Liberté, égalité, fraternité ?

De privit ne putem privi pana cand ajungem sa credem ca suntem egali.
Problema e ca nu suntem. Are mama natura greselile ei dar utopii nu a creat .

u.b.i.k. a scris:

Asadar eu vreau sa vorbesc despre o egalitate reala, despre o egalitate indiferenta la sexul cu care in mod accidental ne-am nascut si va intreb pe voi toti, cu cea mai calda inima:
De ce nu e posibila? Aiasta-i tata tarasenia!
sic cogito

Poate pentru ca egalitatea anuleaza atractia .
:)

trope_doi a scris:

Raspunsul - desi complicat :rofl: - e simplu: mentalitatea ii opreste pe oameni sa se vada egali, sa se considere frati si sa… spere ca sunt liberi.

"Mentalitatea" este o notiune prea larga. De fapt orgoliul si egoismul (si ele, ca toate notiunile, cu o oarecare relativitate a intelesurilor B-) ) sunt cele care ne impiedica sa ne privim ca intre crestini.
Cineva intreba cum erau oamenii inaintea crestinismului. Erau tot oameni. Unii mai buni, altii mai rai. Si acum putem observa in toate culturile si religiile, indiferent de gradul de cultura sau de educatie si instruire, oameni mai buni sau mai rai, mai blanzi si mai linistiti sau mai agresivi si mai nervosi, mai altruisti sau mai egoisti, mai calzi sau mai reci. Cei din primele categorii ale enumerarii au darul innascut al manifestarii spiritualitatii divine din ei si vor trai astfel intreaga viata, cu toate aspectele ei. Aceasta nu inseamna ca nu vor si gresi, nu vor suferi, nu se vor supara niciodata sau nu vor face orice altceva fac si ceilalti. Dar o vor face ...altfel decat ceilalti! Nu pentru ca aceia nu au si ei scanteia divina a naturii lor initiale, ci numai pentru ca nu fac nimic sa o constientizeze, sa o dezvolte si sa o manifeste prioritar.
Pana la urma, asa cum aratam si in alte discutii din forum, este o chestiune de alegere. Iar crestinismul nu a fost decat un moment in care, Dumnezeu insusi, din mare mila si intelegere pentru oameni, a hotarat ca nimic nu-i poate ajuta mai mult pe acestia sa inteleaga cum trebuie facuta alegerea, decat intruparea Lui ca om si exemplul unei vieti model pentru vesnicie! Numai ca, nici macar asa, omul care nu a vazut el insusi, nu poate trai "pe crezute". Iar cand va fi ..."pe vazute", va fi prea tarziu. In modul cel mai simplist, Hristos ne-a spus si chiar ne-a aratat ce trebuie sa facem pentru a fi vii in vesnicie. Iar noi, numai pentru ca... nu ne place asa, facem cum ne place, dar vom muri. Si nu pentru viata aceasta, ci pentru vsnicie! Exemplificind la fel de simplist pentru deplina intelegere, dar si pentru ca adevarata intelepciune nu inseamna complexitate ci claritate si eficienta (rezultat atins), voi da exemplul unui copil mic tinut de mana de tatal sau, pe un trotuar. Daca mingea care ii place ajunge in strada, copilul se va duce dupa ea, chiar daca trece tramvaiul si il omoara. Pentru un copil prea mic, explicatia tatalui sau nu il poate opri, iar strangerea puternica si dureroasa de mana a acestuia nu-i va provoca placere. Dar il va impiedica sa moara! Indiferent de placerea sau neplacerea copilului, de intelegerea sau neintelegerea lui, rezultatul bun nu poate fi atins altfel!
Bineinteles ca omul matur, nu este un copil, iar el, pentru justificarea a ceea ce ii este "sediul utilului si comodului" (P.Tutea) dar si al placerii (mai ales), va putea inchipui, crea si perfectiona, intr-un mod tangential cu arta si chiar desavarsirea, o sumedenie de cai, metode, filozofii, intr-un cuvant argumente . Acestea nu-l vor face decat sa para credibil si acceptabil in aproape orice situatie, dar nu-l vor scapa de la moarte!
Mai clar de atat nu pot fi. Iar sofisticat, filozofal si erudit nu vreau sa fiu in explicarea unui adevar atat de important pentru oameni si care vine de la Dumnezeu insusi, oricate incercari am face noi, sa ne convingem ca nu este asa!
Iar de minciuni mestesugite foarte, este plin pamantul!
Asa ca, sa ne gandim mai mult la ce alegem, iar nu la cum justificam alegerea!
Cu drag, si paste fericit tuturor, cu un gand mai adanc la cuvantul Lui Dumnezeu!

u.b.i.k. a scris:

[...]
Asadar eu vreau sa vorbesc despre o egalitate reala, despre o egalitate indiferenta la sexul cu care in mod accidental ne-am nascut si va intreb pe voi toti, cu cea mai calda inima:
De ce nu e posibila? Aiasta-i tata tarasenia!
sic cogito

In primul rand egalitatea descrisa mai sus nu este posibila nici macar intre doi oameni si cu atat mai mult referindu-ne la intreaga omenire. Si e bine ca e asa: stiti ce dezastre au iesit cand minti bezmetice au incercat acest lucru!

Sfantul Pavel afirma pe undeva (cu alte cuvinte) ca in “Hristos nu e nici barbat, nici femeie”… Adica, femeia si barbatul sunt egali - in sensul legii divine, deci ar trebui sa fie si in sensul legii laice, dar - cel mai mult - ar trebui sa fie egali in mintea semenilor… Iar mentalitatea… Asta e… Totusi, daca n-am spera ca mentalitatea (aceasta notiune larga) poate fi schimbata inseamna ca Iisus a murit degeaba. Asadar, ramane speranta ca, intr-o zi, mai multi oameni vor deschide ochii si vor vedea Lumina. Pana atunci, insa, multi vor crede - cel putin in sinea lor - ca sunt mai egali decat altii, ca merita mai mult, ca au mai multe drepturi… Cine stabileste ce merita unul sau altul? Cine stabileste ca unul e… mai egal decat altul?

Dar, ce facem cu “mostenirea genetica”, cea care se refera la… patriarhat? Barbatul are mai multe libertati nu neaparat drepturi, avand in vedere egalitatea (sa zicem) sexelor in fatza legii… Are aceste libertati si pentru ca ii sunt mai tolerate de "societate" decat ar fi tolerate aceleasi libertati asumate de femei… Si la acest punct suntem departe de orice… spiritualitate… A discuta despre ce ar trebui nu are sens… Degeaba cei mai multi stiu ce au de facut, dar nu fac: “cine e fara pacat sa arunce primul piatra”. Ooohoo! Cati arunca aceasta piatra! Se cred ei “puri”? Ar fi culmea! Pur si simplu nu le pasa – sunt fericiti ca pot face cuiva un rau si sa ramana nepedepsiti; prea multi isi hranesc egoismul cu raul care se intampla altora! Mult prea multi! Asadar, nu putem decat sa tindem la “egaliatate de tratament”, egalitate de drepturi”… A nu se confunda cu identitatea! Pentru ca nu spre identitate intre sexe se tinde – ar fi absurd! Doar spre egalitate. Iar faptul ca unul poate darama zidul cu pumnul si celalalt e incapabil nu inseamna ca reprezentantii celor doua sexe nu sunt egali in drepturi, in… tratament - nu sunt egali in forta fizica si aici intervine diferenta, inerenta… dar care nu exclude egalitatea ci doar identitatea… (aceasta diferenta exista chiar si intre reprezentantii aceluiasi sex - e perfect cunoscut aspectul). Altfel spus, barbatii nu sunt identici intre ei iar femeile nu sunt identice intre ele… Dar nu cred ca ar trebui sa negam egalitatea…
Sa punem semnul egal intre ce si ce, pana la urma?

Egalitatea este posibila, identitatea intre sexe nu este…
Matematic discutand (superficial - nu ma descurc deloc la acest capitol :">) am putea spune ca identitatea ar fi o relatie de egalitate in care intervin elemente variabile, relatie adevarata pentru orice valori ale acestor elemente…

O egalitate reala intre sexe in ceea ce priveste - pana la urma - ce? Sa eliminam ideea ca unul domina si celalalt este dominat? Ca unul are “dreptul” de a fi infidel si celalalt nu? Ca unul e considerat activ si celalalt pasiv? Notiunile de activ si pasiv - in fond - am putea spune ca sunt interpretate gresit in sensul de “dominant” si dominat”. Pentru ca activul si pasivul nu pot exista separat (pasiv nu inseamana lipsa activului asa cum intuneric inseamna lipsa luminii). Activul si pasivul sunt, de fapt, fortze - ori aceste forte nu pot fi decat complementare… Intre “tare” si “slab” nu se poate pune semnul egal in sensul ca cele doua fortze nu pot fi identice…

O sa ametesc! :rofl: :slap: