Deducerea TVA: ANAF dă de înțeles că, acolo unde e cazul, e necesară factura originală din e-Factura

__________

ACTUALIZARE (29.06.2023): Până la urmă, Guvernul a renunțat la intenția de a lega dreptul de deducere a TVA de deținerea facturii electronice validate de sistemul e-Factura. Astfel, specialiștii spun că deducerile vor fi permise în continuare indiferent de formatul facturii, chiar dacă e-Factura va deveni obligatoriu din 2024, în relația B2B, pentru toate firmele.
__________

Într-un document cu întrebări și răspunsuri legate de sistemul e-Factura, ce a fost publicat recent de ANAF, găsim și chestiunea facturii necesare pentru deducerea TVA, dacă e vorba de tranzacții cu bunuri riscante în relația B2B.

Mai exact, întrebarea sună așa: Care este exemplarul facturii în baza căruia destinatarul facturii își va putea deduce TVA aferentă și dacă acesta este obligat să își descarce factura din sistemul e-Factura?

Iar răspunsul ANAF este: „Conform art. 4 alin. (6) din OUG 120/2021, exemplarul original al facturii electronice se consideră fișierul de tip XML însoțit de sigiliul electronic al Ministerului Finanțelor.”

Practic, deși răspunsul Fiscului nu este tocmai explicit, se dă de înțeles că la deducere este necesară factura originală sigilată de Ministerul Finanțelor.

În primăvară, la un eveniment organizat de avocatnet.ro, specialiștii KPMG România atrăgeau atenția că legarea dreptului de deducere a TVA-ului de deținerea facturii electronice originale din e-Factura n-ar fi tocmai în regulă. Pentru a trece la obligativitatea generală a sistemului e-Factura în relația B2B, autoritățile noastre au cerut inclusiv o derogare pentru dreptul de deducere, deși par să fie șanse mici ca autoritățile europene să-și dea acordul pe această condiționare.

Cu alte cuvinte, ANAF ar putea să respingă deducerile de TVA dacă firmele nu dețin facturile originale din e-Factura. Asta deși jurisprudența Curții de Justiție a UE arată că limitarea dreptului de deducere la cumpărător, pentru ceva ce n-a făcut furnizorul, este contrară legislației europene.

„Singurul pericol pe care l-am identificat noi ar fi o eventuală discuție legată de dreptul de deducere. Pentru că, atât timp cât factura originală, așa cum e considerată din perspectiva OUG 120/2021, este doar cea emisă în format XML, însoțită de acel sigiliu pus de Ministerul Finanțelor, în momentul în care vei trimite unui client o altă factură, în format PDF sau în format XML fără acel sigiliu, există riscul ca un inspector să considere că acea factură nu e originală și să-ți respingă dreptul de deducere.

În acest sens, România a fost un pic creativă și a cerut derogare și de la principiile legate de deductibilitatea TVA. (...) În ultimele discuții pe care le-am avut cu Legiuitorul... și ei sunt un pic în dubiu dacă o să primească această derogare, în ceea ce privește dreptul de deducere, pentru că jurisprudența Curții de Justiție a UE ne-a arătat constant că limitarea dreptului de deducere la cumpărător, din cauza unor acțiuni pe care nu le-a făcut furnizorul, nu e în linie cu prevederile legate de dreptul de deducere. (...)

Așa că, până la momentul în care vom avea un răspuns din partea Legiuitorului european, partea asta de e-Factura e, mai degrabă, un sistem de raportare și nu va fi singura sursă de adevăr în ceea ce privește dreptul de deducere”, a explicat, acum câteva luni, Alexandru Comănescu, Director în cadrul KPMG România.

Până acum, Guvernul n-a anunțat nimic în legătură cu derogarea pentru introducerea obligației generale de folosire a sistemului e-Factura în relațiile B2B. Un răspuns de la autoritățile europene este așteptat până la finalul anului curent.

Conform legislației actuale, sistemul e-Factura este obligatoriu, de la 1 iulie 2022, în relația B2G, pentru achiziții publice, și în relația B2B, pentru vânzările de produse cu risc fiscal ridicat.