai mult in mintea si inima sa, in gandurile sale. Vrei sa se deschida in fata ta.
3. Daca ai ales scaunul de lemn: Tii foarte mult la aspectele sociale, la imaginea ta si a partenerului tau si la manierele voastre in societate si doresti sa iti faci partenerul atent asupra acestor lucruri. Iti doresti ca partenerul tau sa fie mai atent la comportamentul sau fata de tine, dar si fata de ceilalti.
4. Daca ai ales scaunul cu perna inclusa: Iti doresti o relatie confortabila si armonioasa si ca partenerul tau sa fie o persoana calma si maleabila, alaturi de care sa poti gasi linistea.
5. Daca ai ales scaunul cu masaj: Iti doresti o relatie in care sa primesti de toate, multe, cat mai multe, iar partenerul tau sa fie dispus sa faca orice pentru tine. Uneori insa, oferi mai putin decat ceea ce ti-ai dori sa primesti.
Testul Nr. 3 - Testul 1950
Testul 3 dezvaluie aspectul care te atrage cel mai mult la partenerul tau.
1. Iti iubesti partenerul pentru mintea si intelectul sau.
2. Ceea ce te-a atras si te atrage cel mai mult la partenerul tau este personalitatea. Consideri ca personalitatea este punctul forte al unui barbat.
3. Iti doresti alaturi un partener care sa iti ofere siguranta, atat emotionala, cat si materiala.
4. Gasesti ca partenerul tau este o persoana atragatoare, cu mult sex-appeal. In general, iti plac persoanele atragatoare, interesante, al caror fizic si trasaturi exprima un ceva.
Testul Nr. 4 - Testul Pesterii
Testul 4 este relevant pentru atitudinea ta fata de bani si modalitatea in care ii cheltui...
1. Nu cunosti ce inseamna cumpatarea si nici simtul masurii atunci cand cheltui bani. Pentru tine sunt un mijloc de a-ti procura lucrurile de care ai nevoie si la care visezi. Ai tendinta de a cheltui mai multi bani decat castigi.
2. Reusesti sa gasesti un echilibru intre 'a castiga' si 'a cheltui' si sa te bucuri de micile placeri materiale ale vietii fara riscul de a ramane fara bani.
3. Ai simtul banilor si ai noroc de ei. Fie muncesti din rasputeri pentru ei, fie stii cum sa-i faci. Fiindca te temi insa de zile negre, ai tendinta de a cheltui prea putin comparativ cu resursele pe care le detii.
Testul Nr. 5 - Testul Elefantului Zambaret
Testul 5 dezvaluie ceea ce te face cea mai fericita.
1. Esti cea mai fericita atunci cand te simti libera si inconjurata de prieteni care te accepta asa cum esti.
2. Esti cea mai fericita atunci cand ai alaturi de tine o persoana care iti este draga si pe care o placi si care este la randul sau fericita.
3. Esti cea mai fericita atunci esti stapana asupra situatiilor si poti sa te amuzi pe seama lor.
4. Esti cea mai fericita cand iti amintesti ca viata e frumoasa si nu uiti sa razi si sa te bucuri de ceea ce iti ofera.
Testul Nr. 6 - Testul Plantei
Testul 6 iti indica atitudinea fata de parinti.
1. Tii la parintii tai, insa ai o fire independenta si ti-ai dorit dintotdeauna sa te afli pe cont propriu.
2. Simti recunostinta fata de parintii tai pentru ca te-au crescut si ti-au dat posibilitatea sa fii persoana care esti.
3. Esti foarte atasata de parintii tai si te bazezi pe ei atunci cand ai nevoie. Doresti sa-i stii aproape si vrei sa-ti fie intotdeauna alaturi.
4. Ai multe multumiri pe care ai dori sa le adresezi parintilor. Ti se pare ca nu ai gasit inca metoda potrivita pentru a-i rasplati pentru tot ce au facut pentru tine.
Legătura dintre dosul cailor si naveta spatială !
În caz că v-ați întrebat vreodată ce legătură are coada vacii cu ștampila primăriei... ! :-/
Ecartamentul standard al căilor ferate din Statele Unite este de 143,5 cm. Este un număr foarte ciudat.
De ce se folosește acest ecartament ? Pentru că așa se construiau în Anglia , iar primele căi ferate din SUA au fost făcute de englezi expatriați.
De ce construiau englezii așa ? Pentru că primele căi ferate au fost făcute de oamenii care construiseră tramvaiele premergătoare trenului si acesta era ecartamenul folosit de ei.
Dar de ce se folosea la tramvaie acest ecartament ? Atunci când au început să se facă tramvaiele, s-au folosit aceleași scule și șabloane pe care le foloseau pentru a construi trăsuri, iar la acestea, asa era spațierea roților.
Dar de ce aveau trăsurile nevoie de această distanță între roți ? Ei bine, dacă ar fi încercat să folosească orice altă spațiere, roțile s-ar fi rupt, în cele din urmă, pe vreunul din vechile drumuri din Anglia, pentru că aceasta era depărtarea dintre șanțurile săpate de alte roți, de-a lungul timpului.
Cine construise aceste drumuri ? Primele drumuri ce acopereau mari distanțe în Europa (implicit în Anglia ) au fost construite de Roma Imperială, pentru legiunile ei. Multe drumuri au fost folosite de atunci până în ziua de azi. Iar carele de luptă romane au săpat primele șanțuri în ele, și după aceea, toată lumea și-a potrivit roțile după ele, ca să nu riște să și le strice. De vreme ce carele de luptă erau făcute de romani, sau la comanda lor, erau toate la fel, în privința standardelor.
Ecartamentul căilor ferate din Statele Unite de 143,5 cm derivă din specificațiile originale pentru carele de luptă romane... Birocrația este nemuritoare ! :(
Astfel că, dacă vreodată vă întâlniți cu cine știe ce specificații stranii și vă întrebați - de unde dosul calului le-au scos ăștia ? Este perfect posibil să fie o întrebare corectă, pentru că, de exemplu, carele de luptă romane erau făcute astfel încât lățimea lor să fie cât fundurile celor doi cai.
Astfel, am găsit răspunsul la întrebarea de la care am pornit inițial. :hammer:
Și acum partea interesantă. Când privim naveta spațială pe platforma ei de lansare, vedem două rachete auxiliare atașate de rezervorul principal de combustibil. Acestea sunt Solid Rocket Boosters – SRB. SRB-urile sunt făcute de Thiokol, la fabrica din Utah . Inginerii care au proiectat SRB-urile ar fi vrut să le facă mai mari în diametru, dar ele trebuia să fie transportate cu trenul de la fabrică până la locul de lansare. Calea ferată trece printr-un tunel, în munți. SRB-urile trebuia să încapă în tunel. Tunelul este făcut pe măsura căii ferate, care este, la rândul ei, cam cât dosurile a doi cai.
Astfel că una din trăsăturile esențiale ale propulsiei celui mai puternic mijloc de transport din ziua de azi a fost determinată, acum mai mult de două mii de ani, de lățimea standard a unui dos de cal !
Am demonstrat ceea ce trebuia demonstrat. :strong:
Un orb despre țara lui: „Voi sunteți mai orbi ca noi!”
Profesorul Ioan Podos nu vede lumina soarelui de la șase ani, dar a învățat carte, a făcut studii de filologie și a fost profesor toată viața la școala specială pentru nevăzători. Are, și asta a învățat pe tăcute, puterea de a înțelege din alte semne decât noi. Are alte informații.
Orașul e o lume mai vastă decât credem.
„Aud mai multe decât aș vrea să aud”, mărturisește Ion Podos, „simt și ce nu-mi place, trăiesc orașul pe pielea mea. Simt că, de exemplu, cu fiecare zi care trece, devenim mai agresivi, mai răi, mai nervoși. Nu cu mine, să nu vă închipuiți, eu nu am probleme. Dimpotrivă, chiar astăzi a coborât un domn din mașină și m-a ajutat să traversez, dar voi între voi sunteți mai răi. Iar asta nu vine de ieri, de azi. Chiar și campania electorală a fost o prelungire și o amplificare a urii care s-a insinuat între noi de multă vreme. Și de data aceasta cred că va fi un vot pornit din ură, un vot negativ. Nu știu, ce poți construi pe asta?”
Obișnuit să mergă pe drumul cel mai simplu pentru a ajunge unde trebuie profesorul nevăzător crede că cea mai mare greșeală a României a afost bîjbâiala, mersul pe orbecăite (și rîde de expresia aceasta).
Presa și educația, aici sunt marile probleme. Dumneavoastră, mass media, sunteți vinovați în mare, foarte mare măsură de degradarea societății noastre, de vulgarizarea ei, pentru că ați inundat prin televiziuni spațiul cu ură și mizerie. Să nu-mi spuneți că așa este realitatea, că nu aveți dreptate. Presa a descoperit că poate manipula și s-a perfecționat, e tot mai bună din acest punct de vedere. A jucat rolul acesta cu plăcere. Ea a stârnit și întreținut conflictele, nu a adus argumente pentru clarificarea lor. Ar fi trebuit să aducă lămuriri de la toate părțile implicarte, iar asta ar fi aplanat conflictele. Dar n-a făcut-o. A fost totdeauna parte.
Ioan Podos, profesor nevăzător
Autor: Ruxandra Hurezean
Articolul complet la: [ link extern ] /