De ce să nu accepți un program de lucru de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână? Este ilegal

Codul muncii stabilește că împărțirea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, în mod obișnuit, de 8 ore pe zi, timp de cinci zile, cu două zile de repaus. Astfel, se ajunge la 40 de ore de lucru pe săptămână. Repausul poate fi acordat, de obicei, sâmbăta sau duminica, însă, dacă activitatea societății nu permite acest lucru, poate fi acordat și în alte zile ale săptămânii, cu condiția ca repausul săptămânal să fie de 48 de ore consecutive.

Tot legislația muncii stabilește că repausul zilnic, cel prevăzut între turele de lucru, nu poate fi mai mic de opt ore, asta ca excepție, deoarece regula este ca pauza între zilele de muncă să fie de cel puțin 12 ore consecutive.

Nu trebuie să uităm nici de orele suplimentare care nu pot depăși, decât în anumite situații și acelea bine definite, 8 ore pe săptămână. Mai mult, salariatul va presta ore suplimentare, dacă este de acord, iar dacă refuză, nu va putea fi cercetat disciplinar din această cauză.

În concluzie, un salariat poate lucra maximum 48 de ore pe săptămână (dintre care 8 ore trebuie să fie recompensate ca ore suplimentare) și trebuie să aibă obligatoriu 48 de ore consecutive libere.

Nu uităm nici de situația prevăzută de Codul muncii în care, pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii, se poate stabili o durată zilnică a muncii de 12 ore, însă o astfel de zi trebuie urmată, neapărat, de o perioadă de repaus de 24 de ore. Adică, după ce va munci 12 ore consecutive, salariatul trebuie să aibă 24 de ore consecutive libere.

Revenind la ideea de la care am pornit, chiar dacă va exista un salariat care va accepta un program de lucru de 12 ore pe zi, timp de șase zile pe săptămână, subliniem faptul că acest program nu va putea niciodată să fie trecut în contractul de muncă pentru că, după cum am explicat mai sus, nu se încadrează în limitele legale.

Cel mai probabil, contractul de muncă înmânat de angajatorii care cer o astfel de prestație de la salariații lor va conține un program de lucru de opt ore pe zi, cu două zile de repaus. În cel mai nefericit caz, contractul de muncă va fi de doar patru ore pe zi, cu aceleași două zile de repaus.

În oricare dintre cazurile de mai sus, cel care iese dezavantajat este tot salariatul, care va presta, în realitate, mai multe ore decât vor fi evidențiate în pontaj sau în declarația privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, care este depusă lunar de către orice angajator.

Dezavantaje apar și atunci când salariatul acceptă să primească suma trecută drept salariu în contract pe card, iar restul, până la salariul agreat, în mână sau în plic. Această muncă subdeclarată sau "la gri" va avea consecințe asupra drepturilor la pensie, indemnizației pentru concediul de creștere a copilului sau a indemnizației de concediu medical.

Dacă trecem la aspectele mai puțin pecuniare, prestarea unei munci timp de 12 ore o perioadă îndelungată va pune la încercare și sănătatea celor mai puternici salariați. Rostul repausului zilnic, săptămânal și anual (sub forma concediului de odihnă) este ca salariatul să aibă posibilitatea să își recupereze capacitatea fizică și psihică. Oboseala acumulată în timp va avea un impact direct asupra stării de sănătate, a randamentului salariatului și poate duce chiar la accidente de muncă.

În concluzie, niciun angajator de bună-credință nu va cere un salariat să muncească timp de 12 ore, timp de șase zile pe săptămănă, și niciun salariat care își cunoaște drepturile nu va accepta un astfel de program.

Notă: Orice salariat care este supus unui astfel de program de lucru poate depune o sesizare la inspectoratul teritorial de muncă unde își are sediul/punctul de lucru angajatorul, care poate face verificări și poate aplica amenzi pentru toate nereguli descoperite în domeniul muncii, dar și în cel al securității și sănătății în muncă.