Garantarea netului la nivel contractual este o practică apărută de ceva ani în rândul unor angajatori din România, venită ca un mod de protecție pentru angajați în fața schimbărilor imprevizibile și nefaste pentru angajați ale sistemului fiscal. Astfel, printr-o clauză contractuală, angajatorul își asumă că, indiferent de cum evoluează regimul fiscal ce vizează veniturile angajatului său la locul de muncă, acesta din urmă va avea tot timpul salariul net garantat la nivelul convenit între părți. De exemplu, cei care și-au asumat acest lucru la nivel contractual au fost obligați să preia impactul modificărilor aduse de Legea nr. 296/2023. Iar acum vor fi obligați să-și asume și impactul OUG 156/2024.
Astfel, lucrătorii care au negociat netul, iar nu brutul și au prevăzut asta în contracte (garantarea netului) nu vor suporta acum impactul eliminării facilităților fiscale sectoriale. În lipsa unei clauze de garantare a netului, angajații vor suporta din propriul buzunar decizia Guvernului de a renunța la scutirea de impozit și nu numai. Cu toate acestea, angajatorii care au disponibilitate financiară să-și ajute angajații, din ianuarie, să nu aibă un salariu net diminuat, o pot face prin negocieri cu angajații și modificarea salariilor brute din contract astfel încât să preia impactul revenirii la sarcina fiscală integrală. Preluarea impactului ar trebui să se facă însă în mod nediscriminatoriu, adică nu doar pentru anumiți angajați și pentru alții, nu.
Reamintim, în acest context, că legea cere ca orice modificare salarială să fie operată printr-un act adițional la contractul de muncă, ce trebuie semnat măcar o zi înainte de data producerii efectelor. Cât despre transmiterea modificărilor în Revisal, termenul este de 20 de zile lucrătoare de la data producerii lor.
Având în vedere însă că măsurile au fost luate de Guvern în penultima zi din an și au că au fost oficializate când majoritatea românilor se aflau la sau în drum spre petrecerea de Revelion, este lesne de înțeles că nu era practic timp pentru a întocmi acte adiționale modificări care, teoretic, trebuie să se aplice de la 1 ianuarie. Situația de față este însă doar una dintre ipostazele absurde în care ne regăsim ca urmare a adoptării unor măsuri fiscale fără un minim de predictibilitate, literalmente de pe o zi pe alta.