Anul trecut pe vremea asta, ceasurile ticăiau furioase spre momentul T-Zero, ziua intrării în vigoare a GDPR-ului; curgeau AMR-urile, toată lumea era expert în devenire, până și în autobuze începeau timid să apară posterele de informare despre protejarea datelor personale. Citește articolul
De când a fost publicat în 2015, noul Cod fiscal a conținut o regulă conform căreia actul poate fi modificat, în esență, prin lege și că noutățile pot fi aplicate după trecerea a cel puțin șase luni (regula exista oricum și înainte de această reînnoire a Codului fiscal). Vă întrebați ce s-a întâmplat, între timp, cu această regulă? E tot acolo, dar degeaba. E ca o fantomă caraghioasă care nu sperie pe nimeni. Citește articolul
Din când în când, mai fac, alături de colegii mei de redacție, o atenționare privind posibilitatea de a verifica dacă cei care se dau specialiști chiar sunt; mai exact, dacă cel care-și oferă serviciile avocațiale chiar e avocat ș.a.m.d. Trăim în epoca lui Google și a tuturor posibilităților oferite de Internet. Când vine vorba de chestiuni medicale, unii caută mai întâi remediul online, apoi se interesează, poate, și de un medic. Recunosc că, până la Matteo cel fără de drept de practică în medicină, nu mi-am pus problema că ar trebui să căutăm și medicii în registre oficiale ca să vedem dacă într-adevăr au drept de practică sau nu. Dar niciodată nu e prea târziu. Două lucruri am de spus aici: Citește articolul
Când am dat de clauză în contract, n-am rămas nici surprinsă, nici nu mi-a provocat un gust amar. Cine știe dacă, în circumstanțe similare, n-aș fi procedat asemenea. Și, până la urmă, după atâția ani de experiențe nefaste pe frontul fiscal, un antreprenor călit cu răzgândirile și inovațiile legiuitorului român a învățat că mai bine să pună răul răului înainte, decât să riște să rămână fără business sau cu o afacere care nu mai e afacere nici în joacă, darămite în scop de profit. Și, deși am învățat în școală că antreprenoriatul este, înainte de toate, asumarea unui risc, mă întreb dacă încape în conceptul acesta batjocura de stil șah-mat în care e ținut antreprenorul român când azi i se spune că de mâine lucrurile cu care s-a obișnuit azi, intrate în vigoare ieri, se schimbă. Ce ne facem când antreprenorul începe să traducă, forțat, din riscul său către client? Către... noi. Citește articolul
De ani de zile, bugetarii primesc din 12 în 12 luni vestea proastă că nici în anul care va urma nu primesc niciun ban pentru orele suplimentare făcute. Li se spune mereu că orele lor peste program se plătesc cu libere corespunzătoare, iar nu cu bani. Am alunecat recent însă pe o pagină dintr-un document atașat proiectului legii bugetului de stat pe 2019 și am văzut că plata acestor ore ar însemna, pentru guvernanți, o risipă de bani. No comment? Nici poveste! Citește articolul
Să afirmi, în anul 2019, într-o țară a Uniunii Europene, având un nivel de trai mediu sau peste mediu, că nu deții niciun cont bancar este o afirmație nedigerabilă. În contextul în care, cel puțin în mediul privat, angajatorii preferă să le vireze salariaților banii în conturi bancare, în contextul în care achiziția unor bunuri de valoare se face prin transferuri bancare, iar nu cu sacul de banii la tejghea, nu ne putem gândi decât la motivele ce conving pe cineva să nu-și facă un cont bancar - iar comisioanele bancare nu se numără printre ele. Citește articolul
Nu știu ce i-ar putea determina pe părinții din România să depună bani -- nu anual, ci fie și numai o singură dată -- în conturile de economii deschise de Guvern pentru cei mici la trezorerie - conturile Junior Centenar. Nu promisiunea unor dobânzi și prime de stat care ar putea sau n-ar putea să vină peste câțiva ani, ci altul e motivul pentru care n-aș da credibilitate acestui mecanism. Cel puțin, nu în forma în care a fost propus și adoptat de Executiv anul trecut. Citește articolul
În discursul vehement al celor care vorbesc despre "dușmanii poporului" (băncile și multinaționalele, forțele oculte din umbra străinătăților etc.), rareori îmi este dat să găsesc vreun sfat aruncat gratuit ori vreun rând care să semene câtuși de puțină educație în ochii celui care citește sau în urechile celui care ascultă. Nimic. Lipsa de educație de orice fel este adevăratul dușman al poporului. Și a trecut al nșpelea ceas...și tot nu vrem să vedem asta. Citește articolul
N-am înțeles niciodată de ce se acordă trecerii dintre ani, în România, o atât de mare importanță. În fond, sărbătorim trecerea timpului, ceea ce n-ar trebui să ne dea motiv de dans și voie bună. Nu e noutate pentru nimeni însă cât de mult ajung să cheltuiască românii pentru această noapte cu simbolistică exagerată. Chiar așa, cât de mult? Obscen de mult. De ce? Citește articolul
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu sunt deloc pregătită să mă debarasez de 2018. Am intrat de câteva ore în 2019 (puțin câte puțin, ajungem la executivul "douăzeci-douăzeci"), însă ceasul meu interior îmi arată orele amiezii, undeva în primele zile din septembrie, înainte de vacanță. Optsprezecele meu s-a dus mai repede ca niciun altul de până acum, a început într-un miraj, s-a ridicat din nămeții uriași de pe bulevardul Iuliu Maniu și a dat direct cu nasul de un soare insuportabil, de văpaia căruia mi-am dorit să scap trei sferturi din an. Și numaidecât s-a făcut luna cadourilor și iată-mă aici. Citește articolul