Adesea, pe lista deficiențelor constatate de inspectori în zona SSM se află și faptul că angajatorii nu fac dovada acordării EIP tuturor lucrătorilor. EIP este „orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv”.
Primele repere privind obligația de a furniza echipamentul de protecție angajatorilor sunt în Legea nr. 319/2006 (Legea SSM). Unul dintre principiile generale de prevenire ale Legii SSM este acela că angajatorul e obligat să adapteze munca la om, iar asta înseamnă și alegerea echipamentelor. Mai departe, la art. 13, în scopul prevenirii accidentelor de muncă și bolilor profesionale, angajatorilor le revine obligația expresă de a asigura EIP - iar în cazul degradării sau pierderii calităților de protecție, trebuie acordat un EIP nou.
Aceeași lege stabilește și două sancțiuni țintite:
- amendă de la 4.000 la 8.000 de lei pentru angajatorul care nu decide asupra măsurilor de protecție ce trebuie luate și, după caz, asupra echipamentului de protecție ce trebuie utilizat; asta ar însemna, practic, să aibă o documentație în acest sens;
- o amendă între 5.000 și 10.000 de lei pentru nerespectarea obligației de asigura echipamentele individuale de protecție.
Aceeași lege îi obligă pe angajați să utilizeze corect echipamentele de protecție - cu toate astea, inspectorii de muncă nu-i pot amenda în mod direct pe cei care nu le poartă pentru că nu există o sancțiune atașată art. 23 din lege, unde e prevăzută obligația. Dar angajatorul poate aplica sancțiuni disciplinare angajaților care nu poartă echipamentul cerut, însă numai în urma unei cercetări disciplinare făcute conform legii.
În aplicarea prevederilor Legii SSM vine însă HG nr. 1048/2006 privind cerințele minime de SSM pentru utilizarea de către lucrători a EIP la locul de muncă. Astfel, EIP-urile sunt date în întregime pe cheltuiala firmei - „Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare”, prevede HG 1048, unde mai scrie și că ele sunt destinate purtării de către o singură persoană și numai excepțional de mai multe, cu condiția să nu le creeze probleme de sănătate ori igienă.
„Orice EIP trebuie să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuși la un risc mărit, să corespundă condițiilor existente la locul de muncă, să ia în considerare cerințele ergonomice și sănătatea lucrătorilor și să se potrivească în mod corect persoanei care-l poartă, după toate ajustările necesare. Condițiile de utilizare ale EIP, în special durata purtării, variază în funcție de gravitatea riscului, frecvența expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru pentru fiecare lucrător și de performanța EIP. Obligatoriu se acordă EIP nou în cazul degradării/pierderii calităților de protecție. În același timp, angajatorul trebuie să organizeze activitatea de păstrare, întreținere și denocivizare a EIP”, preciza recent ITM Caraș Severin.
Firmele trebuie să furnizeze angajaților informații cu privire la fiecare EIP impus - altfel, dacă inspectorii vin în control și angajații nu au echipamente, s-ar putea considera că acestora nici măcar nu li s-a spus ce și cum să poarte. „Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie” și asigură instruirea lui pentru modul de purtare. Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.
Ce echipamente trebuie să aleagă angajatorul?
În HG 1048 sunt listate la art. 5 și 6 cerințele echipamentelor de protecție. Legal, echipamentele trebuie să fie conforme normelor europene, adică Regulamentului (UE) nr. 2016/425 - actualmente, regulamentul e pus în aplicare la noi prin HG nr. 305/2014.
Practic, orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit;
- să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
- să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
- să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
Legislația nu vine să-i impună angajatorului ce produs anume să cumpere și de unde. Atâta vreme cât pe piață există EIP-urile ce îndeplinesc normativele europene, angajatorul alege din acestea, în funcție de necesarul pentru angajații săi.
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu caracteristicile prevăzute la lit. b).