În speță, tribunalul Timiș a trimis CCR o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alineatul (2) din OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de o companie multinațională de telecomunicații din România într-o cauză care viza soluționarea contestației împotriva unei decizii prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al unui salariat aflat în perioada de plată a stimulentului de inserție.
Societatea susținea că aceste prevederi încalcă două principii constituționale:
- principiul egalității în drepturi, deoarece ar crea o protecție excesivă și discriminatorie față de ceilalți salariați care nu beneficiază de stimulent;
- accesul liber la justiție, deoarece ar anula posibilitatea concedierii chiar și în cazul unor abateri disciplinare grave, lăsând angajatorul fără „cale de atac” la instanță pentru a-și dovedi dreptatea.
De asemenea, compania considera că legea nu prevede un mecanism clar prin care angajatorul să afle cu certitudine dacă salariatul este în plata stimulentului de inserție.
Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, calificând-o drept neîntemeiată. În motivație, CCR a subliniat că părintele aflat în perioada de plată a stimulentului de inserție se află într-o situație diferită față de ceilalți salariați, iar legiuitorul are temei valid să ofere protecție suplimentară acestor persoane (având în vedere interesul general de a încuraja reîntoarcerea mai rapidă în câmpul muncii și, totodată, de a proteja creșterea copilului).
Din același motiv, reglementarea criticată nu încalcă principiul egalității.
În plus, Curtea a explicat că interdicția de concediere prevăzută de lege nu exclude aplicarea altor sancțiuni disciplinare mai ușoare, precum avertismentul sau retrogradarea. Angajatorul poate reacționa astfel la eventualele abateri disciplinare, fără a fi necesar să recurgă la concediere.
Comentarii articol (0)