Este Religia obligatorie la școală, sau nu?

Aberant, adică se aplică în continuare sistemul repudiat de CCR acum 11 ani! [ link extern ]

Iar celui care a zis că prin refuzul de a urma ora de religie copilului i se ia libertatea religioasă i-aș cita art. 29 alin. (6) din Constituție: "(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine."

DinuX a scris:

La scoala unde invata copiii mei poti alege sa nu faca ora de religie sau sa faca ora in cadrul confesional pe care il are copilul. Optiunea se face la inceputul anului scolar, faci cerere pentru renuntare, altfel se presupune ca se doreste. Destul de multi au renuntat in clasa a VIII-a pentru a aloca timpul pregatirii pentru evaluarea nationala.

La școala gimnazială și, ulterior, la liceul unde a învățat fiica mea nu a fost obligatorie participarea la ora de religie. Noi am ținut cont de părerea fetei când am ales să nu participe la ora de religie. Ulterior, însă, fata a observat că la ora de religie toată lumea avea media 10, fiindcă profesorul de religie ținea cont doar de prezența la ore și de nimic altceva, prin urmare, a vrut să participe la orele de religie pentru a avea o medie generală mai mare în clasele V-VIII. În felul acesta, toată lumea a fost mulțumită.

Din păcate așa se face educație. Asta este România Educata. In rest contează media. In rest nimic.

Szekely Barna a scris:

...In rest contează media. In rest nimic.

La religie, da. Fie că vă convine sau nu răspunsul meu, vă spun că această oră de religie este o pierdere totală de timp. Măcar să profite copiii de ea din punctul de vedere al mediei.
Copiii noștri nu cunosc noțiunile elementare de acordare a primului ajutor. Copiii noștri nu cunosc regulile elementare de circulație (care, pe vremea noastră, ne erau explicate în orele de dirigenție de către ofițeri și subofițeri de la miliția rutieră, care erau invitați în fiecare trimestru să facă asta). Copiii noștri nu beneficiază de ore de consiliere serioasă în privința descoperirii abilităților personale ale fiecăruia, pentru a le putea fi sugerată o viitoare orientare profesională, care le-ar permite să-și găsească, poate, mai ușor, drumul în viață.
În schimb, copiii noștri trebuie să învețe rugăciuni și psalmi, iar paradoxul este că, cu cât sunt mai multe ore de religie, cu atât sunt mai mulți copii cu comportamente antisociale. Proiectul „România eșuată” a fost pus în aplicare inclusiv cu ajutorul orelor de religie.

Paradoxul e că orele de religie au exact efectul pe care l-au avut în generația mea orele de cunoștințe economice, CSP, economie politică, filosofie, care toate erau menite să ne învețe teoria marxist-leninistă, numită și materialism dialectic și istoric, în versiunea Ceaușescu. Pe lângă prezentarea plenarelor PCR la orele de dirigenție, multa propagandă introdusă în predarea materiilor istorie, geografie și limba română, precum și toată abureala cu uniforme, funcții și ceremonii de la Organizația Pionierilor și a Șoimilor Patriei și de la Uniunea Tineretului Comunist. Toate astea erau menite să producă comuniști pe bandă rulantă, dar efectul a fost invers, de prea puțini s-a lipit ideologia comunistă (exceptând anumite părți mai insidioase, de mentalitate, care au pătruns subliminal în inconștientul colectiv). Iar când ne-a cuprins în fine romantismul revoluționar, în decembrie '89 și-n primele luni din '90, sigur nu a fost ce își doriseră ei.

Oricum, un rezultat cert al celor 45 de ani de ateism pe pâine a fost că generațiile tinere la momentul căderii comunismului și încă vreo 10-15 ani după erau predominant religioase. Ani de zile să spui că ești ateu sau agnostic, ori spiritual, dar fără o afiliere religioasă strictă stârnea priviri, replici și atitudini dezaprobatoare.

Acum, după 35 de ani de religie în școli, materia teoretic facultativă, dar promovată agresiv plus chemarea soboarelor de preoți la orice deschidere de an școlar, inaugurare de anexă nouă la clădirea școlii, rezugrăvire, tragere de pârț, avem în generațiile tinere un ateism extremist, militant și foarte enervant chiar și pentru un non-dogmatic ca mine, cum și-ar fi dorit comuniștii la vremea lor.