avocatnet.ro 
„Măcel de oboseală” la cazinou: Acceptând un program anormal și ilegal de lucru (24 cu 24 de ore) doar pentru că salariul era inițial acceptabil, o angajată a unui cazinou ajunge în situația în care să nu-i fie primită nici solicitarea de demisie. Motivul: trebuie să stea încă trei luni la muncă deoarece e criză de personal și într-o perioadă de câteva luni de șomaj tehnic a fost remunerată (așa cum cere legea, de fapt) deși nu a venit la treabă (pentru că spațiul era închis). Firește că munca 24 de ore în continuu și 24 de ore ulterior de repaus nu este adimisibilă - e lesne de înțeles de ce: într-un termen scurt, programul mult prea lung de muncă se va traduce în probleme de sănătate fizică și mentală angajatului. Angajata din povestea pe care am analizat-o se temea că va fi dată în judecată pentru că nu vine acele trei luni de muncă pretinse de angajator. Citește articolul aici.
Cineva se asigură că stau treaz toate cele 24 de ore de muncă. Tot despre programele de 24 de ore în continuu e și povestea asta din februarie. De data asta vorbim de un agent de pază. Pe de o parte, angajatul vrea să știe dacă are dreptul la măcar o oră de somn în tot acest interval. Aici, desigur, ar trebui să luăm în calcul că angajatul e plecat de acasă mai mult de 24 de ore la muncă, întrucât e necesar, în ansamblu, să adunăm și timpul de la și până la locul de muncă. Și, uite așa, cele 24 de ore se transformă în 25 sau poate 26 de ore în care se pretinde, în mod nerezonabil și nelegal, unui angajat să stea treaz și apt de muncă pe termen lung. Citește articolul aici.
Viața în multinaționale nu e ca în pozele de stock: Oricât de mult ne-am hazarda să credem că în cadrul marilor companii condițiile de muncă sunt mai bune, beneficiile mai mari sau oportunitățile de dezvoltare mai frecvente, de multe ori, realitatea e mult mai urâtă decât am crede. De exemplu, o angajată a unei multinaționale povestea despre instabilitatea cu care se confruntă, sumele de bani cu care compania îi e datoare, concedii restante „din cauza clienților”, hărțuirile pe tema maternității, neplata bonusurilor de performanță ș.a.m.d. Citește articolul aici.
Un manager bun mai dă și cu mătura din când în când sau povestea angajaților care nu știu nici pentru cine lucrează. Din nevoia de a-și asigura un trai cât de cât decent, unii lucrători acceptă orice condiții de muncă, acceptă să nu le fie încheiate și înmânate contractele de muncă, să facă de toate, cât pentru fișele de post a doi, trei angajați, să lucreze mult peste orele admisibile într-o zi de muncă sau chiar să primească salarii cu întârzieri mari. Povestea analizată toamna trecută a ajuns, din fericire, în atenția presei locale; a ajuns și în atenția inspectorilor de muncă, dar nu cu mare succes, pentru că din necunoaștere a propriilor atribuții, inspectorii i-au trimis pe angajați să-și caute dreptatea în instanță. Desigur, acesta nu e un îndemna la a nu sesiza ITM-urile - îndemnul e să fie sesizate ori de câte ori e cazul. Citește articolul aici.
„Deal-ul” anului: adio, dar de revedem peste două săptămâni. Într-o zi, angajatorul vine și îi îndeamnă pe lucrători să accepte încetarea contractelor, să-și asume o scurtă perioadă de șomaj, urmând apoi „să-i preia” pe o altă societate. Același angajator beneficiază de bani de la stat pentru angajarea șomerilor. Ce avem noi aici? Unul dintre multele exemple în care cineva se folosește de lege în alt scop decât a fost scrisă și în detrimentul celor care ar avea realmente de câștigat de pe urma ei. Din aceeași precaritate a muncii, din aceeași temere de a rămâne șomer o perioadă de timp, angajatul acceptă și să-și dea demisia, alegând forțat să creadă că același angajator care i-a propus mârșav această înțelegere nelegală îl va reangaja. Citește articolul aici.
Curieri care muncesc în fiecare weekend fără compensații. În februarie anul acesta, un cititor ne scrie că angajatorul său, mare companie de curierat, încalcă dispozițiile legale referitoare la timpul de lucru și repausul săptămânal, amăgindu-și angajații cu bonusuri mici și mari. Angajatul își propune să facă o sesizare pe neregulile de la locul de muncă, adunate deja pe parcursul a doi ani de muncă, dar colegii îl avertizează cu privire la relațiile angajatorului cu ITM-ul. Culmea este că angajatul chiar vrea să rămână în firmă - nu cere decât să fie tratat decent și conform legii. Citește articolul aici.
Angajați penalizați pentru că și-au asigurat condițiile de lucru așa cum au putut mai bine. Unor angajați ai „unei instituții”, care în mod nelegal lucrează în ture de 24 cu 24 de ore, nu li se asigură nici măcar o sursă de apă, nici încălzire la locul de muncă. Vorbim de anul 2024 și, chiar dacă e irelevant că e vorba de un angajator din mediul public sau privat, regulile incidente fiind aceleași, condițiile de muncă par proprii unui mediu unde nimeni nu respectă legea și nimeni nu verifică respectarea ei. Când angajații își asigură singuri condițiile de muncă, cu improvizații riscante chiar, tot ei sunt trași la răspundere. Citește articolul aici.
Salariul pe primele două luni îl văd precum garanția la contractele de închiriere - când termin contractul (dacă îl mai văd...). Aici, o poveste unde angajatul chiar a crezut că legea prevede o perioadă de muncă neplătită. Când angajatorii își motivează abuzurile cu „așa scrie în lege” lucrătorii nu se uită întotdeauna să vadă ce scrie, de fapt, în lege ca să-și corecteze angajatorii. Alteori, e posibil ca legea să fie poate chiar prea complicată de citit de un om simplu, deși dezideratul e ca normele să fie cât de cât accesibile. Această speță peste care am dat de curând ar trebui să ne arate însă, mai mult ca orice, că e necesar ca tinerii să se informeze măcar minimal cu privire la drepturile pe care le au la locul de muncă: de pildă, acela de a fi plătit din chiar prima zi de muncă. Citește articolul aici.
vicpopescu6967
Comentarii articol (0)