N-am înțeles niciodată de ce se acordă trecerii dintre ani, în România, o atât de mare importanță. În fond, sărbătorim trecerea timpului, ceea ce n-ar trebui să ne dea motiv de dans și voie bună. Nu e noutate pentru nimeni însă cât de mult ajung să cheltuiască românii pentru această noapte cu simbolistică exagerată. Chiar așa, cât de mult? Obscen de mult. De ce? Citește articolul
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu sunt deloc pregătită să mă debarasez de 2018. Am intrat de câteva ore în 2019 (puțin câte puțin, ajungem la executivul "douăzeci-douăzeci"), însă ceasul meu interior îmi arată orele amiezii, undeva în primele zile din septembrie, înainte de vacanță. Optsprezecele meu s-a dus mai repede ca niciun altul de până acum, a început într-un miraj, s-a ridicat din nămeții uriași de pe bulevardul Iuliu Maniu și a dat direct cu nasul de un soare insuportabil, de văpaia căruia mi-am dorit să scap trei sferturi din an. Și numaidecât s-a făcut luna cadourilor și iată-mă aici. Citește articolul
Îmi place mai mult să ofer cadouri decât să le primesc. Și uneori dăruiesc lucruri fără vreun motiv anume, fără să fie Crăciun, Moș Nuștiucare sau ziua de naștere a cuiva. După multe cadouri oferite, am ajuns la concluzia că e mai bine să fii atent la dorințele și nevoile celor din jur atunci când oferi ceva, decât să îți încerci norocul sau să dăruiești ceea ce-ți place ție. Unele lucruri n-ar trebui însă dăruite niciodată. De pildă... Citește articolul
N-am putut lăsa să treacă această frumoasă zi de 1 decembrie fără să vorbim întrucâtva despre România; despre România noastră, a fiecăruia dintre noi, cei de la avocatnet.ro; despre ce ne place atât de mult la țara noastră, cu toată sinceritatea. Așa s-a format lista aceasta lungă ce se așterne în continuare. Citește articolul
Departe de a fi cei mai rău intenționati de pe planetă, Oamenii-Ventuză ocupă un loc aparte în gașca celor care mă enervează. S-ar putea să fiu și eu de vină cumva, cu siguranță trimit eu niște semnale interpretabile greșit, dar am avut parte de specia asta cu mult mai mult decât mi-aș fi dorit vreodată. Citește articolul
Ești ceea ce faci. Ceea ce vorbești și cum vorbești. Ești ceea ce simți și cum transmiți. Ceea ce gândești. Ești suma tuturor oamenilor cu care te înconjori, împărțită la numărul lor. Ești ceea ce lași în urma ta pentru că, atunci când nu mai avea putere să alterezi nimic, vei fi exact lucrul pe care l-ai lăsat în urma ta. După tine, potopul, zici? Citește articolul
"Androide, cu cât ai da, mă, telefonu ăsta?", se aude un glas în mulțime. În spate, o bătrână care de abia poate păși își târșâie picioarele spre ghișeu, în încercarea de a străbate marea de oameni din fața ei. Un glas disperat strigă undeva peste câteva capete mai în față: "Dar nu se poate, Doamnă, mă plimbați de trei zile de la o Poștă la alta". Și Androidu' se foiește, semn că nu-i obișnuit să stea în mulțime fără să dea din mâini. Îmi ridic privirea spre cer și nu-l văd pe Dumnezeu. E doar o gaură mare într-un tavan fals pus de mântuială, prin care pare că s-au scurs de-a valma apă, fire și fier forjat, într-o încercare eroică de a evada din locul acela de nebuni. Pe un perete stă scris cu litere de aur "Noi avem cheia afacerii dumneavoastra". Citește articolul
Numai mâine nu-i poimâine și se face jumătate de an de când a intrat în vigoare Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR). E totuși greșit să ne raportăm doar la intrarea în vigoare a GDPR-ului ca reper temporal, pentru că nu e ca și cum a ieșit, ca panseluța din asfalt, pe 23 mai. Știam de el cu ani înainte, având cam doi la dispoziție să-l pregătim. Entitatea publică responsabilă la noi de domeniul prelucrărilor de date personale este Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Am așteptat cu sufletul la gură să văd lucruri - nu mărețe, dar măcar cvasi-folositoare - din partea Autorității, de un an încoace; informații care să încerce să ofere un colac de salvare firmelor care au înotat în lacuri de nedumerire în ultimele luni de zile; informații explicite pentru românul de rând, vizat de prelucrări. Am așteptat de aproape mi-a ieșit sufletul printre dinți - degeaba. Citește articolul
Țin minte și acum prima zi în care am lucrat în redacția asta. Aveam emoții și parcă tot nu-mi venea să cred că am fost ales pentru un post de redactor, din moment ce eu veneam de la o publicație mult-mult mai mică și puțin cunoscută. Aveam în cârcă un băgăjel cu multe speranțe și, pe măsură ce au trecut anii ăștia, s-a dovedit că speranțele alea au fost mai mult decât îndreptățite. Citește articolul
Dacă vă închipuiți că doar fotbalul și politica se înscriu în range-ul de trebușoare la care se pricepe toată lumea, vă înșelați. Piarul este de departe cel mai popular ca domeniu de expertiză, și asta se poate vedea cu ușurință peste tot în societatea asta în care ne învârtim. Citește articolul