avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 551 soluții astăzi
Forum Activitate florinm.

Activitate florinm.



1950 a scris:


La vârsta mea de 74 de ani, cui puteam să ma adresez , nefiind nici martori ?
Față de această situație , consider că a fost normal să apelez la 112 . Ce ziceți ? Dumneavoastră cum ați fi procedat ?

Vârsta dvs nu are nicio relevanță în acest caz. În fața legii, toți suntem egali.
În această situație, trebuia să sunați la numărul de telefon fix al unității de poliție din zona dumneavoastră, unde v-ar fi răspuns un ofițer de serviciu, care avea competența de a trimite un echipaj de poliție la fața locului pentru lămurirea situației.
Sub nicio formă nu trebuia să apelați la 112.
1 din 1 utilizatori consideră
acest răspuns util
Off...
Atâtea avertismente prin toată mass-media cu privire la astfel de escrocherii, avertismente care, după cum se vede, sunt egale cu zero pentru unii dintre concetățenii noștri. E păcat, fiindcă 14000 lei nu sunt deloc o sumă mică pentru un om de rând.
Vă mulțumesc pentru răspuns.
Bună ziua!
Un PFA are voie dpdv legal să presteze activitatea de inspector de protecție civilă pentru societăți comerciale, pe baza unui contract de prestări servicii (similar activității de servicu extern de prevenire și protecție sau cadru tehnic PSI), dacă a absolvit un curs de specialitate?
2 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util


andrei2005 a scris:

In concluzie VINOVAT (...) "prostul" de contribuabil care trebuia sa verifice ce a scris functionarul (care era platit sa faca treaba BINE!)

Orice act administrativ se verifică dpdv al corectitudinii datelor înscrise în el, în mod obligatoriu de către solicitant în momentul eliberării de către autoritatea competentă.
Un funcționar e și el om, ca noi toți, fiind supus greșelii


GeorgeTo a scris:

... iar noi, copiii, suntem preocupați de protejarea moștenirii...

Atâta timp cât tatăl este în viață, dvs. nu aveți ce să moșteniți, fiindcă nu există moștenirea, ci doar proprietatea tatălui dvs., care, teoretic, poate să facă ce vrea cu ea, fără a avea nevoie de acordul copiilor.
Dreptul la moștenire se va naște după decesul tatălui.
4 din 4 utilizatori consideră
acest răspuns util
Să-mi fie cu iertare, dar o astfel de „monstruozitate” n-aș fi făcut-o nici pentru părinții mei, darmite pentru „nănași” sau alte așa-zise „rubedenii” (care de fapt nu sunt rude).
Cred că zicala „Ți s-a urât cu binele” li se potrivește unora ca o mănușă.
3 din 3 utilizatori consideră
acest răspuns util
Anul viitor sunt alegeri. Poate aveți norocul să scăpați de primarul actual și să vină altul căruia să-i pese și de „mortăciunile” comunei.
3 din 3 utilizatori consideră
acest răspuns util

popdan a scris:

Câtă nesimțire la acei copii care își permit să bea apă în timpul orelor.ESTE LIMPEDE că profesoara a cedat nervos la obraznicia acestyora iar cel care a suportat asta a fost civilizatul dvs. fiu! Ne mai plangem de nivelul educatiei in scoli, cand elevii nu au cei 7 ani de acasă!

În anii 2012-2016, de-a lungul ciclului primar, fiica mea a avut o învățătoare care acum este în pragul pensionării (adică, după cum ar zice unii, „de modă veche”).
Încă de la prima ședință cu părinții avută la începutul clasei întâi, învățătoarea ne-a cerut să le dăm copiilor sticle cu apă la școală, pe care ei să le aibă permanent pe bănci și să poată bea oricând din ele, pentru a nu fi nevoiți să se ceară în timpul orelor la baie pentru a bea apă.
Același lucru s-a întâmplat și în gimnaziu, dar și la liceu, când niciun profesor nu le-a interzis vreodată elevilor să bea apă în timpul orelor.
Apa este un element vital pentru viața noastră, iar lipsa hidratării corespunzătoare poate fi periculoasă la orice vârstă. Prin urmare, interdicția instituită asupra unui copil de a nu bea apă atunci când îi este sete, cred că poate fi încadrată la rele tratamente.
1 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util
O problemă similară am avut și eu în urmă cu 2-3 ani.
Prima dată am început cu reclamație la primărie. Au venit două pupeze care au fugit speriate când vecinul care monopolizase spațiul comun a zbierat la ele și le-a amenințat cu bătaia (individul era foarte agresiv și recalcitrant, iar la începutul anilor 90 făcuse 3 ani de închisoare pentru tentativă de omor și se baza din plin pe această reputație, făcând în scara de bloc numai ce-l tăia capul, fără să respecte nicio regulă de bună conviețuire în comun). Ulterior am primit o adresă de la primărie prin care eram anunțat că „i s-a pus în vedere numitului X să permită accesul tuturor locatarilor”. Evident că și „ numitul X” a primit adresa, cu care, probabil, s-a șters la fund.
Văzând cât de „eficientă” a fost implicarea primăriei în rezolvarea cazului, mi-am angajat un avocat și l-am chemat pe vecin în instanță. Acolo, individul a susținut că el are dreptul să utilizeze exclusiv spațiul comun deoarece în 1988, când s-a dat în folosință blocul, el a fost primul locatar care s-a mutat în scară, în vreme ce eu și familia mea locuim aici doar din anul 2002 și, prin urmare, suntem niște „venetici”. Evident că în sala de judecată au fost râsete înfundate pe seama aberațiilor susținute de vecin care, în final, a pierdut procesul. A refuzat categoric să-mi plătească cheltuielile de judecată, în sumă de 2100 lei, astfel că l-am executat silit și a plătit mai mult (că executorii nu lucrează gratis). În final, vecinul s-a îmbolnăvit de „inimă rea” și a murit la 10 luni după ce a fost nevoit să-mi plătească suma respectivă și să-mi permită accesul în spațiul comun.
N-ar fi exclus ca și în cazul de față rezolvarea s-o dea, în final, instanța de judecată.
Precizez că în cartierul în care locuiesc nu există asociație de proprietari și instanța a reprezentat pentru noi unica soluție.