Din practica instanțelor privind deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile intra-grup

Prin deciziile definitive obținute de contribuabili se cristalizează o practică la nivelul instanțelor din România, la nivelul curților de apel, respectiv la nivelul instanței supreme, ce asigură un cadru adecvat pentru deducerea acestor servicii atunci când prestarea lor efectivă și beneficiul sunt dovedite în mod adecvat. 

Instanțele de judecată analizează în detaliu, de cele mai multe ori și prin administrarea de probe suplimentare, cum ar fi expertizele fiscale judiciare sau extrajudiciare, documentația disponibilă, având în vedere complexitatea tranzacțiilor, precum și contextul în care sunt prestate serviciile. 

Așa cum arată Hotărârea 962/2020 a Curții de Apel Constanța, natura și specificul activității de ansamblu a societății sunt cruciale în determinarea tratamentului fiscal (deductibil sau nedeductibil): ”concluziile deduse prevederilor art. 21 CF nu se pot întemeia fără observarea naturii și specificul activității contribuabilului în ansamblu și a factorilor externi pe care acesta nu îi poate influența precum și a naturii bunurilor pe care acesta le produce și le vinde cu angajarea unor costuri în mod obișnuit deductibile fiscal”. 

Un alt aspect luat în considerare de instanțele de judecată este reprezentat de demonstrarea beneficiului adus de serviciile prestate de entitățile afiliate în desfășurarea activității, respectiv în obținerea de venituri impozabile. Cităm din Hotărârea 957/2021 a Curții de Apel București: ”serviciile prestate de furnizorul nerezident nu pot fi încadrate în prevederile art. 11, alin. 2 Cod Fiscal și a Normelor Metodologice întrucât nu sunt servicii de administrare/costuri de acționariat, ci sunt servicii distincte achiziționate de reclamantă potrivit nevoilor acesteia de afaceri și de care aceasta beneficiază pentru a-și derula activitatea economică și, mai ales, sunt servicii al căror preț a fost inclus mai departe în prețul bunurilor și serviciilor vândute de reclamantă clienților săi finali, obținând astfel venituri impozabile.”

Dar și din Hotărârea 871/2021 a Curții de Apel Alba Iulia: ”aceste servicii, deşi cu titlu de principiu sunt considerate prestate în beneficiul grupului, pot fi deductibile inclusiv la nivelul întreprinderilor afiliate, atâta timp cât acestea pot proba existenţa unui beneficiu propriu. Există mai multe modalităţi de probare a prestării efective a serviciilor, iar un indiciu îl reprezintă chiar structura organizaţională a societăţii afiliate, dacă entitatea afiliată beneficiară a serviciului dispune de compartimente specializate pe tipul de serviciu, de personal specializat.

În plus, prestarea efectivă a serviciilor trebuie susţinută de documente justificative, de tipul contractelor de prestări servicii lato sensu, facturilor, rapoartelor de activitate etc., relevante în efectuarea acestui test. Având în vedere complexitatea tranzacţiilor din cadrul grupului, reiese că, în lipsa serviciilor suport, societatea nu şi-ar fi putut desfăşura activitatea operaţională în aceleaşi condiţii, iar contractarea acestora este o expresie a principiului libertăţii de gestiune, principiu garantat de Constituţie.

Prima instanţă a avut în vedere că un grup format din societăţi amplasate pe trei continente şi care desfăşoară activitate într-un domeniu specializat are nevoie să implementeze politici unitare, iar suportul şi asistenta grupului au fost necesare pentru integrarea societății în mecanismul de funcţionare al grupului”.

Importantă este, de asemenea, confirmarea, în instanță, a principiului libertății de gestiune al contribuabilor, respectiv acela conform căruia administația fiscală nu ar trebui să aibă dreptul de a evalua în mod critic deciziile de gestiune ale întreprinderii, cum ar fi, de exemplu, opțiunea acesteia de a contracta servicii intra-grup de admnistrare, management, consultanță etc. Printr-o decizie recentă, Inalta Curte de Casație și Justiție reconfirmă acest drept al contribuabilului de a lua propriile decizii de business. Cităm din Hotărârea 1.006/2022:

”Analiza de oportunitate a deciziei de business a societății de a externaliza servicii nu este de competența organelor fiscale, ci a organelor de administrare și management a societății. Atâta vreme cât în cauză nu s-a dovedit sau măcar susținut o intenție de fraudă, organele fiscale nu puteau justifica caracterul nedeductibil al unei părți a cheltuielilor efectuate de societate prin aprecierea asupra succesului deciziei economice prin raportare la scopul său (reducerea cheltuielilor), creșterea temporară a cheltuielilor cu intenția obținerii ulterioare a unor economii neputând conduce la concluzia că acea operațiune nu a fost făcută în interesul activității economice a societății reclamante, așa cum eronat se susține prin motivele de recurs. Înalta Curte reține concluziile expertizei judiciare, conform cărora serviciile achiziționate sunt circumscrise obiectului de activitate al societății și reprezintă elemente de cost în stabilirea valorii serviciilor prestate de către societate. Astfel, societatea a făcut dovada efectivității serviciilor achiziționate”. 

Concluzionând, problematica deductibilității serviciilor intra-grup este de cele mai multe ori analizată și tranșată definitiv de instanțele de judecată care analizează în detaliu documentele și probele administrate având în vedere și contextul de ansamblu în care astfel de tranzacții sunt desfășurate. Pregătirea dosarului și a cazului în instanță, precum și luarea în considerare și stabilirea unor obiective relevante pentru o eventuală expertiză judiciară/extrajudiciară sunt cruciale în vederea obținerii unui rezultat favorabil atunci când ne raportăm la cazuri bine justificate în care există documentație justificativă relevantă.

Citește și:

• Ce trebuie să știi despre deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile intra-grup, un subiect des întâlnit în inspecțiile fiscale
• Deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile intra-grup: Abordarea ANAF în cadrul inspecțiilor fiscale