Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”
Wabi sabi este arta japoneza de a vedea frumusete in imperfectiune. E veche de cand lumea, dar cred ca acum, mai mult ca niciodata, invatamintele ei ne-ar fi de mare ajutor.
Un nas "special", ca cel al Barbarei Streisand, purtat cu umor si mandrie, dintele ciobit al Isabellei Rossellini sau dantura stramba a Laeticiei Casta, toate aceste "minusuri" au sedus de-a lungul timpului milioane si milioane de fani.
Regula "defectului" care fascineaza a fost dintotdeauna prezenta, cu excepti lumii in care traim azi. Cu perfectiunea pe post de Graal mult cautat, aprecierea unicitatii, chiar daca imperfecta, a fost inlocuita cu goana dupa imaculat, perfecto cariera perfecta, un trup perfect, un sot perfect, copii perfecti si asa mai departe.
Consecinta: nu crestem la capitolul fericire de sine ci in gradul de robotizare. Gandeste un pic la rolul lui Natalie Portman din Black Swan. Ce i-a adus ei ahtierea dupa perfectiune? Manifestari psihotice, in nici un caz multumire si bunastare interioara.
Wabi sabi, tehnica japoneza care te invata sa privesti cicatricile, rugina, finisarile neterminate si defectele propriei vieti ca pe o parte din tine, de care ar trebui sa fii mandru(a) incepe sa castige din ce in ce mai multi adepti. Oamenii incep sa-si aminteasca de adevaratele valori ale vietii si sa se gandeasca un pic mai mult la ce le aduce cu adevarat implinire sufleteasca.
Iubeste putinul, apreciaza modestia.
Renunta la tot ce nu-ti este necesar. Wabi sabi inseamna sa pasesti usor si liber pe pamant, sa stii sa apreciezi toate lucrurile cu care intri in contact, oricat de marunte ar fi si oriunde ai da peste ele.
"Putinatate materiala, bogatie spirituala", acesta este motto-ul wabi sabi. Cu alte cuvinte, nu-ti mai bate capul 24 de ore din 24 cu modalitati de a acumula si mai mult succes, bogatie, statut, putere sau lux, si bucura-te de o viata neimpovarata.
"Wabi sabi este balanta delicata dintre placerea pe care ne-o ofera lucrurile si placerea pe care o obtinem atunci cand luam decizia de a nu mai depinde de respectivele lucruri", spune Tadao Ando, arhitect si autor al cartii "Simply Imperfect: Revisiting the Wabi Sabi House".
Fericirea sta in detaliile minore, inobservabile, trecute cu vederea. in vaza crapata dar care contine amintiri multe si frumoase, in cicatricea de pe piciorul drept care te face unica, in perechea de balerini zdrentuiti pe care nu te induri sa-i arunci pentru ca te-au purtat catre prima intalnire cu cel care acum, poate, iti este sot.
Deseori tindem sa luam ca atare lucrurile care ne insotesc constant in trecerea noastra prin viata si sa cautam fericirea in chestii monumentale, spectaculoase, exterioare noua.
Bluza banala pe care o porti zilnic la birou sau tricoul cu care dormi in fiecare noapte sunt catalogate drept "nimicuri", in vreme ce piedestalul e ocupat de o pereche de pantofi ascunsi in dulap, pe care nu-i porti mai niciodata, dar pe care tu i-ai validat din start ca fiind cea mai importanta piesa din garderoba ta.
Wabi sabi inseamna sa apreciezi uzatul, urmele deteriorarii, pentru ca asta inseamna contact, suflet pus, amprenta personala.
Traieste clipa...incet!
Unul dintre cele mai grele lucruri in ziua de astazi este sa traiesti in prezent. Ne facem mereu planuri pentru un viitor mai mult sau mai putin apropiat: ce mancam la cina, cine plateste facturile luna viitoare, ce e de facut daca promovarea aia nu mai vine etc.
Traim in trecut, analizandu-ne greselile, si in viitor, pregatindu-ne pentru neprevazut si pentru ceea ce aduce cu el.
Prezentul e gol, in timp ce noi ne zorim pasii, pregatiti sa luam in primire ceea ce urmeaza sa ni se ofere. Wabi sabi inseamna exact opusul. Inseamna sa te opresti, sa respiri adanc de trei ori si sa decizi pentru acum, pentru secunda in care esti. Cum iti poti face azi-ul mai frumos si ce te poate ajuta sa cresti.
Nu-ti mai bea cafeaua in graba, in masina, nu-ti mai mesteca sandwich-ul pe nerasuflate, in fata calculatorului, nu mai economisi timp pentru ce va sa vie. Fa-ti ritualuri frumoase din tot ce-ti aduce placere. Bea-ti cafeaua incet, sorbitura cu sorbitura, si bucura-te cu adevarat de gustul ei. Intalneste-te cu o prietena si discutati cate-n luna si in stele, fata-n fata, fara sa te mai gandesti la proiectul ce trebuie terminat pana la sfarsitul lunii.
Toate la timpul lor. Numai un psihic bun, solid, te poate ajuta sa dai randamentul de care ai nevoie in toate aspectele vietii tale.
Creeaza-ti propria perfectiune.
In "Jet Lag", o comedie romantica cu Juliette Binoche in rolul unei esteticiene un pic prea machiate, frumoasa frantuzoaica spune la un moment dat: "Machiajul? Pentru mine e ca un vesmant. Ma simt goala daca nu-l port". Cu toate acestea, nemachiata, si deci fara aparare, il va cuceri pe barbatul vietii sale.
Nu perfectiunea machiajului impecabil trebuie sa-ti aduca aprecierea celor din jur, tu insati trebuie sa o faci. Si ce daca nu ai un chip sau un corp perfect? Compensezi prin perspicacitate, inteligenta, fler si simt al umorului. Intriga-i, trezeste-le curiozitatea, nu fi inca o "fatada frumoasa" si atat.
"Lucreaza-ti" o minte wabi sabi in sase pasi
Acorda-ti cinci minute de liniste zi de zi. Cinci minute in care sa-ti golesti complet mintea de ganduri si sa… privesti pe fereastra, de exemplu.
Viziteaza un magazin de antichitati. Nu cumpara nimic, doar plimba-te printre rafturi si incearca sa ghicesti povestile din spatele fiecarui produs in parte.
Fa o plimbare prin parc saptamanal, daca nu zilnic. Tine un jurnal al gandurilor care te cotropesc in timp ce te plimbi nestingherita pe alei. Asa iti vei da seama ce te macina cu adevarat.
Fa ceva, orice: un desen, o pictura, o rama din lemn. Pune-o pe perete, intr-un loc unde o poti vedea mereu. Admir-o, oricum ar arata.
Pune flori, o crenguta, un mugur pe birou, pe masuta de langa pat sau langa frigider. De fiecare data cand o vei zari, creierul tau va fi setat sa se opreasca pentru a-i admira frumusetea singulara.
Creeaza-ti un alcov cu comori. Ia un lucru pretios pentru tine - poate fi un suvenir de familie sau o simpla piatra culeasa de pe malul marii - si pune-l intr-un loc de care numai tu sa stii. Adauga luna de luna ceva nou comorii tale.
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
Ascult ploaia ce bate cu picuri tristi in geam
Danseaza incet pe cerul sufletului meu
Privesc sper cer,dar.... tace...
Plange in tacere odata cu mine sarutand pamantul cu lacrimi
Si luna s-a ascuns in noapte dupa un nor
Vegheaza in tacere ascultand povestile indragostitilor
Caut stele dar dansul ploii pe cerul sufletului meu
Mi-a zburat praful stelelor din ochi
Privesc in oglinda sufletului ,este prafuita ,ciobita de zbuciumul vietii ,
Vad doar o umbra ,nimic mai mult,o umbra care tace si ea
Inchid ochii si ii spun gandului sa zboare pe cararile vietii unde mi-am pierdut zambetul
Ii spun sufletului sa taca....
Le spun lacrimilor sa curga....
Si-apoi am sa invat sa tac...cu ploaia...cu luna...cu stele...cu sufletul....invat sa fiu tacere.
Am atatea de spus incat nu incap intr-o viata...asa ca tac...
Dupa ani de viata pe lumea asta, am invatat urmatoarele:
Timpul trece.
Viata se traieste.
Distantele despart.
Copiii cresc.
Serviciile vin si pleacă
Pasiunea se micsoreaza.
Barbatii nu fac intotdeauna ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca.
Inima se rupe.
Parintii mor.
Colegii uita favorurile primite.
Cariera sau profesia se termina.
DAR... prietenele tale intotdeauna vor fi aici, nu conteaza cat timp si cate mile exista intre voi.
O prietena niciodata nu este prea departe ca sa ajungi la ea cand ai nevoie de ea.
Cand trebuie sa mergi pe un drum singuratic si trebuie sa o faci pentru tine insati, femeile din viata ta vor fi in jurul tau, indrumandu-te, rugandu-se pentru tine, impingandu-te, intervenind pentru tine si asteptandu-te cu bratele deschise la sfarsitul drumului.
Uneori, chiar calcand regulile, vor merge alaturi de tine... sau vor veni sa-ti usureze incarcatura.
Prietene, fiice, bunici, mame, surori, soacre, nurori, cumnate, nepoate din partea copiilor, matusi, verisoare, nepoate din partea fratilor, sunt o binecuvantare in viata ta ! In fiecare zi continuam sa avem nevoie de ele.
avocatnet.ro explicăm legislația
trope_doi 
MIHAI GRIGORE 
rodica_post